6,992 matches
-
de flori". Toate aceste „corespondențe arhitectonice mitice" care „înalță în ceruri palatul și doma ca tainice echivalențe ori prelungiri ale cetăților și templelor dacice" fac posibilă comunicarea între cer și pământ. Izvorâte dintr-o „memorie ancestrală", ele simbolizează tipul de spiritualitate dacică, deschis cunoașterii, motiv pentru care formele și structurile vizuale circumscrise acestui spațiu devin reprezentări simbolice ale infinitului, expresii ale aceleiași . O altă expresie poetică a dimensiunii infinite a naturii se poate regăsi și-n descrierea peisajelor polare în care
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ocazia să spun o rugăciune. Trebuie să spun că o vizită într-un loc ca Meteora te încarcă de anumite sentimente speciale, în care îți dai seama cât de mărunt ești pe lumea asta și cât de grandioasă este natura, spiritualitatea, cât de multe ai putea să faci pentru binele celorlalți și cât de puține lucruri faci de fapt. Cel puțin așa am simțit eu după vizita la Meteora, și am dorit ca să revin din nou acolo cu orice preț, astfel
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
caut suferința, dar caut iubirea cu atâta ardoare, încât suferința cea mai grozavă nu mă înspăimântă, nu mă împiedică. Adevărul e, desigur, că, oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă, în spiritualitatea ei, poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Nou 1993, se internează în clinică, perfect conștient că urmează să asiste la procesul morții sale medicalizate. Spirit veșnic rebel, intens copilăros, excesiv până la demonie, cu timidități adolescentine și străfulgerări geniale, perpetuu PREFAȚĂ 14 anxios și naiv, de o exuberantă spiritualitate, dar și impudic și spectacular, el își întâmpină însă moartea sobru, înconjurând-o cu pudoare și discreție. De aceea, prietenii săi vor afla doar în ultimul moment ce se întâmplă. Încetează din viață la 6 februarie 1993, la München. Urna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ortodoxia nu mi-a spus niciodată nimic important (Filocalia am citit-o în limpede franceză), deși am putut face lectura lui Serghei Bulgakov și a lui Berdiaev curând, înainte de a părăsi băncile liceului și niciodată nu le-am contestat desăvârșita spiritualitate. Cu toate că n-am socotit că am dreptate, mânăstirile ortodoxe românești n-am putut să le văd decât prin prisma lui Damian Stănoiu, în vreme ce janseniștii m-au făcut totdeauna să freamăt de admirație, iar pamfletul lui Jean Calvin împotriva moaștelor (Traité
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ceva românesc folcloric în casa autorului Spațiului mioritic!). Biblioteca lui n-a fost niciodată foarte bogată (câtă era la vedere) - vorbesc bazându-mă și pe vizitele ulterioare, la Sibiu și apoi iar la Cluj, cărți aproape exclusiv germane, filosofie, poezie, spiritualitate orientală (de pildă, diversele serii de poezie și gândire din China, India, Persia etc., editate de Eugen Diederichs, în eleganta legătură de altădată, sau, în treisprezece volume mari, legate în pergament, la Insel-Verlag, o antologie a misticii germane, sau o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dar caut iubirea cu atâta ardoare, încât suferința cea mai grozavă nu mă înspăimântă, nu mă împiedică. Adevărul e, desigur, că, oricât de fără speranță ar fi iubirea, ea IANUARIE 1949 tot ascunde speranță, nu din absurditate, ci fiindcă în spiritualitatea ei poate fi atât de adâncă și de pură, încât știe că ființa iubită, dacă și-ar cunoaște o singură clipă sâmburele ideal ce este iubit, s-ar absorbi luminii care îl scaldă. În acest mod, oricine nu răspunde unei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu sărăcia și stupiditatea sa. Desigur că, astfel conceput, jocul iubirii e tragic, adică într-o plasă închisă și fără scăpare. El e totodată creștin, adică întemeiat nu pe plăcerea senzuală a iubirii (care nu e exclusă, ci mântuită în spiritualitate), ci pe semnificația ei morală, spirituală, sacră, adică liber în mod absolut, dar liber înăuntru, în adânc. E vorba de o libertate simbolică, și nu de una fiziologică. Așadar, o speranță există totdeauna, oricât de bine ascunsă. Dar deviza iubirii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sale, el încheia cu această formulă: „Toate rasele și tot pământul care a fost succesiv romanizat, creștinat și supus spiritului grecilor sunt categoric europene” (Valéry, 1957, apud du Rèau, 1995, 20). La sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, influența spiritualității europene asupra lumii a sporit, întregul glob aflându-se practic, sub impactul modelului european, Europa fiind purtătoarea de cuvânt a umanității (Noica, 1968, 29). Cultura și civilizația europeană se deschid spre restul lumii, spre toate culturile și civilizațiile știute. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
civilizației europene este acela de a nu avea mister, închidere în sine. Cultura europeană nu reclamă inițiere; rațiunea ei filosofică, modelele științifice, valorile politice și morale pot fi cunoscute și înțelese de oricine dorește să se integreze în spiritul ei. Spiritualitatea europeană are o existență prin continua creativitate sau „neodihna creativității”, cum spunea atât de inspirat tot Constantin Noica. Intrarea în stagnare istorică, întâlnită în cadrul altor civilizații, este străină spiritului european. Spre deosebire de alte civilizații ale lumii, spiritualitatea europeană se întemeiază pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
integreze în spiritul ei. Spiritualitatea europeană are o existență prin continua creativitate sau „neodihna creativității”, cum spunea atât de inspirat tot Constantin Noica. Intrarea în stagnare istorică, întâlnită în cadrul altor civilizații, este străină spiritului european. Spre deosebire de alte civilizații ale lumii, spiritualitatea europeană se întemeiază pe noțiunea de persoană, afirmând și dezvoltând ideea personalității și creativității umane în libera ei dezvoltare ca scop și sens al existenței noastre. Noțiunea de persoană are o origine greco-romană, care s-a corelat organic cu conținutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
individualității, conceptele romane ale justiției și cetățeanului și conceptul biblic al persoanei umane (Marga, 2001, 33), iar Nicolae Bagdasar socotea, în perioada interbelică, că sunt patru domenii fundamentale de valori pe care Europa le consideră ca făcând parte integrantă din spiritualitatea ei: domeniul științei, al moralei, al esteticii și al religiei, toate patru formând un tot închegat și articulat. Aceste patru categorii de valori formează „corpul” culturii europene, constituie trăsătura caracteristică a evoluției acestei culturi (Bagdasar, 1931, 12). În primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Europei era raportată așa cum menționam, doar la Asia, ea se conturează acum tot mai mult și în corelație cu America. De altminteri, Alexis de Tocqueville sesiza încă de la mijlocul secolului al XIX-lea - mai precis, din 1835 -, unele deosebiri între spiritualitatea europeană și cea americană (Tocqueville, 1995, ). Dar, dacă se poate face o distincție între cultura europeană și cea americană, cele două entități culturale nu pot fi plasate într-o opoziție, ci mai degrabă putem vorbi de o strânsă legătură între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
secolul naționalităților în istoria Europei, când sentimentul național este puternic, numeroși intelectuali sau oameni politici afirmă și dezvoltă ideea europeană, care venea oarecum în contradicție cu statul-națiune. De altminteri, în secolul al XIX-lea, proiectele despre unitatea europeană abundă în spiritualitatea continentului. Dintre acestea, proiectul reformatorului utopist Henri de Saint-Simon (1760-1825) a exercitat o mare influență în epocă, impunându-se ca o adevărată chartă-model a ideii europene în secolul naționalităților. Fiind un proiect al Statelor Unite ale Europei, el încorporează ideile liberalismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Europei. Utopii și realități Lecția ucigătoare a războiului mondial i-a obligat pe europeni să reflecteze din nou, cu o anumită spaimă, la propria lor identitate. În atmosfera sumbră postbelică, teama declinului continentului devine aproape obsesivă, mai ales în sfera spiritualității germane. Ea a fost generată de înfrângerea în război, precum și de articolul 231 din tratatul de la Versailles privind clauza vinovăției de război a Germaniei. Ideea se amplifică odată cu apariția lucrării lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului. Primul volum, de șase sute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
precum André Gide, Paul Valéry sau André Malraux. Reacția acestor mari spirite europene în fața perspectivelor sumbre ale viitorului era căutarea unor soluții care să salveze de la pieire civilizația continentului. Iar primul pas îl reprezenta redefinirea surselor și trăsăturilor caracteristice ale spiritualității europene. Paul Valéry (1871-1945), așa cum menționam, a dat o definiție clară a europenismului, iar Thomas Mann (1875-1955) vedea calea de salvare prin dezvoltarea unui nou umanism european, bazat pe libertate, toleranță și rațiune. José Ortega y Gasset, în lucrarea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și prof. A. Arie. Mă bucură colaborarea și prietenia cu prof. Mircea Gușă și alți profesori de valoare din Iași, de mult timp, un centru științific și cultural de prestigiu. Iașul a fost întotdeauna un oraș deosebit, de cultură și spiritualitate aleasă și nu-i de mirare că și în domeniul energiei electrice - această epocală descoperire a omenirii - Iașul deține premiere la nivel național . Mă refer la faptul că aici, la 11-14 iulie 1868, a fost aprins primul "soare electric" din
ADUCERI AMINTE DESPRE IAŞI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gleb Drăgan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_956]
-
inițiativă, la anularea oricărei perspective de viitor. De peste două milenii, psihologia a existat și există contopită deopotrivă cu filosofia, cu teologia, cu științele naturii. În această formă, ea a existat ca o știință a sufletului, ca o expresie a efortului spiritualității umane îndreptate spre cucerirea intimității sinelui, pe care istoria îl pune mereu la încercare pentru a da sens suferințelor oamenilor din fiecare epocă istorică în parte, prin confruntarea cu natura, cu ordinea socială, cu semenii, cu propriul corp. În fiecare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
veritabilă anulare a vechiului spirit științific și cultural elen, antic, ca o avansată disoluție a cunoașterii științifice, din perspectiva epistemologică de astăzi înseamnă cu totul altceva, adică o pătrundere în întunecimea epocii feudale, dominată de ideologia scolasticii exercitată pe ruinele spiritualității atât de bogate a epocii antice. Puține inițiative istorice vin să scoată în evidență vidul de credință al epocii antice, limitată doar la un nivel de reprezentare conceptuală panteistă, neputincios să susțină progresul preconizat de gânditorii antici. A fost nevoie
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un altul, de sorginte hegeliană, pentru care reflectarea conștientă este un produs natural, rezultat al unei construcții cognitive individuale, a unui "sine" elaborat în raport cu obiectele pe care subiectul le cunoaște. În accepțiunea lui Hegel, omul este o ființă cunoscătoare, o spiritualitate pentru sine, care reflectă obiectele cu ajutorul gândirii. Poate s-o facă pentru că activitatea sa spirituală este condusă de conștiință, care îi deschide poarta spre înțelegerea abstractă, spre înțelegerea unei dinamici spirituale dialectice aparte, de cunoaștere a realităților fizice, biologice și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
apartenență, el cere să credem în nemurirea sufletului, precizând că de aici nu va avea nimeni avantaje materiale. Rousseau a încercat să pătrundă în "interioarele" vieții sufletești a oamenilor unde a descoperit, într-un spirit fidel psihologiei creștine, că motorul spiritualității umane se află în Dumnezeu. Acesta poate fi întâlnit peste tot, fiind reprezentat de inteligența armoniei universale, cea care domnește în întreaga natură și în întregul univers. Nu depinde de mine să cred că o materie pasivă și moartă a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
să depășească speculațiile filosofice sterile, pentru a concluziona, cu luare aminte, că un om sălbatic, contopit cu natura, poate să ajungă să judece chiar mai sănătos decât un filosof civilizat. Rousseau a formulat încă de atunci problema deformării morale a spiritualității umane care are loc sub influența civilizației și progresului. A formulat această problemă ca fiind una de personalitate, actuală și în zilele noastre. Astfel, el a apreciat că omul modern civilizat este plin de vanitate, că el preferă de cele mai multe
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
interesului pentru educație, pentru pedagogie, pentru psihologia copilului, pentru preocuparea de a da dezvoltării comportamentului o direcție conformă cu nevoile existențiale interne și externe. Formularea condiției morale a vieții sufletești îl aduce pe Rousseau aproape de Socrate, de necesitatea recunoașterii valorii spiritualității umane. De la natură, omul este bun, doar sub influența civilizației, acesta devine rău, o teză recunoscută în pedagogia modernă și pusă în serviciul unei pedagogii pozitive. 4. Explicarea vieții psihice prin monade Leibniz Germania secolului al XVII-lea era o
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
inițiative de cunoaștere a fenomenelor naturale sau sociale erau subordonate ordinii sociale medievale și filtrate în spiritul ideologiei scolastice a vremii. În acest cadru s-a născut sistemul teoretic al lui Leibniz, expresie a unei admirabile încercări de a cupla spiritualitatea germană cu emulația curentului renascentist al epocii, în măsură să răspundă și exigențelor cauzei iluministe a vremurilor care erau în prag să răsară. Leibniz a fost un reprezentant de excepție al acestei societăți, care și-a asumat spiritul mecanicist ce
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu progresele care aveau loc în științele naturii, de perspectivă pentru explicarea transformărilor ce aveau loc în conștiința oamenilor, în ordinea relațiilor sociale. Sistemul de gândire elaborat de el a fost novator și reprezentativ pentru ceea ce ulterior se va numi spiritualitate caracteristic germană. A clădit în acest sens o teorie care și-a propus să explice fenomenele naturale și pe cele sufletești. Pe toate acestea le-a considerat ca fiind o expresie a activității inepuizabile a monadelor. Ce sunt aceste monade
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]