5,990 matches
-
1944). Debarcarea a avut loc într-o regiune care se întindea de la [[Toulon]] până la [[Cannes]]. Această operațiune a fost cunoscută la început ca „Nicovala”, care ar fi trebuit să fie o acțiune complementară operațiunii „Ciocanul”, după cum fusese denumită inițial de către strategi debarcarea din Normandia. Odată cu trecerea timpului, ambele operațiuni au fost redenumite, „Nicovala” fiind rebotezată „Dragonul”, iar „Ciocanul” - „[[operațiunea Overlord|Overlord]]”. [[Winston Churchill]] s-a opus organizării acestei operațiuni și se spune că el este și cel care i-a dat
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
politic nu trebuie aibă decât un rol secundar!” Schimbarea sprijinului britanic trebuie privită în cadrul următoarei cronologii: Această ultimă decizie, care reprezintă o schimbare a politicii britanice față de mișcările europene de rezistență, a fost luată în mod evident în favoarea așa-numitei „strategii periferice”. În mod foarte clar, această decizie a reprezentat deasemenea ilustrarea schimbarea interesului premierului britanic pentru viitorul politic al Iugoslaviei. De altfel, după întoarcerea de la Conferința de la Teheran, Churchill îi răspunde lui Maclean, care îi prezentase o serie de obiecțiuni
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
ocupat-o, apoi s-a oprit la Jaffa și s-a apucat să reconstruiască fortificația distrusă; de aici a trecut la Arsuf, Ramla și Toron. Capriciosului Richard nu-i lipsea vitejia, iar ca militar s-a dovedit un foarte bun strateg, cele două calități fiind triplate de neînduplecarea în timp de război, care-l făcea să nu-și cruțe dușmanul, nici când îl avea la picioare. Era un rival demn de Saladin și, după cum s-a văzut, acum mai puternic. Musulmanii
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
restul Europei, dar a ratificat Acordul European privind Arterele Principale destinate Traficului Internațional abia în august 2006, iar integrarea sa cu rețeaua drumurilor europene este foarte restrânsă. Drumurile europene se semnalizează cu numărul trecut cu alb pe fond verde. Există strategii diferite de la țară la țară pentru frecvența prezenței semnelor de drum european pe aceste drumuri. S-au definit câteva condiții pe care un drum european trebuie să le îndeplinească: Aceste standarde trebuie să fie respectate la construcția drumurilor. Când s-
Rețeaua de drumuri europene () [Corola-website/Science/314914_a_316243]
-
pilot, ca în 1916 să piloteze un avion din escadronul „ Jagdstaffel (Jasta) 2”, fiind sub comanda lui Oswald Boelcke. Primul lui raid a avut loc la 17 septembrie 1916 asupra orașului Cambrai din Franța. Manfred von Richthofen a fost un strateg iscusit care a preluat de la instructorul său cu succes așanumitul „Dicta Boelcke” tactica militară în arta zborului care prescria: Aceste principii l-au ajutat pe Manfred să ajungă un as în arta zborului, printre piloții inamici doborâți de el se
Manfred von Richthofen () [Corola-website/Science/314962_a_316291]
-
a împiedica utilizarea de către japonezi a insulelor ca baze pentru amenințarea rutelor de aprovizionare dintre Statele Unite și Australia. Cu consimțământul tacit al lui Roosevelt, King a susținut și invazia Guadalcanalului. Când generalul american George C. Marshall s-a opus acestei strategii, și a întrebat cine va comanda operațiunea, King a spus că Marina cu pușcașii săi va efectua singură această operațiune și i-a cerut amiralului Chester Nimitz să înceapă pregătirile. King a câștigat disputa și invazia a mers înainte cu
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
Pe parcursul Interviului Atașamentului Adult persoanele din această categorie oscilează între tipul preocupat și cel distanțat fără a lăsa să se recunoască o strategie clară. Persoanele descriu experiențe traumatice grave. Au o atitudine profund negativă față de atașament în general. Dispun de strategii contradictorii de gândire și prelucrare. Cum era de așteptat, la o privire mai atentă a celor două categorii de rezultate (Interviul Atașamentului Adult și Situația Necunoscută) s-au putut gasi corelații statistice clare între atitudini ale atașamentului adult și tipurile
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
Vaslui de a forma Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, Agenția și-a stabilit sediul în Piatra Neamț și a început activitatea cu un număr de 10 angajați. Misiune este un generator de dezvoltare economico-socială a Regiunii Nord - Est. ADR elaborează și promovează strategii, atrage resurse, identifică și implementează programe de finanțare și oferă servicii pentru stimularea creșterii economice durabile, a parteneriatelor și a spiritului antreprenorial. Obiective La sfârsitul lunii martie 2010, ADR Nord-Est avea un personal format din 91 de angajați cu contract
Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est () [Corola-website/Science/318911_a_320240]
-
este un mod de management al firmei cu asigurarea unei legături strînse între strategie și producție. Esența modelului de management strategic al lui I.Ansoff constă în conceperea unui plan strategic care să conțină strategia globală a organizației, defalcată pe strategii administrative, financiare, strategia bazată pe piețe-produse, strategii exprimate sub forma unor obiective.Conform "Business Dictionary", managementul strategic implică analiza sistematică a factorilor asociați cu clienții și concurenții (mediul extern) și organizația însăși (mediul intern) pentru a asigura baza pentru susținerea
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
se referă la direcțiile de acțiune pentru îndeplinirea obiectivelor strategice fundamentale. Varietatea modalităților de realizare a obiectivelor pe care le poate aplica o organizație este foarte mare, însă dintre cele esnțiale pot fi amintite ca tipuri de strategii: privatizarea, retehnologizarea, strategii de dezvoltare (creștere), diversificarea produselor, schimbarea sistemului de management, asimilarea de noi produse, informatizarea activităților, specializarea în producție, modernizarea organizației, pătrunderea pe noi piețe etc. "Resursele" reprezintă totalitatea elementelor de natură fizică, informațională și financiară, necesare ca input pentru ca strategiile
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
produselor, schimbarea sistemului de management, asimilarea de noi produse, informatizarea activităților, specializarea în producție, modernizarea organizației, pătrunderea pe noi piețe etc. "Resursele" reprezintă totalitatea elementelor de natură fizică, informațională și financiară, necesare ca input pentru ca strategiile să fie operaționalizate. În strategii, resursele sunt prevăzute sub forma fondurilor circulante și a fondurilor de investiții. Fondurile circulante servesc pentru derularea activităților curente, iar fondurile de investiții constituie suportul financiar pentru materializarea opțiunilor strategice. "Termenele" delimitează perioada de operaționalizare a strategiei, precizându-se momentul
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
resurselor, de posibilitățile de extindere a afacerilor, de capacitatea de a înfrunta riscurile inerente. Faza a patra, "Implementarea strategiei adoptate" presupune adoptarea tuturor măsurilor care să permită valorificarea la maxim a strategiei adoptate, atât prin definirea clară a "strategiilor funcționale" (strategii de producție, strategii de costuri, strategii de piață, strategia resurselor umane etc.) cât și prin aplicarea măsurilor tehnico-organizatorice privind instituționalizarea strategiei. Implementarea strategiei are loc prin programe, bugete și proceduri. Faza a cincea, "Evaluarea și controlul strategiei" presupune, în esență
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
de extindere a afacerilor, de capacitatea de a înfrunta riscurile inerente. Faza a patra, "Implementarea strategiei adoptate" presupune adoptarea tuturor măsurilor care să permită valorificarea la maxim a strategiei adoptate, atât prin definirea clară a "strategiilor funcționale" (strategii de producție, strategii de costuri, strategii de piață, strategia resurselor umane etc.) cât și prin aplicarea măsurilor tehnico-organizatorice privind instituționalizarea strategiei. Implementarea strategiei are loc prin programe, bugete și proceduri. Faza a cincea, "Evaluarea și controlul strategiei" presupune, în esență, analiza și urmărirea
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
tehnico-organizatorice de corectare a strategiei, dacă este cazul, sau de înlăturare a lipsurilor constatate. In literatura de specialitate asupra managementului strategic există diferite abordări ale tipurilor de alternative strategice. O serie de specialiști în management strategic au dezvoltat conceptul de ""strategii generice"" (generale) care pot fi considerate ca priorități ale întreprinderilor industriale ce direcționează opțiunile și managementul producției în scopul obținerii unor avantaje competitive într-o anumită industrie sau un segment de piață, cu un anumit produs sau linie de produse
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
direcționează opțiunile și managementul producției în scopul obținerii unor avantaje competitive într-o anumită industrie sau un segment de piață, cu un anumit produs sau linie de produse. Profesorul Michael E. Porter a propus o clasificare a strategiilor generice în: °"strategii de diferențiere"; °"strategii bazate pe costuri reduse"; °"strategii de focalizare" care pot fi adoptate în raport cu avantajul strategic urmărit: focalizare bazată pe costuri reduse sau focalizare pe baza diferențierii. Modelul strategiilor generice se prezintă sub forma unei matrice bidimensionale : avantaje strategice
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
managementul producției în scopul obținerii unor avantaje competitive într-o anumită industrie sau un segment de piață, cu un anumit produs sau linie de produse. Profesorul Michael E. Porter a propus o clasificare a strategiilor generice în: °"strategii de diferențiere"; °"strategii bazate pe costuri reduse"; °"strategii de focalizare" care pot fi adoptate în raport cu avantajul strategic urmărit: focalizare bazată pe costuri reduse sau focalizare pe baza diferențierii. Modelul strategiilor generice se prezintă sub forma unei matrice bidimensionale : avantaje strategice - țintă strategică (fig
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
unor avantaje competitive într-o anumită industrie sau un segment de piață, cu un anumit produs sau linie de produse. Profesorul Michael E. Porter a propus o clasificare a strategiilor generice în: °"strategii de diferențiere"; °"strategii bazate pe costuri reduse"; °"strategii de focalizare" care pot fi adoptate în raport cu avantajul strategic urmărit: focalizare bazată pe costuri reduse sau focalizare pe baza diferențierii. Modelul strategiilor generice se prezintă sub forma unei matrice bidimensionale : avantaje strategice - țintă strategică (fig.1). "Strategia de diferențiere" permite
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
ale strategiilor după diferite criterii. Astfel, Yvan Allaire și Mihaela Fîrșirotu (1998) grupează strategiile în grupa strategiilor de dominație a pieței , cuprinzând strategia de dominare a pieței prin costuri și strategia de diferențiere, grupa strategiilor de anvergură de piață, cu strategii de segmentare, strategii de expansiune geografică și strategii de mondializare, grupa strategiilor de creneluri , cu strategii de concentrare, strategii de specializare și strategii de investiții, precum și grupa de strategii de diversificare în sectoare industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
diferite criterii. Astfel, Yvan Allaire și Mihaela Fîrșirotu (1998) grupează strategiile în grupa strategiilor de dominație a pieței , cuprinzând strategia de dominare a pieței prin costuri și strategia de diferențiere, grupa strategiilor de anvergură de piață, cu strategii de segmentare, strategii de expansiune geografică și strategii de mondializare, grupa strategiilor de creneluri , cu strategii de concentrare, strategii de specializare și strategii de investiții, precum și grupa de strategii de diversificare în sectoare industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare industriale necorelate și
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
și Mihaela Fîrșirotu (1998) grupează strategiile în grupa strategiilor de dominație a pieței , cuprinzând strategia de dominare a pieței prin costuri și strategia de diferențiere, grupa strategiilor de anvergură de piață, cu strategii de segmentare, strategii de expansiune geografică și strategii de mondializare, grupa strategiilor de creneluri , cu strategii de concentrare, strategii de specializare și strategii de investiții, precum și grupa de strategii de diversificare în sectoare industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare industriale necorelate și strategiile holdingurilor financiare. Henry Mintzberg
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
strategiilor de dominație a pieței , cuprinzând strategia de dominare a pieței prin costuri și strategia de diferențiere, grupa strategiilor de anvergură de piață, cu strategii de segmentare, strategii de expansiune geografică și strategii de mondializare, grupa strategiilor de creneluri , cu strategii de concentrare, strategii de specializare și strategii de investiții, precum și grupa de strategii de diversificare în sectoare industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare industriale necorelate și strategiile holdingurilor financiare. Henry Mintzberg clasifică strategiile după două criterii: în funcție de caracterul și
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
a pieței , cuprinzând strategia de dominare a pieței prin costuri și strategia de diferențiere, grupa strategiilor de anvergură de piață, cu strategii de segmentare, strategii de expansiune geografică și strategii de mondializare, grupa strategiilor de creneluri , cu strategii de concentrare, strategii de specializare și strategii de investiții, precum și grupa de strategii de diversificare în sectoare industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare industriale necorelate și strategiile holdingurilor financiare. Henry Mintzberg clasifică strategiile după două criterii: în funcție de caracterul și starea evolutivă a
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
diversificare în sectoare industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare industriale necorelate și strategiile holdingurilor financiare. Henry Mintzberg clasifică strategiile după două criterii: în funcție de caracterul și starea evolutivă a acestora (strategii statice și strategii dinamice) și în funcție de vectorul de dezvoltare (strategii de penetrare, strategii de dezvoltare a pieței, strategii de dezvoltare a produsului și strategii de diversificare). G.W.Hofer și D.Schendel au propus o clasificare a strategiilor,în funcție de nivelul și scopul urmărit, în 3 tipuri principale : strategii de firmă
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
industriale necorelate, cuprinzând strategia firmelor din sectoare industriale necorelate și strategiile holdingurilor financiare. Henry Mintzberg clasifică strategiile după două criterii: în funcție de caracterul și starea evolutivă a acestora (strategii statice și strategii dinamice) și în funcție de vectorul de dezvoltare (strategii de penetrare, strategii de dezvoltare a pieței, strategii de dezvoltare a produsului și strategii de diversificare). G.W.Hofer și D.Schendel au propus o clasificare a strategiilor,în funcție de nivelul și scopul urmărit, în 3 tipuri principale : strategii de firmă, strategii economice și
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]
-
din sectoare industriale necorelate și strategiile holdingurilor financiare. Henry Mintzberg clasifică strategiile după două criterii: în funcție de caracterul și starea evolutivă a acestora (strategii statice și strategii dinamice) și în funcție de vectorul de dezvoltare (strategii de penetrare, strategii de dezvoltare a pieței, strategii de dezvoltare a produsului și strategii de diversificare). G.W.Hofer și D.Schendel au propus o clasificare a strategiilor,în funcție de nivelul și scopul urmărit, în 3 tipuri principale : strategii de firmă, strategii economice și strategii funcționale. Conform acestei clasificări
Management strategic () [Corola-website/Science/332995_a_334324]