6,553 matches
-
de beriliu) și apă AlC + 12HO = 3CH + 4Al(OH). folosește ca materie primă acetatul de sodiu (sau de potasiu) prin încălzire cu calce sodată: CH-COONa + NaOH = CH + NaCO Metanul este un gaz incolor, inodor, mai ușor decât aerul. Este puțin solubil în apă (sub 1%), dar solubil în alcool și eter. Arde cu flacără puțin luminoasă, cu degajare mare de căldură (8560kcal/m). Amestecul de metan și oxigen (sau metan și aer) explodează în prezența unei scântei. Așa se explică exploziile
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
3CH + 4Al(OH). folosește ca materie primă acetatul de sodiu (sau de potasiu) prin încălzire cu calce sodată: CH-COONa + NaOH = CH + NaCO Metanul este un gaz incolor, inodor, mai ușor decât aerul. Este puțin solubil în apă (sub 1%), dar solubil în alcool și eter. Arde cu flacără puțin luminoasă, cu degajare mare de căldură (8560kcal/m). Amestecul de metan și oxigen (sau metan și aer) explodează în prezența unei scântei. Așa se explică exploziile care se produc uneori în minele
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
pentenă la alchena 18 sunt lichide, iar alchenele superioare sunt solide. Punctele de fierbere și de topire cresc odată cu masa moleculară, dar sunt mai mici decât la alcanii corespunzători. Au densitatea mai mică decât apa, sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici. Sunt incolore și au miros specific.
Alchenă () [Corola-website/Science/302655_a_303984]
-
SO(aq) + H(g) Hidroxidul de potasiu reacționează puternic cu dioxidul de carbon pentru a produce carbonat de potasiu, fiind folosit la îndepărtarea urmelor de CO din aer. 2KOH(aq) + CO → KCO + H(g) Compușii potasiului în general sunt foarte solubili în apă, datorită energiei mari de hidratare a ionului K. Ionul de potasiu este incolor în apă. Metodele de separare a potasiului prin precipitare, uneori pentru analiza gravimetrică, includ metode precum utilizarea tetrafenilboratului de sodiu, acidului hexacloroplatinic și cobaltinitritului de
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
distilarea solvenților trebuie sa fie descurajată. Reziduurile trebuie tratate cu tert-butanol și cu etanol, înainte de a fi diluate cu apă și neutralizate. Potasiul metalic reacționează viguros cu toți halogenii pentru a forma haliții corespunzători potasiului, care sunt săruri albe și solubile în apă cu o morfologie cristalină în sistem cubic. Bromura de potasiu și iodura de potasiu sunt folosiți în emulsiile fotografice pentru a fi corespondenții haliților fotosensibili ai argintului. Hidroxidul de potasiu este o bază puternică, fiind folosită în industrie
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
August Arfwedson va descoperi prezența unui nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și sodiul care este foarte abundent în sângele animalelor
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
prima reacție nucleară efectuată de către omenire, si deuteriura de litiu este combustibil pentru armele termonucleare. În 1859, Garrod descrie prima utilizare medicală a litiului în cadrul tratamentelor reumatice și a gușei, menționând litiul în cadrul depresiei Uratul de litiu este cea mai solubila sare a acidului uric, fiind utilizată pentru stimularea excreției de acid uric pentru atenuarea gușei În anul 1949, psihiatrul australian John F.J. Cade menționase carbonatul de litiu în cadrul tratamentelor aplicate pacienților maniaco-depresivi, fiind prima demonstrație a unui proces chimic ce
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
lichidă la temperatura camerei. Culoarea bromului este brună sau maronie. Bromul are un miros iritant. În condiții normale (0 °C, 1atm), densitatea bromului este de 3,19g/cm. Solubilitatea în apă este de 3,5% la 25 °C. Bromul este solubil în orice proporții în solvenți organici, precum sulfură de carbon ( formula 29), cloroform (formula 30), benzen (formula 31), etc. La presiunea de 55 GPa, bromul tranzitează într-o structură metaloidă; la presiunea de 75 GPa, el trece în stare de agregare solidă, cu
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
cele ale clorului și totodată sunt mai nestabile. Formula chimică a acidului bromhidric este formula 74. În condiții normale de temperatură și presiune, acidul bromhidric este un gaz incolor, ce fumegă în apă, cu miros înțepător (atacă violent mucoasele organelor respiratorii), solubil în apă (1 vol. apă dizolvă 600 vol. acid bromhidric la 0°C). Densitatea acidului bromhidric este de 2,529 gcm, la 0°C. Soluția lui în apă este puternic acidă. Cu unele metale sau cu oxizi sau hidroxizi de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de exemplu cu azotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu în porțiuni mici se obține brom elementar, sulfat de mangan, sulfatul metalului al cărei bromuri a
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit: Bromatul de argint reacționează cu amoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit: Bromatul de argint reacționează cu amoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
conferă aplicabilitate în diverse domenii științifice și tehnice. Iodul și compușii lui sunt folosiți în medicină, fotografie și industria vopselelor. Este un element chimic cu o abundență relativ redusă în sistemul Solar și în scoarța terestră. Iodurile sunt foarte slab solubile în apă, totuși, elementul este prezent într-o concentrație mai mare în apa mărilor, aspect ce explică dependența de iod a metabolismului animalelor și a unor plante, fiind cel mai greu element asimilabil de către organismele vii (doar tungstenul este mai
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
Raza covalentă este de 1,33Å. Configurația electronică a atomului de iod este prezentată in tabelul din stânga. Iodul are 37 de izotopi, dintre care doar unul este stabil, I. Izotopul I este similar celui de clor, Cl. Este un halogen solubil, nereactiv, existând ca anion și produs de reacții cosmogenice și termonucleare. În studiile hidrologice, concentrațiile de I sunt raportate la cantitatea totală de iod (care ar fi cea de izotop natural I). Asemenea raportului Cl/Cl, I/I este întâlnit
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în apă este de 1:6000, la temperatura de 20 °C este de 1:3450, iar la 50 °C are valoarea de 1:1280. Dizolvându-se, formează apa de iod, de culoare galbenă-brună. Pe de altă parte, iodul este ușor solubil în solvenți organici oxigenați, formând soluții colorate în brun, datorită reacțiilor de solvatare sau în solvenți organici neoxigenați, cu care formează soluții colorate în violet. Solubilitatea mare a iodului în solvenții organici nemiscibili cu apa este utilizată în extragerea acestuia
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
iodură de argint, cu soluție de plumb un precipitat galben de iodură de plumb și cu peroxid de mercur un precipitat de diiodură de mercur de culoare roșie. Acidul iodic, HIO, este o substanță analoagă acizilor clorici și bromici, foarte solubilă în apă și cu gust foarte acru; se dizolvă ușor în iod și oxigen. Poate fi descompus de către acizii clorhidric, bromhidric, sulfihdric și sulfuros, eliminându-se iodul. Acidul iodic conține iod în starea de oxidare +5, fiind unul din cei
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
ai iodului sunt folosiți în industria farmaceutică și a vopselelor, precum și în stabilizarea nailonului. Scopul principal al utilizării iodului în domeniul medical este exploatarea proprietății sale antiseptice. Este un agent bactericid, sporicid, protoacid, cisticid și virucid. Deoarece este foarte puțin solubil în apă, soluțiile sunt preparate sub forma tincturilor în etanol. Iodoformul, iodoclorhidroxichinolina, iodoforul, iodurile de sodiu și potasiu de asemenea exercită efecte bactericide prin eliberarea iodului. Soluția Lugol (5% iod și 10% iodură de potasiu) este utilizată în tratamentul împotriva
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
determina distrugerea planelor cristalografice(111). Proprietatea chimică a titanului cea mai notabilă este rezistența sa excelentă la coroziune; este aproape la fel de rezistent ca platina, capabil de a se împotrivi atacurile cauzate de acizi sau clor dizolvat în apă, dar este solubil în acizi concentrați. În ciuda faptului că diagrama Pourbaix destinată titanului arată că acesta este, din punct de vedere termodinamic, un metal foarte reactiv, reacțiile sale cu apa și aerul sunt încete. Metalul formează un strat de oxid pasiv și protector
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
Fumul de cadmiu conține particule minuscule de cadmiu sau oxid de cadmiu format în timpul arderii. Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta își pierde strălucirea și este imediat afectat de dioxidul de sulf și de amoniacul ud. Acest metal este solubil în acizi, dar insolubil în apă. Ionii de cadmiu sunt obținuți din soluția de ioni și formează compuși insolubili, albi hidratați cu carbonați, fosfați, arsenite, oxalați și ferocianuri. Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
apă. Ionii de cadmiu sunt obținuți din soluția de ioni și formează compuși insolubili, albi hidratați cu carbonați, fosfați, arsenite, oxalați și ferocianuri. Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia este solubil în apă, acetonă, metanol și etanol dar este insolubil în aer. Acetatul de cadmiu este solubil în apă și alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă și puțin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
cu carbonați, fosfați, arsenite, oxalați și ferocianuri. Cadmiul este un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia este solubil în apă, acetonă, metanol și etanol dar este insolubil în aer. Acetatul de cadmiu este solubil în apă și alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă și puțin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi diluați și insolubil în aer, iar florura de cadmiu este solubilă în apă și
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
un metal insolubil în apă, clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia este solubil în apă, acetonă, metanol și etanol dar este insolubil în aer. Acetatul de cadmiu este solubil în apă și alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă și puțin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi diluați și insolubil în aer, iar florura de cadmiu este solubilă în apă și acizi și este insolubilă în alcool și în NH4OH
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
solubil în apă, acetonă, metanol și etanol dar este insolubil în aer. Acetatul de cadmiu este solubil în apă și alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă și puțin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi diluați și insolubil în aer, iar florura de cadmiu este solubilă în apă și acizi și este insolubilă în alcool și în NH4OH (hidroxid de amoniu). Compușii cadmiului sunt utilizați în fabricarea pigmenților și coloranților (sulfura de cadmiu
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]