7,756 matches
-
nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-a oprit în stația de autobuz. A rămas acolo pe o băncuță aproape o jumătate de oră, era singurul care aștepta, dar în zadar, autobuzul nu-și făcea apariția. Nu era nici mirat, nici deranjat că întârzie autobuzul. Oricum, timpul avea acum altă valoare pentru el decât odinioară. În fond, probabil nici nu-și punea speranțe că o să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
șoptit: -Vlad!... Și Vlad a răspuns: -Gata, mamă, s-a terminat... Mama l-a îmbrățișat și și-a dat drumul la lacrimi în voie: de data asta plângea de fericire - i se întorsese acasă băiatul, cel mai prețios, fiindcă era singurul care rămăsese în viață. *** O zi doar a mai rămas Vlad acasă. Nu părea traumatizat. Ba chiar, constata mama, arăta de parcă nimic nu se întâmplase sau, oricum, de parcă nimic nu-l atinsese. În ziua aceea nu i-a pomenit mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la care am renunțat prin spălarea creierelor în comunism. Fie-mi iertată confesiunea! Dar această calitate are la bază dragostea mărturisită de atâtea ori prin evocarea copilăriei petrecute pe plaiurile natale românești. Mi-am dat seama de aceasta - nu sunt singurul și nu mă înșel - chiar din primele momente când l-am ascultat vorbind la TVR cu ani în urmă. Apoi, când prin anumite neprevăzute întâmplări am luat contact direct cu imensa personalitate a domniei sale, am simțit baza dragostei sale mărturisite
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ce să mânânc?... O să am, când o să am, când oi muri ? S-o dus moșneagul meu și nu mai este... Iacă unde șăde moșneagul meu, aicea la Dabija! (Ne arată cărțile și revistele “Literatura și Arta” primite de la Nicolae Dabija, singurul care în toți anii a avut grijă să-i trimită săptămânalul, care pentru măicuța Natalia Ilașcu era o mângâiere.) Floarea mamei, băiatul mamei, de ce nu vii la casa mea? De ce nu-i dau drumul?” Ne arată apoi găurile prin pereți
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
milă săracilor de bogați Mama spunea: „Săracu’ Matache, e putred de bogat!“. Ea nu-i căina astfel pe toți avuții, ci numai pe cei pe care averea îi făcea atât de vulnerabili, încât săracii trebuiau să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la amintirea unei tinereți chinuite, bântuite de confuzii, îți întind o mână. Lui Constantin Șerban, marele romancier din zilele noastre, mâna i-a întins-o un bărbat cu o singură mână. Un ciung, care, pe deasupra, era și fonfăit. A fost singurul care, la prima lectură într-un cenaclu, l-a lăudat pe Șerban, cu multe argumente de bun-simț, de acolo, din fundul sălii, unde-și avea întotdeauna locul, între bătrânei, paranoici și naivi, fiind, firește, asimilat acestora. Caracuda din primele rânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să intre un minut în baie și apoi să se culce, o apucă tandrețea. „Ai văzut ce scrie de tine?“, ciripește ea ca odinioară, când n-avea decât cincizeci și patru de kilograme, nu optzeci și nouă. „Scrie că ești singurul care te ții drept. E de bine, nu?“ „E prăpăd“, se lamentează deputatul. „Și măcar dac-ar fi vorba despre ce-aș fi zis eu. Dar nemernicul de vice, știi tu care, îi spune la ureche c-aș fi zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar deranja. La Început ne-am uitat În altă parte, nu i-am băgat În seamă, dar după cîteva ore călătoria plictisitoare de-a lungul cîmpiei interminabile ne-a forțat să schimbăm cîteva vorbe cu singurii oameni albi din mașină, singurii de altfel cu care puteam să facem conversație, din moment ce indienii, precauți, abia dacă se Învredniceau să ne ofere cîte un răspuns monosilabic la Întrebările noastre. De fapt, băieții aceia din Lima erau destul de normali, voiau doar ca diferențele dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
răspuns că același lucru i s-a Întîmplat și lui și s-a lansat Într-o tiradă Împotriva celor care obțin profituri de pe urma otrăvirii unui număr mare de oameni. Rasele colla și quechua reprezintă majoritatea locuitorilor din Peru; ei sînt singurii care consumă coca. Trăsăturile semiindigene ale curatorului, ochii strălucindu-i de entuziasm și credința sa În viitor constituiau o bogăție În plus a muzeului, un muzeu viu, dovadă a unei rase ce se luptă Încă pentru identitatea sa. HUAMBO Huambo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să plecăm. Ar fi trebuit s-o facem deja de două zile, dar camionul care trebuia să ne ia Încă nu plecase. Multele părți din care este compusă călătoria noastră merg bine. În ceea ce privește Îmbogățirea cunoștinelor, vizităm muzee și biblioteci. Însă singurul care contează este Muzeul de Arheologie și Antropologie, Înființat de doctorul Tello. În ceea ce privește aspectul științific, reprezentat de preocuparea noastră pentru lepră, l-am cunoscut pe doctorul Pesce; ceilalți sînt doar discipolii săi și mai au mult pînă să producă ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cei condamnați erau trimiși la diferite închisori și lagăre de muncă din țară. În noaptea de 3 spre 4 aprilie 1959, de pe celularul secției I-a, fuseseră scoși foarte mulți deținuți și aduși alții noi în locul lor. Eu rămăsesem, cred, singurul în celulă dintre cei mai vechi la care s-au adăugat alții noi sosiți în timpul nopții. Dintre ei nu mi-l amintesc decât pe generalul Vâscu și pe un muncitor tipograf. Dimineața de 4 aprilie 1959 se anunța ca o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
batalionul de Securitate care ne păzea. Colonia avea cca. 400 deținuți, înconjurată cu gard de scânduri de 4-5 m. înălțime și sârmă ghimpată la partea superioară. Nu mai lucra nimeni, chiar nici croitorii și nici cei ce lucrau la bucătărie... Singurii care luau masa erau medicii și sanitarii care trebuiau să-i îngrijească pe cei care începuseră să ajungă la infirmerie. Dupa patru zile, comandantul a început să se agite căci nu se mai scotea minereu. Ne-a scos pe toți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
perfecționează pe acestea, dar nu le schimbă natura. Pentru acest motiv nu este deloc indicat să ne atașăm total de felul de a fi al unuia sau altuia dintre sfinți, spre care ne simțim atrași, pe care să-l considerăm singurul bun și vrednic de urmat și să dezaprobăm alte feluri de a fi, ci să zicem cu psalmistul: “Omnis spiritus laudet Dominum” (Toate spiritele să-l laude pe Domnul). Îndrumătorul conștiinței, directorul spiritual vă va indica ceea ce vi se potrivește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Privim lucrarea cu atenție, dar nu putem stabili autorul, iar cei de la muzeu nu ne pot lămuri. Sunăm la București, îl găsim pe Radu Ionescu. El știe ce este de făcut. După aproape două săptămâni, aflăm că am dat peste singurul Tițian din țară! Propunerea făcută Studioului Sahia este aprobată: Secretul unui tablou intră în lucru. La premiera filmului, bucurie mare... Care nu ține, din nefericire, prea multă vreme. Nu trece mult și muzeul din Sibiu este jefuit de mai multe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nici față de tine însuți, mai ales față de tine însuți; când în chinuri și în istovire te alipești de idealul urmărit și cauți să te confunzi cu dânsul, în ciuda ta și în ciuda celorlalte, o, cât îți e de necesar acel prieten, singurul, căruia îi poți șopti în taină ceea ce nici ție însuți nu cutezi a-ți mărturisi, pentru ca nu cumva în ceasul hotărâtor să te înspăimânți și să dai înapoi! Á l’inverse de l’amour, l’amitié ne se suffit pas
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acestor răgete năprasnice, că doar nu se trezea în jungla africană, amenințându-l chiar cu aplicarea unei zdravene corecții corporale. Niște inculți și mocofani. Poftim! Poftim! A plecat orbecăind spre căsuța lui, negru de supărare, hotărând că de acum încolo singurul lui spectator va fi propria lui persoană. Așa se face că în fiecare noapte eram serviți fără voia noastră cu cele mai diverse piese muzicale interpretate "fortissimo", încât se duceau naibii și somnul, și odihna și liniștea noastră. Soluția se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine” (n.ed.). Ea se numește „TRECUT”. Viitorul, pentru vârsta noastră, nu prea există.... Ne rămâne așadar bucuria prezentului, savurarea clipei și cultivarea spiritului, singurul care durează în Eternitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
toate părerile pe care mi le formasem asupra muzicii de club, bar, ambianță etc. Există muzică ascultabilă după moartea "muzicii" pop, metal și disco de la începutul anilor '90. Îndrăznesc chiar să cred ca Moby furnizează un exemplu de "profunzime digitală" singurul pe care îl cunosc până acum. Vara 2001 Tot făcând drumuri dus-întors între Geneva și București cu autocarul, pot afirma că am devenit aproape un expert în acest gen de întreprinderi anevoioase, obositoare și periculoase de nu știu câte ori am văzut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și combativă activitate noc turnă în paturile românilor. Suntem cazați într-un internat aflat în vacanță. Singurul care nu poate profita de generozitatea donatoarelor e soțul meu, care-a venit cu marfa de-acasă. R.P. Repet, știu că nu vă plac citatele, dar nu rezist: „A merge în vacanță cu soția înseamnă a te duce la resta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la reușită revistei muzicale “În veselul vieții pas” alături de Nandris G., Luchian D, Bradateanu V. Tomorug M. Bucescu D. și D. Valceanu, N. Sorea, Ț. Șerban, O. Bravescu, I. Țurcanu și alții precum și colegele de la liceul de fete. El era singurul din clasa care cântă foarte bine la pian și alături de Puiu Tomorug care era toboșar au făcut parte din orchestră mare condusă de profesorul Mihai Iurasoc. Revista s-a bucurat de un deosebit succes, care a răsplătit pe deplin muncă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93328]
-
viață, logodnicul n-a rostit un „da” limpede și răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil la întrebarea fundamentală. Și un elogiu și mai concis, și mai tandru, și mai sincer dlui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care se ridică la drama minunată a epocii noastre zburătoare. La două săptămâni după atacul (în plină Londră) a unor bandiți admirabil înarmați asupra unui camion încărcat cu jucării în valoare de 10.000 lire sterline - un asemenea furt nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
șeful și cei doi din delegație mă așteptau chiar în holul hotelului și nu mă lăsară să urc în camera mea - trebuia să fim în jumătate de oră la Goskino, unde începeau proiecțiile tovarășilor sovietici; sosisem, totuși, la timp. Șeful - singurul care știa bine rusa, ca fost ambasador în Maroc - vorbi cu cel de la recepție să trimită valiza mea sus, în camera cutare. Criticul de cinema îmi comunică amical că vom sta în aceeași cameră - „nu cred că o să te deranjeze
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la fruntea sa, ciocănind-o vesel; i-am transmis calm, din ochi: „înțeleg - sunt nebun!”. Vali - fără să se ridice de pe marginea patului meu - îmi zise calm că pulsul e bunicel, dar ce am căutat la Sala Congreselor...? „Ai fost singurul din toate delegațiile care s-a dus acolo... nici măcar mongolii... liftiera te-a adus mai mult mort decât viu.” I-am răspuns coerent că dacă ajungeam la Iasnaia Poliana, cum am rugat din prima zi, nu mă mai duceam la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Babel a fost arestat și el n-a mișcat un deget, nu și-a pus revolverul la tâmplă, îngenuncheați pentru Levinson al lui Fadeev, pentru Înfrângerea lui Fadeev, e cât Espoir-ul lui Malraux, Levinson n-ar fi ocupat Praga... sunt singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris-o negru pe alb...”. Numai că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au pus cu trup și suflet în slujba depravării oficiale. Fapta lor de mârșăvie fără capăt nu e răscumpărată - în peisajul moral al Țării - decât de confrații lor care tac, cei mai mulți în temnițe și lagăre, și care de fapt sunt singurii care făuresc în clipa de față viitorul spiritual al României.“ (Virgil Ierunca, în rubrica „Antologia rușinii“, România Muncitoare, nr. 90-91/octombrie-noiembrie 1959) „În cultură, domnule, noi nu admitem decât români proști sau foarte proști, cu condiția să fie cât mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]