6,212 matches
-
înghesuială în jurul lor! Apoi, nu l-am văzut decît în fotografii, din același motiv: nu-mi place aglomerația din piețe și de pe stadioane. Neîndoielnic însă, Adrian Păunescu e „o forță”, „o energie”: emană literatură, care are uneori frumuseți ce scînteiază, superbe, iar alteori e compusă din platitudini bombastice. Dacă aș fi unul dintre apropiații săi, i-aș sugera că abundența trebuie controlată, altminteri poemul ajunge să semene cu articolul de ziar. Pe lîngă asta, i-aș mai sugera să-și prelungească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mecanice. * Am revăzut, după aproape zece ani, Love Story. Azi se poate înțelege și explica mai bine succesul pe care l-a avut. După agitațiile politice ale anilor ’68-’69, filmul acesta făcea o întoarcere spre viața dezideologizată. Doi tineri superbi (El: bogat, viguros, impetuos; Ea: săracă, inteligentă, rafinată), studioși, nereligioși, liberi de prejudecăți sociale se iubesc la modul total. După un (prea) scurt timp însă, moartea (fata se îmbolnăvește de leucemie) îi desparte. Ceea ce face cea mai puternică impresie e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a Europei Libere, că locul românilor este în România. Da, așa este, locul meu, locul nostru este aici, în sensul de a nu mai sta înțepeniți de frică, înfricoșați de teroarea domnitorilor vremelnici. Stând pe o margine de drum din superba Austrie, mâncându-mi conserva de legume cu un coltuc uscat de pâine românească, cu rușinea sărăciei mele, auzeam în mintea mea vocea doamnei Ioana Măgură Bernard ca un leitmotiv: în virtutea drepturilor omului, internațional recunoscute, sprijinim pe aceia care... ș.a.m.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dau șperțuri În dolari În tipografii...), dă-mi nuvela pentru o revistă de la noi. E cam mare, dar Viața Românească (Baltag- Mălăncioiu) ar publica-o Întreagă, iar România literară, Luceafărul sau Contrapunct, fragmentar. Important pentru mine este că nuvela e superbă. De ce pentru mine? Pentru că e o dovadă că noi doi mai putem scrie - și În condițiile „economiei de piață” care În România Înseamnă peste o mie de ziare și reviste ce-ți cer articole și o tulburare a sufletului literar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ani Încheia prin moartea sa o Întreagă epocă din care, marginal, la marginea mlaștinii, făcusem, totuși, și eu parte. Mi-l aminteam Îngenunchind În fața unui metru de lemn, de croitorie, În casa unui prieten al meu, Înălțând un improvizat imn superb ordinii altor vremuri. Sau la Mogoșoaia, la o masă vecină, hipnotizând prin fonetica monologului magic o parteneră tânără, cu un chip de superbă madonă bizantină, coama ridicată Într-o coroană neagră și chipul alb, marmorat, și neverosimile mâini mari, noduroase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În fața unui metru de lemn, de croitorie, În casa unui prieten al meu, Înălțând un improvizat imn superb ordinii altor vremuri. Sau la Mogoșoaia, la o masă vecină, hipnotizând prin fonetica monologului magic o parteneră tânără, cu un chip de superbă madonă bizantină, coama ridicată Într-o coroană neagră și chipul alb, marmorat, și neverosimile mâini mari, noduroase, arse parcă de trudă și leșie. „Să nu spui da. Să nu spui niciodată da. Da este primejdios. Să nu spui da”, șoptea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
meu, ca scriitor (dar și „cercetător științific principal”), la o cameră suplimentară. Atent, ca totdeauna, la decor și recuzită, Radu a fost de la Început fascinat de un set de pahare de Bacara pe care Cella le moștenise de la bunicii ei. Superbe, Într-adevăr, prin austeritatea delicată a formei și a desenului. Niște tuburi cilindrice de cristal subțire, cu broderia arabescului fin Încrustată, pe două rânduri, la o treime de buza paharului. A fost și singurul dintre musafiri care a dat, instantaneu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rugămințile, efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi se părea un „eveniment literar neobișnuit al ultimelor trei decenii”, nu doar prin „superba stilizare”, ci și prin „pedagogia unui destin”. Faptul că și În perioade istorice atât de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu este deloc sigur a fi Înțeles În Întregime textul, „nici la a doua lectură”. Reacția „fără măsură” devenise, când-cum-de-ce, din nou... literatură. Într-o scrisoare din noiembrie 1980, În care Îmi mulțumea pentru rândurile În care Îi lăudasem un superb fragment publicat, dacă nu mă Înșel, În Contemporanul, Radu se referă totuși, În sfârșit, și la „mâhnirea” legată de contrarietatea pe care mi-ar fi provocat-o Ocheanul Întors. Lapidara mențiune este urmată de o semi-confesiune, de o Îndurerată resemnare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme În M (Mutilare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apărut și În România (mai exact, În numărul 3 al revistei Vatra, de la Târgu-Mureș). Îți mulțumesc, În sfârșit, pentru exemplarul din The Black Envelope, pe care editura mi l-a trimis, de bună seamă că la sugestia ta. Cartea arată superb și va avea, nu mă Îndoiesc, succesul pe care l-au avut și celelalte cărți ale tale apărute pe pământ american. Cine va fi fiind Însă traducătorul tău, acest misterios Patrick Camiller? Mă Încearcă o vagă bănuială că ar putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mentalitatea legionară reprezentau o formă inferioară a unui eon”, Înainte de a trimite lectorul să citească sau recitească În România postcomunistă de astăzi extraordinarul volum publicat, sub atenta și Învățata Îngrijire a lui Ion Vartic (autor și al unui doct și superb studiu introductiv), de Biblioteca Apostrof, În 1994. Legionarismul i-a servit romanticului june (pentru care, cum spune Ion Vartic, „frumosul este paradox”) ca o bună inițiere În capcanele exaltării, ferindu-l, apoi, sub urgia comunistă, de exaltare și prostie, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al cărui curaj nu este doar al unui superb moment de Îndrăzneală și uitare, nici nu servește cine știe căror „cauze” incerte. Blecher nu este un Pavel Korceaghin. Victoria solitarului Încercat de toate Întrebările transgresează orice cauză. Nici o cauză nu l-a susținut pe Blecher. Ceea ce a gândit și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
strivește, omul e mai măreț decât ceea ce Îl ucide, pentru că el știe”... Universul nu i-a stat Împotrivă lui Blecher doar printr-o boare sau printr-o lacrimă de rouă. Dintr-un ocean de suferință artistul a recuperat, ca un superb și iluminat scafandru al durerii, un apel unic, o măreață lecție de frumusețe. Chinul pământesc al lui Blecher s-a curmat În ultima zi a primăverii anului 1938. Cu câteva luni Înainte de moarte, Aderca Îl văzuse la sanatoriul St. Vincent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la un bătrân Înțelept, rabinul Moshe Loev: „Drumul În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este neapărat dedicat Carnavalului, ci constă În lecturi, meditații și tăcere nu pare să fi rezolvat actuala dilemă a lipsei de aderenți. La 1 februarie, când Începea la Veneția haosul hilar al străzii, mă aflam deja la Roma. Vizitam o superbă expoziție Klimt, Kokoschka, Schiele, care i-ar fi spus multe, sunt sigur, maestrului Aschenbach. (Familia, nr. 11-12/2002) A cincea imposibilitatetc "A cincea imposibilitate" Despre țara În care s-a născut, Kafka scrie rar. Când se referă la limbă - adică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Salon du Livre, aveam să văd și prima delegație oficială românească normală, compusă din scriitori autentici, nu din funcționarii culturali ai sistemului. Tocmai seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rătăcitul”?... Neobișnuit, Încă, cu viața? Cu farsele ei confuze? Rătăcit, oricum, oriunde, oricând? În clipa când am deschis ușa clasei, am fost frapat de aspectul eteroclit, tipic american, al juvenilei asistențe. Nu puțini dintre studenți erau desculți... Efectul relaxant al superbei după-amieze de septembrie sau plăcerea de a contraria marțianul dresat, În bizara sa veche planetă natală, de rigide reguli și represalii? Dialogul cu clasa a devenit, curând, firesc. În ciuda unei anume inocențe culturale, majoritatea studenților erau inteligenți, deschiși la noutate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
da voi. Primo Levi, Se questo e un uomo Voi care locuiți În liniștea eternității, aici, pe dealul de piatră, nu mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou, aici În fața pietrei eterne care a fost, cândva, un om. Un om bogat În zile și nopți, superbele zile și nopți ale incertitudinii. La Târgul de carte am venit. La Ierusalim, ca acum doi ani și acum patru ani. Ca acum doi ani, acum patru ani, soarele deșertului mă taie, din nou, În două, În patru, În patruzeci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi-am concentrat atenția asupra a ceea ce se întâmpla afară. Dincolo de ușile liftului era un coridor și pe coridor stătea o femeie. O tânără durdulie îmbrăcată într-un costum roz și cu pantofi roz cu toc. Costumul avea o croială superbă și era dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo și apoi mi-a făcut un semn cu capul, ca și când ar fi vrut să-mi spună: „Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o jumătate de oră. Cât a lipsit bătrânul, am făcut pauză de două sau de trei ori. În pauze, mergeam la toaletă, stăteam întins pe canapea cu gândurile departe sau, pur și simplu, îmi rezemam capul de birou. Canapeaua era superbă. Nici prea tare, nici prea moale. Perna era și ea tocmai bună. Am dormit eu pe multe canapele până acum, făcând tot felul de calcule, dar să știți că nu-i ușor de găsit una ca lumea. În general, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și este foarte important să o respecți cum se cuvine. Dar lucrul acesta nu-l înțeleg decât cei care au crescut pe canapele de calitate. La fel ca și cei care au crescut de mici cu cărți bune și muzică superbă. O canapea bună e progenitura unei canapele bune, una proastă se trage din alta proastă. Cunosc o mulțime de oameni care se plimbă în mașini luxoase, dar în casă n-au decât canapele de mâna a doua sau a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]