11,293 matches
-
numărarea voturilor și cele 50,4% pe care le luase matroana aceea comunistă. Apoi Îi ceruse să-i explice prin ce se deosebește o viziune de un vis obișnuit. Maja tăcu Îndelung, cuprinsă de un rău neașteptat pe care se străduia În van să și-l reprime, apoi gemu, spunând că din nou avusese Camilla un atac de astm, ieri-seară, iar ea, de data asta, se speriase Într-adevăr, dar el unde fusese? Unde era el când iepurașul lor se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-i spună ultimele vești semnificative. De acum Înainte totul va fi altfel. Jur pe capul Valentinei, ființa pe care o iubesc cel mai mult pe lume. Pe capul Valentinei și al lui Kevin, căci un tată trebuie să se străduiască să fie imparțial și să nu aibă preferințe, chiar dacă el și Valentina s-au Înțeles Întotdeauna, aproape telepatic, pe când Kevin nici măcar nu-i mai vorbește și nu-și mai amintește când i-a auzit ultima dată vocea. Va fi bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un rând și-și privi fiul care apăruse În pragul băii. Bandajul de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit de coapsele umede. — N-am făcut-o anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
profesorului, Încât oricine s-ar fi aflat la catedră se simțea anihilat, umilit, conștient de nulitatea lui. Profa de mate făcuse chiar o criză de nervi. Valentinei nu-i plăcea când clasa se revolta Împotriva profului de italiană - care se străduia Întotdeauna să-i capteze și alegea dintre poeziile din antologie pe cele care Îi permiteau discuții constructive, sau cel puțin așa spunea el. Dar poezia aceasta de Camillo Sbarbaro, despre tată, nu plăcea nimănui. Totuși trebuia să treacă și timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine de zece ani cu directoarea de marketing. Cele mai bune sunt polonezele, spuse suav mama Matildei. Parohul nostru ar putea... — A, nu! Polonezele nu! Nu-ți lua o poloneză, doamnă Fioravanti, spuse o femeie al cărui nume Maja se străduia zadarnic să și-l amintească. Aceasta Îi fusese deja prezentată și n-avea cum s-o mai Întrebe. Nu vă recomand, eu am avut o ucraineancă, mânca usturoi și mirosea de la o poștă. — Dar cred că Ucraina nu mai aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din urmă aproape că am forțat-o, căci noi nu ne puteam ocupa de ea, te trimitem la azil, i-am spus, și În cele din urmă ea a acceptat maimuța aceasta, care de altfel e destoinică, sărăcuța. Maja se strădui să zâmbească, dar toate bârfele acelea Îi provocaseră o durere de cap teribilă și Își dori cu disperare o aspirină. O, nu, nu avea voie să ia aspirină. Dumnezeule, Dumnezeule, nu trebuia să-i fi spus. Peste câteva săptămâni, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primul rând. Și cânta mai bine, gândindu-se că o făcea pentru el. — Valentina crede că nu merit efortul de a fi ascultată. — Și meritați? Întrebă Sasha. — Ei, nu știu, nu sunt nici Annie Lennox, nici Gloria Gaynor, dar mă străduiesc. Și, oricum, este gratuit. — Poate joia viitoare, Încercă Sasha - oricum știa că nu va merge. Joi veneau ai lui: veneau o dată pe lună - căci, spuneau ei, el nu se arăta niciodată, dar ei, acum când ieșiseră la pensie și Îmbătrâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei soprane. Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha Îi Întinse pachețelul cu ceasul lui Dario. Emma Îl așeză pe genunchi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de criminal chemă câinele cu câteva clipe Înainte ca acesta să-i sfâșie. — Nu sunt deloc un bun detectiv, Încercă Sasha să atenueze puțin tensiunea. Concediază-mă, dar nu mă da la câini, sunt nevinovat. Observă mulțumit că Emma se străduia să zâmbească. Ieșiră În bulevardul Rinascimento. Întrebară taximetriștii opriți În stație, apoi gardienii care făceau de pază la Palazzo Madama. Întrebară chiar și la casieria cinematografului Augustus. Nu, casiera era convinsă că nu vânduse bilete unui bărbat cu doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nesimțite. Zogru era la curent cu astfel de manifestări, își cunoștea bine oamenii de când se tot plimba prin ei, dar în momentul acela conta pe sentimentele Zoei, încredințat că ea vede dincolo de aparență. Când a reintrat în Alecu, s-a străduit să-și ia o poză cât mai diferită, de fapt, făcându-l să se maimuțărească și pe când spunea, ei, ai văzut cum m-am întors, Zoe a izbucnit în râs, dar un râs molipsitor, lui însuși i se umeziseră ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ultima suna astfel: Dragă Zogrule, dacă treci cumva pe-aici, vreau să-mi scrii neapărat pe adresa asta, ceva ce știm doar noi doi. Achile Și urma adresa unei căsuțe poștale din Detroit. De aici încolo, Zogru s-a tot străduit să-i scrie lui Achile. Prima oară a făcut o scrisoare patetică, în care îi povestea ce se întâmplase în 1939. Dar omul prin mâna căruia scrisese, un funcționar de la poștă, pe nume Antonică, ales de Zogru numai pentru că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ucide decât pe nenorociți, că și-a făcut viața praf și pulbere tot încercând să-i protejeze pe oamenii cumsecade. La urma urmei, alerga ca un bezmetic din corp în corp, de teamă să nu facă rău cuiva, și se străduia din răsputeri să mențină armonia și dragostea în lume, iar pentru ei, el nu era decât un rău ucigător. Era amărât și distrus când a luat-o pe Polonă, spre Giulia. A intrat într-o fetiță, fără să fie atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ea, 40 de zile infernale, la care se gândește acum, când îl așteaptă de Andrei Ionescu, și nu știe cum s-au dus și ce-a făcut în tot timpul acesta, agonizând în sângele Giuliei. Cel mai mult s-a străduit să iasă și să evite o întâlnire cu Andrei Ionescu. Nici o clipă n-a pierdut speranța că ar putea să țâșnească afară. O aștepta să adoarmă și se opintea spre orificiul deschis, iar uneori ajungea să simtă aerul ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
singura explicație... Tu te-ai gândit vreodată serios la acest lucru? Vei deveni adult. Ești pregătit să lași toate aceste lumi ale copilăriei pentru o lume monotonă si ostilă, unde nimeni nu se mai bucură de viață? Eu m-am străduit mult să caut explicații și am să-ți dau răspunsuri la toate aceste întrebări. Să spunem că tu ești o stea, care acum, în primul capitol al vieții, explorezi cerul, universul, întreaga lume. Visezi, râzi, vezi binele în orice lucru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pâinea, iar mamele noastre umpleau farfuriile bărbaților până când nu mai puteau să mănânce. Fiecare femeie în parte a remarcat care a luat mai mult din friptura ei, din pâinea sau din berea puse de ea și fiecare bărbat s-a străduit să laude mâncarea servită de nevestele celuilalt. Esau a băut multă bere făcută de mama mea și a lăudat friptura de capră cu ceapă făcută de Bilha. Iacob a mâncat puțin, dar a făcut tot ce i-a stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela uscat și fără gust pe care Rebeca i-l oferea. - Nu-i așa că sunt bune, întreba ea când erau scoase din cuptor. Dădeam din cap îndatoritoare, străduindu-mă să-mi înghit bucățica cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ani. După asta, am trăit doar în munca mea și am iubit doar munca. Am fost o dată la prostituate, s-a confesat el rușinat. Dar erau prea triste. Până în ziua în care te-am văzut în piață, nu m-am străduit să sper la nimic. Când te-am recunoscut prima dată ca fiind iubita mea, inima mi s-a trezit la viață. Dar apoi ai dispărut și mi s-a părut că mă disprețuiești. M-am umplut de furie. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o rog frumos să nu se supere, n-am vrut să fac nimic rău, am făcut-o numai fiindcă tata mă rugase să fiu eu bărbatul în casă cât timp el e plecat, și atunci am văzut că mama se străduiește să zâmbească, dar i se vedea după ochi că este foarte tristă, și a spus că nu e supărată, vocea îi era aspră și groasă, nu e supărată și-mi mulțumește foarte mult și, spunând asta, a venit la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am revenit repede la șaizeci și cinci de mii cinci sute treizeci și șase, am încercat să continui de acolo, numai că mă dureau și brațele, abia mai puteam să le țin ridicate, nu știam cât mai e până la sfârșitul orei, mă străduiam să nu mă uit la Iza, ci la ceilalți, și să mă concentrez asupra înmulțirii, dar privirile îmi tot alunecau spre Iza și aș fi vrut să știu dacă într-adevăr sunt îndrăgostit, pentru că nu fusesem încă îndrăgostit de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cancelarie, am știut c-o să mergem în cabinetul de materiale didactice, și mi s-a pus un nod în gât, dacă atunci m-ar fi întrebat ceva, cu siguranță n-aș fi fost în stare să scot vreun sunet, mă străduiam să respir adânc, ca să mă liniștesc, iar când am ajuns în fața cabinetului, abia dacă mai tremuram, deși gura îmi era complet uscată, puteam, totuși, să înghit, apoi, când a deschis ușa, și mi-a făcut semn s-o iau înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceea ce trebuia, și să țin minte că așa-i viața, cel mai deștept cedează și, băgându-și mâna în buzunar, a scos ventilul și mi l-a pus în palmă și mi-a spus, ține, pune-l bine, te-ai străduit pentru el, și când l-am luat, mi s-a părut că-i incandescent și-mi arde palma, și atunci comandanta detașamentului de pionieri a strigat, tovarăși, se anunță rezultatele, și atunci toată lumea s-a adunat și a început citirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
port cum se cuvine, să vorbesc numai dacă sunt întrebat și să răspund cuviincios și să nu-mi fie teamă, c-o să fie totul bine. Eu am dat din cap și i-am spus că e-n regulă, o să mă străduiesc, apoi, ajungând la etajul patru, am întrebat-o dacă-i adevărat c-am venit aici ca să-ncercăm să-l ajutăm pe tata, la care mama mi-a spus că nu, am venit să ne distrăm și, umezindu-și buzele, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică singură că era rece. O neliniște surdă, care Începea să-i devină familiară, ieșise din nou la suprafață. Totuși nu fusese victima unei halucinații! O dată În plus, cineva se străduia s-o sperie creînd un fenomen care i se părea a fi În legătură cu legenda jefuitorilor de corăbii... Ryan Îi simți neliniștea. - În orice caz, invazia asta de crabi e cît se poate de reală, e În mod clar o răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și acorde o pauză, să nu se mai concentreze decît asupra plăcerii delicioase pe care el știa să i-o dăruiască. Morineau tocmai termina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea să-i ascundă. De ce nu-i spusese nimic despre crabii din mașină? Reaua credință pe care o arătă Marie Îl consternă. - Dumneata nu crezi În semne, declară ea cu nevinovăție. Am socotit inutil să-ți mai Încarc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]