6,105 matches
-
omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o cruce mare și o întrebat: „Cum doarme, domn’ doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule, fimeia ceea a lui Surcică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost că tocmai atunci trecea pe uliță un cetățean cam cherchelit. Când o auzit câinele urlând și larma făcută de strigoi, s-o oprit în poarta spitalului și l-o întrebat pe paznic: „Ce se întâmplă aici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele ale țăranilor Oșlobanu, Trăsnea și a altor personaje prezente
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
care lipsește din puzzle. Piesa aia care lipsea, acum Îmi pot da seama, e iubirea și Înțelegerea unei femei minunate. Asta ești tu Bunty, o femeie minunată. Și ai suferit atît de mult... vreau să Îndrept lucrurile... — Of Bruce... Nu sufla un cuvințel draga mea și o să vin În curînd la tine. Îți promit. — Ok Bruce. — Ne vedem În curînd. — Bruce... te iubesc... Hai sictir grăsano. Stai numa s-ajungă Bladesey la pîrnaie și relația dintre tine și mine intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
avea cine să-l asculte. Poate toți colegii simțeau la fel, cum era și firesc, dar probabil, nici ei n-o puteau spune. O buburuză năucită de atâta lumină, abia trezită la viață, i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat, când reveni spre dormitor după plimbarea zilnică prin livada școlii, pe aleea cu castani o
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu mi-au spus nimic. Iar inteligența mea socială e zero: nu pricepeam de ce erau din ce în ce mai distanți, mai grăbiți cînd ne întîlneam. Ce-i drept, Fluturel mi-a suflat că Lerești va fi "rotat" în alt post și atunci... "Reclamă-l, Iordana. Fă un memoriu. Ce, nu mai e nici un tovarăș deasupra lui?" Am pierdut tot ce credeam că e tot: slujba, iubitul și (culmea) am cîștigat scrisul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezeasc㇇: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or fi pinguini, după cît sînt de mari", l-am rîs eu. M-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru Artă (fostul Minister) era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii îl retrogradează. Tata ajunge profesor de pian auxiliar. Locul i-l suflă iarăși un fost elev. Victor Marievici (spre deosebire de) nu era "creator conștient". Ba chiar inconștient, de vreme ce nu apărea la gazeta de stradă "Cîntul vieții" și nici nu se abona (refuz ferm!) la "Veac nou", publicație U.R.S.S., în limba română. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fost pregătită "revizuirea" încă din februarie '45, în "România liberă". I-a făcut-o Miron Radu Paraschivescu. M.R.P. compusese primul poem pentru Stalin, în '44. Acuze: parvenit, compromis, profitor, fariseu, rău cetățean, rău tovarăș, mincinos, tată denaturat. "Arghezu" încă mai sufla, în iarna lui '46. Uite, citește asta: "Dac-ați fi mai inteligenți și mai identificați cu tradițiile culturii, ați desființa definitiv cenzura și ne-ați lăsa să lucrăm după cum ne taie capul. Tăiatul capului e unicul criteriu în cultură (...)". Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ajunsă la geam. Pare a avea o problemă. Se face roată în jurul cozii, pe urmă, foarte precaut, scormone ceva în maldărul de frunze. Miss Deemple distinge ce se întîmplă. Îngroapă o nucă. Da, o îngroapă sub frunze. Vîntul i le suflă și-i descoperă nuca. Lui Tano i se pare că arătarea iese din tufiș și sare să-l (s-o) înhațe. După ce a terminat de cercetat zelos tufișul, îngroapă la loc, în frunze, nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea. A și suflat în linii, vrînd să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i concept abstract, ci forța or-bi-toa-re-de -ca-re-a-re nevoie ca de a-er. Poetul șantierist e tonic. El se dăruiește clocotului muncii. Cum? Răspuns: cu ochii închiși". De discuțiile/dispute cu pătimașul (și pătimitul) I.C. mi-e dor. Parcă-l văd suflînd în paginile lui Camus, să le deschidă. S-a luptat pînă la stop respirator cu impostura. Lerești își schimbă dioptriile. Milucă face a treia gușă. De ce n-aș repeta-o? N-am putut să vînd nici un exemplar din cărțile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se vaită Lenuța de sub haina matlasată, inscripționată pe spate Ride me. Cuscru? Nea Gogu Fedeleș, fă proasto, nu cuscru. O bout o sticlî di țuicî di la Fasfud, înesearî. P'ormî, s-o dus la chiolhoana lu' Costicî ș-o suflat trii. Cum trii, tu? Aurica o mai gratulează o dată cu "fă proasto": Di vin, ăi! Divin mai sună moldoveneasca. Așa vorbea și profesoara de patruzecioptiști, Crizantema Bîzgă. Șî l-o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Bîzgă. Șî l-o scos, tu, Auricî? L-o scos, fă, că alholiștii au Dumniezău' lor. Dacă beau îmi e mai bine", o aprobă solistul de la "Vama Veche". Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gît de presă ca informator secu și-i sen-i-i-in. N-a făcut nimica rău. Era vorba de țară, de binele țării". Bătrîna stradă se preschimbase pe negîndite într-un fel de bazar oriental. Lumea arabă auzise trîmbița privatizării în care suflase Adrian Severin, cel cu purcoaiele de Jelly Bon și cu invazia de Sultana Napolitana, imediat după Marea Revoluție din Octombrie, pardon, din Decembrie. Prima, comunistă. Ultima, capitalistă. "Ia te uită ce de investuri!" Am luat-o înapoi, să înregistrăm bloom-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el, cu mîinile încleștate de gard, uitîndu-se cum mă urc în Buick-ul lui Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fura și locul din schemă? Doar era studinte-n drept, ca Rică Venturiano. În drept comunistichiu. Știți cum ne-a spart gașca Bășinică? Fiecare în parte a aflat că l-ai reclamat la partid. Punctual, mă Dana. Și de ce n-ai suflat o vorbuliță? Minima moralia te obliga la o discuție pe cord deschis. Ai preferat să-mi întorci spatele. Era mai comod, nu? Eu am tras concluzia că, odată pe lista neagră a PCR-ului, prietenia ta s-a evaporat instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l-am stîrnit și mai rău. M-a supravegheat-ocărît-bîrfit-hulit. Insuficiența intelectuală e categorică, se exprimă "în gura mare". Mai toți, în frunte cu Milucă, exersau ritualurile lingușirii. Se lăsau hărțuiți "fecund" de Mistrie. "Te supui ori îi ignori, mi-a suflat Franga. Altfel devine insuportabil". Avea un aer din ce în ce mai defensiv. Un mers șerpuit, diferențiat†††††††††††. Arăta ca o virgulă mare. Ajunsesem să-mi doresc să se termine odată. Dorința mi s-a împlinit după trei ani de... demersuri, cînd am "ieșit" nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă de sînge: M-am zgîriat cu Mișu. N-apuc să-l cert, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-o găsi? Io am înclinații normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la gură și improviză o trompetă. Apoi suflă în ea: - Ta-ta! Ta-ta! It`s show time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe cuvântul meu, te las să îți faci numărul, toată scena îți aparține
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am mers tot drumul cu geamurile deschise, ascultând muzica din filmul Almost Famous la casetofon. Am reușit să-mi prind cu o mână părul umed Într-o coadă de cal, ca să nu-mi intre-n ochi, și mi-am tot suflat În palme să le Încălzesc suficient cât să pot ține volanul. La numai șase luni de la absolvirea facultății, viața mea era pe cale să facă un uriaș salt Înainte. Miranda Priestly, o străină până mai ieri, dar o femeie cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
capodoperei mele m-a dus la concluzia că lipsea apa San Pellegrino. Trebuia să mă grăbesc - ea se putea Întoarce din clipă În clipă! M-am repezit Într-una dintre chicinete și am Înhățat cu mâinile câteva cuburi de gheață, suflând În ele să nu-mi Înghețe palmele. Suflatul era doar la un mic, micuț, mititel pas spre a le linge - să o fac? Nu! Fii deasupra, ridică-te deasupra unui asemenea comportament. Nu Îi scuipa În mâncare și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără să vreau), ce-i flutură obraznic pe frunte, cum vom mai Întâlni numai, dar mai bine să lăsăm să curgă materia epică În voie (de ce să procedez ca acel autor atoateștiutor care se bagă mereu În vorbă și-ți suflă și ce n-a făcut personajul?) și să-i dăm individului nostru șansa de a se mișca nestingherit; ce s-o mai lungim inutil? să-l lăsăm să se emancipeze și el ca alți colegi ai lui de generație, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]