6,276 matches
-
asta. Dar aș fi preferat mai multă discreție. E o deosebire Între noi doi. Pentru aceleași porcării oamenii te taxează pe tine drept artist, pe mine drept curvă — Scumpo, feminismul ăsta e periculos, anunță menopauza. Ce dracu, ești o femeie superbă, cine ți-a băgat În cap bazaconiile astea morale? Ori te-a impresionat cretinul ăla, credeai că e tăiat Împrejur, eh, ce să-i faci, uite că nu-i - domnului Algazi Îi cade cartea din mînă - Ce s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-și Întîlnească umbra“ și era doar un copil gînditor - „vei spune că asta e viață și voi spune că asta nu e viață“ - și s-a dus să-și Întîlnească umbra. Eram cinci acolo sub lumina reflectoarelor tineri și superbi și fără complexe și micul Daniel ne-a spus o poveste ca o ploaie subțire de sînge albastru căzînd peste Țara Sin. „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de la balconul În stil empire și-n cădere pînă jos Van-Gogh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreme ca ruinele unor cetăți, blazoane cu spade Încrucișate, cu șoimi, Cantacuzino, Șuțu, Sturdza, Ghica, născuți, repaosați, pentru binele și prosperitatea neamului și acolo, unde pietrișul drumului se lasă Înghițit de mormintele mici cu nume anonime, acolo aproape de Valea plîngerii, superbă și fără pereche, doamna albă cu umbrela. Nici un nume, nici o dată, intrată În unica, eterna identitate a frumuseții ei. Nimic care să ateste urmele vreunei vremelnicii pămîntene, doar jos, parcă strivit sub botinele mici de marmură, numele unui artist florentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de față? Cred că În orice situație Îmi va fi frică de moarte, dar logic vorbind, cred că e mai ușor să mori cînd nu mai Întrevezi nici o bucurie. Ce vă supără la Înmormîntări? Faptul că mortul nu aude discursurile superbe care l-ar fi amuzat cînd mai era În viață. Dacă ați compătimit sau ați urît pe cineva și aflați că a murit, ce faceți cu ura sau cu compătimirea dumneavoastră față de acea persoană? Cred că dispariția obiectului care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a prăbușit - Îmi paralizează orice bucurie a neprevăzutului, Îmi anulează uimirea descoperirii. Lumea nu ne este povestită În cuvinte. Lumea este tot ce are ea. Aprinzi o lanternă și o vezi. Cuvintele sînt pentru orbi. Spune-i unui nevăzător „Ce superb răsărit de soare!“ și el va Înțelege că trebuie să-și imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un exemplar uzat din Micul duce de Charlotte Yonge sau cu vreo broșură desuetă care recomanda ceaiul de Mazawattee; și totuși, nu era deloc dezamăgit, căci purta În suflet muzica alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială vreo fată necunoscută, căreia va cuteza să-i vorbească și cu care va dansa pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-un restaurant „Lyons“ sau la o serată dansantă din curtea unui han rustic. Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul Travers, cînd nici eu nu știam pîn-acum vreo zece minute? De altfel, nici acum nu știu cine-i acest domn Travers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se părură lungi. De ce nu demara femeia? Se masturba ascultând Brahms? Ori se gândea, din contră, la cariera ei, la noile-i răspunderi, iar dacă da, era bucuroasă? În fine, Golful geneticienei părăsi parcarea; era din nou singur. Ziua fusese superbă și continua să fie cald. În aceste săptămâni de Început de vară, totul părea Încremenit Într-o neclintire radioasă; totuși - Djerzinski era conștient - ziua Începuse deja să scadă. Lucrase Într-un mediu privilegiat, se gândi el demarând la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de baie. Se știa alb ca brânza, scund, respingător, obez. Uneori, unul dintre băieți era primit În patul maică-sii, care avea deja patruzeci și cinci de ani; vulva i se mai ofilise, era puțin lăsată, dar fața Îi rămânea superbă. Bruno se masturba de trei ori pe zi. Vulvele tinerelor femei erau aproape, uneori la mai puțin de un metru; dar el Înțelegea perfect că lui Îi vor rămâne inaccesibile: ceilalți băieți erau mai Înalți, mai bronzați, mai puternici. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bătrâni, spre sfârșit devenea sentimental și Își reproșa amarnic că prin egoismul său Îi stricase viața lui Bruno; ceea ce de altfel nu era În Întregime fals. La Începutul lunii mai se despărți de Julie, ultima lui amantă, o femeie totuși superbă; o chema Julie Lamour, dar numele ei de scenă era Julia Love. Juca În primele filme porno franțuzești, filmele astăzi uitate ale lui Burd Tranbaree sau Francis Leroi. Semăna puțin cu Janine, doar că era cu mult mai stupidă. „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
toate acele tinichele erotice de prost-gust pe care el, Îmbătrânind, le suporta din ce În ce mai greu. La sfârșitul lui ’74, fu nevoit să vândă vila din Sainte-Maxime. Câteva luni mai târziu, Îi cumpără lui Bruno o garsonieră lângă grădina Observatorului: o garsonieră superbă, luminoasă, liniștită, cu o vedere degajată asupra orașului. Chemându-l pe Bruno ca să i-o arate, nu avea deloc sentimentul că-i face un dar excepțional, mai curând că Încearcă, pe cât posibil, să repare ceva; și oricum, era o afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor, Îl zări mai Întâi pe Karim. Uitând de catolică, Karim Își concentra acum eforturile asupra unei superbe rozacruciene, sosită cu bărbatul ei chiar În după-amiaza aceea. Înalți, serioși și zvelți, păreau să fie de origine alsaciană. Își instalaseră un cort imens și complicat, numai streșini și compartimente - ca să-l monteze, tipul muncise patru ceasuri. La Începutul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și cartonat nu purta nici o adresă; fusese adus de un curier? Ca vechi client al comerțului prin corespondență, se obișnuise cu aceste mici atenții, dovezi ale unei fidelități reciproce. Hotărât lucru, vara trecea, strategiile comerciale anunțau toamna; cerul rămânea totuși superb, În fond era abia Începutul lui iulie. Tânăr fiind, Michel citise romane ce gravitau În jurul temei absurdului, a disperării existențiale, a imobilei vacuități a zilelor; această literatură extremistă nu-l convinsese decât În parte. Pe vremea aceea, se Întâlnea des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oricum aveau târfele. Plaja era plină de bizoni În șort și de puștoaice În bikini; era foarte liniștitor. Cumpără o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu o pauză; obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă de Bushmills, umplu două pahare. Zveltă, mai scundă decât Bruno, fusese desigur foarte drăguță; dar trăsăturile obrazului fin erau ofilite, ușor atinse de cuperoză. Doar părul Îi rămânea superb, mătăsos și negru. Ochii albaștri erau blânzi, puțin triști. Părea să aibă vreo patruzeci de ani. — Uneori mă apucă așa, mă culc cu oricine, spuse ea. Tot ce pretind e să-și pună un prezervativ. Își umezi buzele, bău o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui. „Scuzați-mă”, spuse el brusc și se Îndreptă spre tatăl miresei. Își strânseră Îndelung mâinile, se Îmbrățișară. „Admirabilă ceremonie, superbă...”, spuse finanțistul cu emoție. — N-ai rămas la petrecere..., Își aminti Bruno. Era cam jenant, nu cunoșteam pe nimeni și era totuși nunta mea. Tata a venit foarte târziu, dar totuși a venit: era nebărbierit, cravata Îi era legată strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un anume respect pentru Învățământ. Apoi, eu aveam agregația, ea numai definitivatul. Cumplit e că soră-sa mai mică era foarte frumoasă. Îi semăna destul de mult, avea și ea sânii mari; dar chipul ei, departe de a fi oarecare, era superb. Asta ține de te miri ce, de combinarea trăsăturilor, de un detaliu. E greu... (Oftă din nou, Își mai turnă un pahar.) Prima catedră am avut-o În ’84, la liceul Carnot, la Dijon. Anne era gravidă În șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plecat cu Victor la părinții ei; eu am rămas singur la Dijon. Am făcut o nouă tentativă ca să devin catolic; lungit pe salteaua Épéda, citeam Misterul Sfinților Inocenți și beam lichior de anason. Péguy era foarte frumos, era Într-adevăr superb; dar a sfârșit prin a mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât de mântuirea a o mie de drepți... Mie mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
foaia, scrise dedesubt: „Legea sângelui”, și rămase perplex vreo zece minute. 14 În dimineața de 1 septembrie, Bruno o așteptă pe Christiane În Gara de Nord. Ea luase autobuzul de la Noyon la Amiens, apoi un tren direct până la Paris. Era o zi superbă; trenul sosi la 11 și 37. Christiane purta o rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de comuniune foarte puternic. Știrbul a clătinat de cap și a Început să rânjească; David s-a apropiat de ceilalți doi și a Început să discute cu ei; era complet gol, iar În lumina flăcărilor trupul lui era cu adevărat superb - cred că făcea culturism. Am simțit că lucrurile riscă să degenereze grav, și am plecat În grabă să mă culc. Puțin după aceea a izbucnit furtuna. Nu știu de ce, m-am trezit, m-am Întors la rug. Mai erau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de pește excelentă. S-au dus apoi În apartamentul cuplului german. Bruno și Rudi o penetrară succesiv pe Hannelore, care-o lingea pe Christiane; apoi schimbară pozițiile celor două femei. Hannelore Îi făcu lui Bruno o felație. Avea un trup superb, planturos, dar ferm, menținut În formă prin exerciții sportive. În plus, sugea cu multă sensibilitate; din păcate, Bruno, foarte excitat de situație, ejaculă cam rapid. Mai experimentat, Rudi reuși să-și rețină ejacularea douăzeci de minute, În timp ce Hannelore și Christiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
simți obosit și se așeză pe o bancă, În timp ce ea continua să meargă. Marea vuia În larg, rostogolindu-se cu o mișcare vagă, cenușie, argintie. Spărgându-se de bancurile de nisip, valurile formau la orizont, În soare, o ceață strălucitoare, superbă. Annabelle, siluetă aproape imperceptibilă În bluzonul ei de culoare deschisă, Înainta de-a lungul țărmului. La Café de la Plage, un câine-lup bătrân umbla printre mesele și scaunele din plastic, și el abia perceptibil, aproape invizibil În pâcla formată de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o vadă crăpând mai repede, ca un animal În vizuina lui. E mama mea, Bulache! făcu el, teatral. Și adăugă: — L-ai văzut ce look are? Ceilalți sunt la fel, sau și mai rău. Niște inși de căcat. — Peisajul e superb, aici..., răspunse distrat Michel. Casa era mare și joasă, cu pereții din pietre grosolane, cu acoperiș de ardezie; alături curgea un izvor. Înainte de a intra, Michel scoase din buzunar un aparat de fotografiat Canon Prima Mini (zoom rectractibil de 38-105
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]