6,757 matches
-
experiența capatată în urmă, dacă în schimb ai pierdut însușirea de a te înfrăți cu frumusețele naturei, dacă plăcerile nu te mai mișcă, dacă dorurile nu te mai ard, dacă îți lipsesc ochii cei lacomi ai tinereței, care împrumută lucrurilor strălucirea aceea covârșitoare realităței. Îmi închipui un om care ar fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ușă, pentru că înăuntru nu întâlneai decât voie bună, frunți senine și surâsuri pe buze, surâsuri de oameni sinceri fără gânduri ascunse. Stăpâna casei a fost o femeie de lume, frumoasă, judecând după talia ei încă subțire, după trăsăturile feței și strălucirea ochilor ei negri, care în vremea lor au trebuit să aprindă multe inimi. Domnișoarele, ca să nu fiu lingușitor, voi zice că sămănau cu mama lor, pe când era tânără. Iată-mă, deci, într-o casă aproape necunoscută unde, afară de familia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cinq sous le grand turc!193, Wilhelm al Prusiei, care după patru ani avea să intre a doua oară în Paris, în altă calitate, și alții, și alții... Cine ar fi zis că după un așa scurt timp toată această strălucire avea să se înece în sângele de la Sedan. A fost un vis misterios, precum ar zice Eminescu, și prea era de tot frumos, de-a trebuit să piară. Și, mare Doamne! Ce părăzi, ce desfășurare de armată, ce valuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecânduse de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea unei societăți de nobili, de boieri cu proprietăți întinse și cu legături puternice atât cu feudalii dinastiei angevine, cât și cu Bizanțul și imitatorii acestuia din urmă, cu «țarii» sârbi și bulgari”. </citation> Ce a marcat destinul țărilor române, pe
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
extrădarea către Statele Unite. I-a cumpărat pe politicienii care păreau prietenoși și a eliminat pe oricine părea să-l împiedice în drumul său către președinție. A fost un criminal violent și nemilos care deținea o extraordinară combinație de avere inimaginabilă, strălucire tactică și strategică, tehnici de manipulare media, perspicacitate politică, intuire a punctelor de presiune în societatea columbiană și o abilitate oratorică remarcabilă. Concursul acestor elemente l-a ajutat să preia controlul unor părți semnificative ale armatei, să cumpere sau să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
iubirii, care se manifesta încă din prima tinerețe, era cu totul altfel. Era emoția unui bilețel de dragoste, a unui sărut timid, dat și primit în mare taină, în intimidate, departe de privirile celorlalți oameni. Acest sentiment de taină avea strălucirea lui numai de noi văzută, reprezenta o forță sfântă și era o imagine sublimă, plăpândă, ca o flacără pâlpăitoare de lumânare, care trebuia protejată și păstrată cu grijă și cu un adevărat devotament. Devenit public, acest sentiment gingaș s-ar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și-n zilele acelea și după suferința ceea, soarele se va Întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci vedea-vom pre Fiul Omului coborând din nouri cu putere și strălucire mare. Atunci Își va trimite el Îngerii s-adune pe cei buni și aleși din cele patru vânturi, din capătul pământului În capătul celălalt al cerului. (Marcu, 13, 24-27) PENTRU FIECARE DIN EVENIMENTELE ACESTEI JUMĂTĂȚI de veac, păs trez și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
libertinului bulevardier Catulle Mendșs, cum și La Bible amusante a călu gărului iconoclast Léo Taxil. Atâția scriitori și alții Încă la care mă gândesc și azi cu plăcere, iar pe unii Îi iubesc, nu fiindcă toți ar avea azi aceeași strălucire sau valoare, dar fiindcă i-am citit În tinerețe. Iar Mercure de France, această revue des deux mondes a gene rației noastre de acum o jumătate de secol, adăpostul ulti melor ecouri ale mișcării simboliste, era bucuria și desfăta rea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întâi, printr-o reală oroare de alcool, la amintirea numai a tatălui său mort prematur și ne știut; [cel] care, din intemperanțele lui, mai transmisese poate băiatului acea tară congenitală a piciorului mai scurt, cum și - cine poate ști? - acea strălucire fulgurantă a minții lui de poet („doctă și sacră beție“, spunea Boileau, legislatorul Parnasului) nerezistând intemperiilor vieții și, de aceea, destrămată fărâme-fărâme În optsprezece ani, Îmi spunea Maia; iar văduva lui din a doua căsătorie, profesoara Lucia Borș-Bucuța, Îmi mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
temut, cu părul plin de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care, sub același climat violent și necruțător al mării, propriu și indispensabil crimelor pasionale, n-au simțit inima lor bătându-le să sară din Închisoare la vederea femeii iubite de odinioară, acum Însoțită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea, halatul cel roșu cu buline, a stat agățat de becul camerei, pentru a ne proteja ochii de strălucirea luminii. Pelerinaj la mănăstirea Putna Nu știu ce ne-a venit într-o zi, să plănuim un pelerinaj la mănăstirea Putna. Grupul de pelerini era format din patru persoane: Gheorghe Nandriș, Butnaru Leandru, Bucescu Dragoș, și mi se pare că al patrulea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
și înnoitor, iar perspectiva de a pleca val-vârtej acasă îi întrerupea munca, elanul, ceea ce era catastrofal în ochii lui. Din pricina acestei intempestive călătorii probabil își va pierde inspirația, va rata acest poem care se contura în mintea lui plin de strălucire, poate chiar o capodoperă. Cine o să-i mai redea vreodată clipa aceasta de măreție a inspirației, pe care el o irosea acum?... A luat totuși trenul și a pornit spre orășelul Serenite. A participat confuz, abulic la toată ceremonia funerară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cruce. Era apăsat de vină, niciodată n-are să izbutească să se spele de păcatul greu: n-ar fi trebuit s-o înșele pe Vera, n-ar fi trebuit să se îndrăgostească de altă femeie, oricât de tânără și plină de strălucire ar fi fost, oricât l-ar fi atras; considera că fapta lui e de neiertat, în orice justiție, omenească sau cerească. *** În seara aceea a ajuns la Manacu. Pe șantier se știa de sosirea lui. L-au repartizat într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bună zi, un ziar din tabăra puterii a publicat o notiță otrăvită împotriva lui, cum că ar fi fost colaborator al Securității. Lumea bună n-a crezut. O tânără actriță, admiratoare a sa (ah, femeile însemnaseră un capitol plin de strălucire în viața fratelui meu, mereu femei frumoase, inteligente roiau în jurul său, erau fascinate de el, fratele meu fusese și în privința asta un norocos, un privilegiat!...), în semn de protest față de mârșăvia acelei fițuici, chiar și-a dat foc în fața sediului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
artă. Festivalul internațional “George Enescu” de la București (1958) a însemnat debutul pasului de confirmare a operei compozitorului în posteritate, roadele acestui demers generos de tinere talente, stimulate de contribuția esențială a unor personalități de anvergură mondială, începând să-și arate strălucirea visată de omul modest de odinioară. Sămânța aruncată de autorul Rapsodiilor Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale, când a fondat la Iași, acea Orchestră Simfonică de entuziaști muzicieni locali, dornici să promoveze valorile patrimoniului universal
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942). Iată de ce elita intelectuală și artistică ieșeană de azi pledează prin noi inițitive, puse la cale de entuziastul regizor și ziarist Mihai Zaborilă, să confere moștenirii muzicale enesciene orizonturi încă nebănuite de strălucire. Prezent la București în 2013, la principalele evenimente ale Festivalului Internațional “George Enescu”, autorul a publicat o suită de însemnări și impresii, culese “la cald” de pe podiumurile muzicale de la Ateneul Român și Sala Mare a Palatului, care - iată-le peste
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
său „Eu - lucrul-din-mine“ (I - it-in-me) se deschide și se Închide fără oprire, fără să devină vreodată prea strîns, făcînd loc unui stil care preferă să rămînă ascuns vederii. Pusă În pagină, proza sa face lumină, dar nu se hrănește din strălucirea imperceptibilă a narațiunii. Cursul ei e undeva Între descrierea senzațiilor (În Episoade, „hotărît, ucigașul lăsa În urmă o dîră de colibe arse, de tristețe aspră...“) și relatări narative În care el se caută pe sine (În Jurnal: „Omul, măsura tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
străzilor - eram doar umbrele aristocraților care fuseserăm. Camionul ne lăsase la marginea de sus a orașului, la intrare, și, cu pași stinși, ne-am tîrÎt bagajele pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente ale trecătorilor. În depărtare, portul radia de strălucirea atrăgătoare a vaselor sale, iar marea, neagră și Îmbietoare, ne chema - mirosul ei cenușiu ne dilata nările. Am cumpărat pîine - care ni s-a părut scumpă pe moment, dar se ieftinea pe măsură ce Înaintam spre nord - și am continuat coborîm. Alberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
le ridicase părul în cap ca să-și poată părăsi lăcașul - am văzut bine, creierul li se ghemuise în căptușeala de mătase. Cei doi securiști aveau un aer disprețuitor, arogant, dar se dovedeau jalnic de neputincioși în fața căptușelii albe de mătase. Strălucirea ei albă mă făcea să mă simt invulnerabilă. Astfel mintea mea a scăpat de sub controlul lor, mi-au venit tot felul de idei agere, impertinente, iar cei doi nici măcar n-au băgat de seamă ce mă apăra de ei. Mi-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prin simțul pentru cuvinte, succesiune, decupaj. În cărțile Hannei Krall, întâmplările sunt silite să se retragă în ambuscada trăirilor. Un alt exemplu e Alexandru Vona. El operează cu ficțiune. Carela el sună însă ca o relatare documentară. Frazelelui Vona au strălucire pentru că sunt atât de golașe. Sentimentul că te afli la tine acasă îl descrie astfel: „Când intru seara pe întuneric în odaie și recunosc scaunul deoarece știu că acolo trebuie să fie la ora aceea, dar nu l-aș recunoaște
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dispensarul și cooperativa de consum. Erau cele mai frumoase clădiri, acoperite cu tablă zincată, unde meșterii germani dar nu numai și-au valorificat în cel mai înalt grad măiestria în arta construcției. Vara, acoperișurile zincate reflectau lumina solară cu atâta strălucire, încât te orbeau. Tot vara, în fața fiecărei case râdeau grădinițele cu flori. Alte flori încântătoare împodobeau fațadele construcțiilor, încât îți făcea impresia că te afli în peisajul mirific al câmpiei andaluze. O frumusețe! Acești oameni deportații iertaseră nedreptatea care li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde locuia doamna Wild asistenta sanitară, ne-am apropiat de cuibul vulturilor din America de Sud, adică de locuința familiei Condor, a căror fetiță Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de ani ca un diamant cu străluciri fascinante, nepieritoare. Încă un pas și băteam la ușa de la intrare. Mama, am sosit! Ușa s-a deschis iar mama împreună cu Bebi de mână și cu Țuki erau în prag. Bine-ați venit, copiii mei dragi! Intrați, intrați copiii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în continuare cu ea la Univers, apoi la Polirom, iar acum la Humanitas. Niciodată nu ne-am dezamăgit una pe cealaltă.“ DENISA COMĂNESCU, interviu luat de Ovidiu Șimonca în Observator cultural, mai 2007 „Aidoma bijutierului care șlefuiește piatra, dându-i strălucire de diamant, asemenea viorii care trebuie să găsească sunetul cel mai curat pentru ca muzica întregii orchestre să sune divin, așa trebuie să lucreze acest maestru al cuvântului care este traducătorul unei cărți. Antoaneta Ralian este un om remarcabil și o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
îndrăzneț sub raportul vocabularului.“ NICOLAE MANOLESCU, România literară, nr. 8, 1993 „Traducerea Antoanetei Ralian din Anthony Bloomfield a reconstituit cu minuție ritmul de o exasperantă încetineală a acțiunii. Viziunea existenței în care nuanțele se contopesc în tonuri terne, lipsite de strălucire și relief, e dozată cu un precis simț al atmosferei; traducerea a izbutit să redescopere rafinamentul detaliilor de construcție a unei narațiuni de o înșelătoare simplitate.“ DAN GRIGORESCU, Contemporanul, nr. 10, 1976 „Ce trebuie neapărat spus despre traducerea performată de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
am pus instinctiv palmele la buze, să n-audă nimeni ce-mi trecuse prin minte. Tovarășa în vârstă de lângă mine mă observă și-mi spuse o frază lungă pe rusește, cu o gingășie pe care nu i-o întrecea decât strălucirea dinților ei de aur; i-am răspuns că ia nipănimaiu... seulement en français și ea îmi rezumă fraza de dinainte într-un c’est beau... très beau... Cineva din spate mă bătu pe umăr și-mi întinse un bilețel, îndemnându
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]