6,791 matches
-
un buldozer, sfidând-o, de sub pătura de nea. Sub razele de soare, sigur, am să reînnoiesc și-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească... Poveste simplă de iarnă Simt cum fuge timpul și stelele dispar; vine iarna, anotimpul static și cuminte. Voi sta la gura sobei, sorbind din pahar, visuri șiamintiri de-o viață, prin vinul fierbinte. Simt cum clocotește sângele prin vene, aidoma văpăilor focului din sobă. Ca prin vis, când somnul vine pe sub gene, aud un mesager
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tu, săți descarci sacul, plin cu bucurii. Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
este moneda unică de schimb. "Filozofie ieftină!", strigă un actor local care, împreună cu alți colegi, fusese obligat de Consiliul Director să deraieze lentoarea împietrită a brăilenilor spre apropiatele spectacole cu miros de dragoste și moarte. Dar viața își urma cursul static. Pentru că și stagnarea are curgerea ei. Și nu era altceva decât repetarea. Și scriitorii anonimi vedeau că repetau povești cu aceleași cuvinte, în loc să repete aceleași cuvinte în povești noi, crimele erau plicticos de trase la xerox, niciodată vreun elev să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cântând oscilațiile de torsiune ale barelor, dirijorul de corecție șoptind odios. Am sentimentul desăvârșirii geometrice în care arhanghelul R era egal cu: genocidul se executa lent, infernul ne înghițea trecutul, tăcut și încet, nou-născuții betonați cu elasticitate dinamică, aveau variație statică, în funcție de efortul creșterii în vârstă a fiecăruia, de compresiune sau încovoiere și păstrând coeficientul Poisson, betonul devenea elastic, zumzăind Cu ultima suflare înghețată, ne-am unit trecutul cu necrologul prezentului, încercând zdrobirea durabilității imbecile a betonului cu zdrobirea frecvenței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n cicluri de îngheț-dezgheț, dar netrebniciile au apelat la Jones și Welch și ne-au zgâriat urechile nămoloase cu simfonia roșie a gândirii matematice Încercările noastre au determinat scăderea eforturilor de rezonanță, precum și a modulului dinamic, dar și a celui static. Grinzile de susținere ajunseseră aproape de limita de oboseală și a curbei liniare care aveau să ducă, după calculele noastre, la ruperea lor. Frecvența forței noastre vibratorii a dus la slăbirea impedanței mecanice și a rezonanței longitudinale a capsomanilor Jones și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru totdeauna, o ghilotină întunecată care despărțea partea de sud a orașului, de restul lumii. Și-n timp ce se-ncerca combinația dintre rezonanța longitudinală și cea de torsiune a betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic franțuz), Șepcarul simți în ochii lui de oaie o înțepătură de ac. Se frecă, după ce îndepărtă ochelarii, și-și palpă cu podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate sau statice. Îi era teamă ca nu cumva și Mitică să fie o iluzie și, ajungând acasă, răsfoi albumul în care poza lui era la loc de cinste. Ce vise frumoase! Ceilalți nu cred că au asemenea vise. Pentru că nu au un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de fapt clădesc ceva mai etern decât piramidele! În substanța invizibilă a pasiunii care nu poate fi imortalizată de nicio peliculă. Grimasele pe care le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un câmp în care tastai unitatea pe care o căutai. Prima unitate pe care o introduse fu cea a lui Jamie Burnet. Dacă senzorul funcționa, avea să îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa, era static. Adresa arăta Marbury Madison Drive nr. 348, adresa casei lui. Se uită în camera de zi și văzu adidașii albi ai lui Jamie în colț, cu săculețul lui de călătorie. Nu apucase să și-i pună. Apoi introduse senzorul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prea în serios.) Hamlet: Nu, jur pe mâna ce va ține spada... Și tânărul actor se plimbă de la un capăt la altul al scenei, e nervos, ochii îi sclipesc. Dragule, vine Regele, apoi Osric, să sărim fragmentul, dar fii mai static, mai reflexiv, te miști prea mult, altfel îl văd eu pe tânărul prinț, e un gânditor, dar... Intră de la Hai, sir. Hamlet: Hai, sir. Laertes: Hai, prințe... — Buuun. Dar să te văd cum lupți, ți-am zis să te duelezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uit numai la picăturile de sudoare care încep să i se scurgă în jos pe frunte. ― Nu sunt ale mele. Ăsta e primul lucru pe care-l spune. Eu nu zic nimic, dar încep să tremur. E ca o scenă statică dintr-un film, una care te amuțește: nu se mișcă nimeni, și în cele din urmă îmi regăsesc glasul. ― Presupun că le ții pentru un prieten. ― E o poveste lungă, spune el. Dar nu sunt ale mele. ― Brad, încep eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
3,707, 5,959 t= 2,365, 3,409, 5,408 Mobilitatea. Gimnastele au nevoie de mobilitate în special la nivelul articulațiilor umărului, coxofemurale, gleznelor, precum și la nivelul coloanei vertebrale. În gimnastica artistică vorbim de mobilitate pasivă și activă sau statică (arătată mai sus) și dinamică. De exemplu, din poziția stând, gimnasta execută balansarea cât mai mare a piciorului (mobilitate în condiții dinamice). În aceleași condiții gimnasta menține piciorul la o înălțime cât mai mare (mobilitate în condiții statice). Stând pe
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
activă sau statică (arătată mai sus) și dinamică. De exemplu, din poziția stând, gimnasta execută balansarea cât mai mare a piciorului (mobilitate în condiții dinamice). În aceleași condiții gimnasta menține piciorul la o înălțime cât mai mare (mobilitate în condiții statice). Stând pe vârfuri (mm). Analizând evoluția mediei aritmetice obținute la această testare se observă că cele două grupe prezintă valori apropiate la testarea inițială (77,85 - grupa experimentală și 77,62 - grupa martor). La testarea finală media rezultatelor obținute de
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
cuvenite unui mare inventator, pe când Niépce a fost dat uitării. Fig. 1.1. Desen de la mijlocul secolului al XIX-lea, reprezentând camera obscură (extras din Traité élémentaire de physique de A. Ganot, Paris, 1855) Fig. 1.2. Nicéphore Niépce, Natură statică, heliografie, 1827 De atunci și până în prezent, aparatura și tehnicile fotografice s-au perfecționat necontenit, pentru a răspunde cerințelor specifice a tot mai multe domenii de activitate în care imaginea fotografică este prezentă (de la fotografia documentară, științifică sau publicitară până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
automatizarea procesului de fotografiere. În capitolele următoare vom studia în amănunt tehnica fotografică și tehnologiile specifice, dar, până atunci, vă propun să facem o foarte succintă prezentare a procesului de obținere a imaginilor fotografice. Fig. 1.3. Louis Daguerre, Natură statică, dagherotipie, 1837 (Société Française de Photographie, Paris) Înainte de toate, avem pelicula fotografică și aparatul de fotografiat. Filmul conține un suport transparent (triacetat de celuloză sau poliesteri), pe care se află unul sau mai multe straturi de emulsie fotosensibilă. Odată introdusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
expunere 1/250 s); 2,8/125; 4/60; 5,6/250; 8/30, 11/15; 16/8. Situația este analoagă cu rezultatul unui produs: 64 = 32×2 = 16×4 = 8×8 = 4×16 = 2×32. Dacă fotografiem un subiect static, cu dezvoltare în profunzime, vom alege o diafragmă închisă (spre exemplu, 16, căreia îi va corespunde timpul de expunere 1/8 s). Astfel, vom obține și o profunzime de câmp mare, datorită închiderii diafragmei. Dacă subiectul este în mișcare, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
clasa toate amintirile. Sunt doar vorbe, priviri, interjecții care nu se leagă de nici un eveniment. Nu știu în ce ordine s-au produs ele, și astfel nu voi izbuti să dau o consistență precisă descoperirilor mele. Voi forma o ființă statică compusă din sute de exclamări trădătoare, care s-au petrecut în timp. În definitiv, Irina poate a evoluat. M-a iubit la început mult, și apoi gândul că trebuie să se aranjeze într-un fel i-a încolțit, i-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
construiește întregul edificiu al complexității sale. Referindu-se în mai multe rânduri la romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, Holban le-a diferențiat ca modalitate și valoare, pe primul considerîndu-l dinamic, iar pe cel de-al doilea static (și este de presupus că acestuia din urmă i se alătură și Jocurile Daniei). Construcția primului roman (este vorba de O moarte care nu dovedește nimic) ar fi tipic dinamică pentru că naște și susține curiozitatea lectorului, care citește interesat de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
inițiale, "jocul amănuntului". Nimic nu evoluează, invenția (identificată cu evoluția) este inexistentă, iar subiectul este înlocuit de pulsația fără progres în jurul unui "lucru": "subiectul nu mai are nici o valoare, ci obiectul, lucrul pur și simplu care permite varierea temei". ... Efectul staticului, al modelării aproape muzicale a temei nu este în Ioana o semnificație, ci, bineînțeles, o sonoritate: "Voiam să redau sunetul unei dezolări care plana pe întreaga carte ca într-o tragedie greacă. Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
petrec în salturi". Dacă în Ioana Sandu nu vrea decât să-și satisfacă o obsesivă sete de contemplare a unei imagini, dilatîndu-o până la cele mai mici amănunte, pe un fundal intrat la rândul său în dilatare, iar romanul este indiscutabil static, este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare, este un roman dinamic. Dinamicul romanului lui Holban devine o trăsătură paradoxală atunci când scriitorul român îl consideră pe Balzac exemplu de stabilitate statică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
static, este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare, este un roman dinamic. Dinamicul romanului lui Holban devine o trăsătură paradoxală atunci când scriitorul român îl consideră pe Balzac exemplu de stabilitate statică. "Staticul" romanului nu mai are, după această alăturare, nevoie de nici o demonstrație: Sandu, ca și celălalt Sandu din Ioana, repetă variind o unică imagine, aici a Irinei. Căci, dacă se urmăresc cu atenție tușele portretului Irinei, lucrurile sunt de la început
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este greu de înțeles de ce O moarte care nu dovedește nimic, în care se "întîmplă" lucruri asemănătoare, este un roman dinamic. Dinamicul romanului lui Holban devine o trăsătură paradoxală atunci când scriitorul român îl consideră pe Balzac exemplu de stabilitate statică. "Staticul" romanului nu mai are, după această alăturare, nevoie de nici o demonstrație: Sandu, ca și celălalt Sandu din Ioana, repetă variind o unică imagine, aici a Irinei. Căci, dacă se urmăresc cu atenție tușele portretului Irinei, lucrurile sunt de la început precise
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
convingătoare pentru Sandu: Niciodată nu am văzut-o așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu dovedește nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static. "Intriga", în măsura în care există, nu aparține exteriorului, ci subiectivității, succesiunii prelucrărilor afective ale temei, încercării "melodice" de cristalizare a lucrului. La portretul Irinei sinuciderea nu mai adaugă decât ultima notă ("Ea care se îndoia sub hotărârile tuturora, a fost în stare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare"), fixînd-o într-un ultim gest măreț. Gest totuși nesigur, "poate a lunecat...", astfel încît imaginea Irinei rămâne nu neclară, ci nedesăvârșită. Făcând abstracție de ambiguitatea morții în sine, situația este simbolică pentru lipsa de progres și de limită a staticului: cartea poate continua la infinit. Dacă nu este creată o altă Irina, în schimb nici cea aparent creată nu este concludentă. Pentru a fi astfel imaginea Irinei ar trebui să cuprindă toate amănuntele, decorurile, toate vibrațiile sufletești în care ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]