5,876 matches
-
În vorbirea de toate zilele, se înțelege prin "humor" orice fel de glumă, mai mult sau mai puțin spirituală ceea ce eu numesc "micul humor". Am vrut să descriu însă "marele humor", care presupune o bază de experineță profundă în viața sentimentală, în vreme ce prim-planul își găsește expresia într-un rîs sau într-un zîmbet. Era, în același timp, de datoria mea să determin raportul dintre humor, ca sentiment vital, și sentimentul religios. În această privință, Kierkegaard, în strădania sa plină de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Harald Höffding, în intuiția elucidării problematicii humorului, avusese de la Addison pînă la Cazamian, un caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales după Jean Paul, era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu mijloacele psihologiei sale totalizante, declarat "sintetice" datele intelectuale (tratate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu mijloacele psihologiei sale totalizante, declarat "sintetice" datele intelectuale (tratate ca un "fundal" cognitiv) cu cele sentimentale (admise ca "baza" în săși a marelui humor). Înnoirile realizate de H. Höffding au fost valabile, ulterior, cu deosebir de Robert Escarpit. Dezvoltînd și sugestiile lui L.Cazamian, escarpit a conchis, la rîndul său, că humorul autentic (căruia nu i-
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
leagăn într-un leagăn de plumb”, „Pe mine a venit pustiul și m-a luat”, „Mi-a trecut viața, pot merge în pădure”, „Sunt bătrân, cade zăpada, sunt bătrân”. Și totuși, în ciuda aparențelor, elegia lui I. nu este atât una sentimentală, cât una metafizică, iar critica nu a greșit atunci când i-a văzut sursa într-un „complex al străinului” (Nicolae Manolescu). Într-adevăr, ca și la G. Bacovia sau la G. Trakl, ființa lirică trăiește și aici o dramă legată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
cai, București, 1953; Macazul, București, 1955; Din neagra țărănie, București, 1957; ed. (Lumea lumilor mele), București, 1969; Iașul nostru, Iași, 1957; Prin țara Moldovei, București, 1958; Cu dragă inimă, București, 1959; Tinerețe fără tinerețe, București, 1959; Milionarii, București, 1960; Itinerar sentimental, Iași, 1960; La fântâna cu găleată, București, 1962; Poveștile Ilenei, București, 1967; Fanteziile Ilenei, București, 1973; Satul fără țărani, București, 1974; Păsări călătoare, București, 1975; Jurnal strict confidențial, îngr. și pref. Georgeta Istrate, Iași, 1982. Repere bibliografice: Paul Georgescu, „Trandafir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici nu evocă nostalgic, precum Ion Pillat. Contemplația nu-i provoacă adeziune, euforie, ci, mai degrabă, neliniște și tristețe. Fundoianu e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Riscul investirii de tip bovaric în propriul personaj se vede mai ales în romanul Platonia (1999), unde R. se transformă în apărător necondiționat al eroinei sale, a cărei idealizare excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o alură excesiv sentimentală și melodramatică. Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
poezia intitulată Totul pentru izbânda păcii! Obiectivul urmărit era enunțat de poet și în titlul poemului și în refrenul: Dă totul pentru pacea țării! Și pentru pacea lumii, totul! Cum înțelege, însă, poetul să concretizeze această chemare? Prin două aspecte sentimentale, pe care la exploatează la modul abstract și general - iubirea și ura: De știi iubi cum se cuvine Tu sfarmă monștrilor complotul! Dă totul pentru slava țării! Și pentru pacea lumii totul. Și De știi urî cum se cuvine Tu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a lui Artimon în viața satului (...). Autorul n-a reușit să descopere adevărata umanitate a eroului, frumusețea vieții lui spirituale, în însăși activitatea lui socială, spirituală, încercând să suplinească această lipsă, Vladimir Colin a «adăugat» vieții eroului său o poveste sentimentală de dragoste, în care Artimon se comporta artificial, cu timiditatea și naivitatea unui adolescent (...). Neizbutind să cuprindă personalitatea eroului principal, a comunistului Artimon, autorul nu a reușit să prezinte o imagine a luptei organizate a pescarilor condusă de partid. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
liberi și nobilii începeau să participe direct la adunările locale; acestora li se adăugau adunări regionale și naționale alcătuite din reprezentanți, dintre care unii sau toți urmau să fie aleși. Adunările locale. Voi începe cu vikingii, nu doar din motive sentimentale, ci și pentru că experiența lor este puțin cunoscută, deși relevantă. Din cînd în cînd vizitez ferma norvegiană aflată la 80 de mile în nord-est de Trondheim, de unde a emigrat bunicul meu dinspre tată (care, spre bucuria mea, încă mai este
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de colecția „Adonis”, și-a publicat majoritatea poeziilor în caietele colective ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
folosit pseudonimul Petre Gigea-Gorun. A colaborat la „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Rațiunea”, „Historica” (Dolj), „Mozaicul” ș.a. G. actualizează sonetul în volumele Pentru dreptate se aprinse focul, Căldura vieții (1979), Amintiri de acasă (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002) și rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (2001). Autorul se definește ca poet al tradiției, al universului pierdut al unei vârste romantice, un nostalgic al copilăriei edenice și al satului românesc. Ca memorialist, în volumele Oameni și evenimente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
Amintiri de acasă, București, 1981; La poarta vremii, Craiova, 1981; Adolescenți de altădată, Craiova, 1988; Oameni și evenimente craiovene, Craiova, 2001; Despre Craiova cu dragoste, Craiova, 2001; Rondeluri, Craiova, 2001; Din însemnările unui ambasador român la Paris, Craiova, 2002; Sonete sentimentale, Craiova, 2002; Întâlniri cu scriitori și alți oameni de cultură, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 2003; Lumini de amurg - Dusk Fires, ed. bilingvă, tr. Axel H. Lenn, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Evocare și notație, RL, 1978, 11; Mihai Duțescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
tragice. Drumul către expresia ultimă a acestei viziuni nu a fost nici direct și nu a fost nici rezultat al spontaneității, cât mai ales semnul unei conștiințe sigure a necesității lui. La început s-au aflat confesiunea, manifestarea lirică, explozia sentimentală, îngemănate încă de atunci cu forța unei rare intuiții analitice. Primele cărți se concentrează toate, egocentric, asupra universului interior, chiar și când exigența epicului pare a impune personaje cel puțin aparent distincte. În Ape adânci, Sfinxul (1920) și Femeia în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
sunt controlate expresiile feței). Adam este, deocamdată, pasiv. Starea de spirit în comunicare se realizează astăzi în mesajele electronice, precum în liniile mâinii, cu ajutorul mimicii din emoticon. Aici se discută despre o dezambiguizare. Plânsul și ochii umezi creează o stare sentimentală, în relație cu mâinile: nasul poate fi atins în situații conflictuale, pentru a evita stresul. Gura este activă, expresivă, și colțurile ei arată fericire, dispreț; râsul poate să fie o manifestare a feței mascată sau nu, iar colorarea obrajilor înregistrează
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sub patru degete: dacă linia inimii este roșie, arată un temperament gelos; dacă linia inimii este albă, arată tulburări sanguine; dacă linia inimii este palidă, arată răceală și rezervă erotică; dacă linia inimii este puternic conturată, arată o persoană foarte sentimentală și preocupată de sexualitatea sa; dacă linia inimii este subțire, arată o persoană cu relații dificile și instabile emoțional, are nevoie de stabilitate; dacă linia inimii este plasată sub inelar, arată ușurință în sentimente; dacă linia inimii este plasată sub
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
eseului, ocupată de teorie, este finalizată printr-o taxinomie a exilaților. Cea dintâi din cele trei clase taxinomice e ocupată de „ExPatrioți”, marcând, într-un vocabular inspirat de S/oren Kierkegaard, stadiul religios. ExPatrioții sunt cei care, prinși în blocaje sentimentale, „nu pot să se desprindă mental de spațiul originar”. În această categorie, căreia îi este proprie o „traiectorie gravă”, ar intra Paul Goma, Dumitru Țepeneag, Petru Dumitriu, Vintilă Horia, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca. A doua clasă taxinomică („stadiul etic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
lui, se eliberează de timpul real, și povestește în ritmul lui, în maniera lui de rememorare. Trecutul capătă felurite valori. Unii eroi recurg la reverie, și prin ea se scufundă în meandrele amintirii. Alții pun distanță între ei și memoria sentimentală, creând un trecut rațional. Sunt eroi care fac uz de incertitudine, în maniera lui Henry James. Unii protagoniști fug în trecut doar pentru a descuraja prezentul, realul. În niciunul din cazuri, trecutul nu e ordonat, accesibil, chiar dacă el pare așa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucură, ne face fericiți". Marea "taină" a celor vârstnici este că "se schimbă trupul, dar tu nu te schimbi de fapt câtuși de puțin". Desigur, aici, nereligioasa și pragmatica Doris Lessing se gândește fără îndoială (și cât se poate de sentimental) la suflet. Avem și o declarație a autoarei de ultimă oră, care dă semne de tristețe, de oboseală: Ești mereu mai sceptic, totul e din ce în ce mai enigmatic, mai superificial, mai ales viața publică. Nu mai înțelegi de ce, cum de te-ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar îl ajută când merg împreună la Frankfurt, unde Vic intenționează să cumpere o mașinărie costisitoare. Chiar înainte de scurta lor excursie (care se termină în pat, urmată de o ruptură bruscă, fiindcă Robyn nu e nici pe departe așa de sentimentală ca Vic), Vic îi mărturisește: Câteodată, în pat, târziu, în loc să număr oi, număr lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată. Printre ele se află și aventura cu Robyn. S-ar părea că Vic tânjea după o astfel de întâmplare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
titlu rău tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există care are cel puțin două valuri până azi) încep autorii să aplice cu adevărat ceea ce Virginia Woolf predicase și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de subiectivitate în interiorul narațiunii obiective. Dialogul dă sentimentul de viu acestor povești banale, acestui du-te vino de incidente care nu ne emoționează. Ironia lui Lodge e necruțătoare: ea poate distruge un personaj. Poate ucide tot ce încearcă să fie sentimental. David Lodge, deci, refuză să participe, refuză suspansul vieții reale. El anulează suspansul, îl înlocuiește cu o combinație artificală de întâmplări ce duc la coincidență. Thinks... e în întregime o coincidență lucidă. De la un incident la altul, de la amintire la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorba și despre nimic altceva. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox Desperado: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului. Te consideri o poetă sentimentală? EF. Cred că, atunci când încă trăia soțul meu, aveam impresia că nu iubirea e interesul meu major. Recunosc acum cu tristețe că m-am înșelat. Am avut o căsnicie cu probleme, dar una foarte intensă. Dacă te uiți prin volumul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
A fost o experiență care m-a modificat. M-a eliberat de constrângerile poeziei ce se scria în jur... De frica să nu mă trădez. De precauții defensive. Și desigur de ironia englezească. LV. Out of Touch e un poem sentimental, nu departe de Matthew Arnold ca ton: iubitul meu, nu fii singur, să nu trăim mereu singuri, în călătoria mohorâtă așteaptă-mă: lumea aceasta premeditată își pierde rapid marginea. Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
premeditată își pierde rapid marginea. Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. EF. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. LV. Unul din poemel tale are titlul unui cilcu de Ruth Fainlight, Sybil. Ești prietenă cu Ruth Fainlight? EF. Da, Ruth îmi e prietenă. Pe ea o interesează poetul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]