8,562 matches
-
de piatră care rămăsese în picioare, fusese un loc foarte important... M-am oprit acolo pentru un moment, însă am auzit foșnind ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă. Ce poartă-i asta? am întrebat-o. Știi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care avea treiezci și nouă de ani, se îmbarcase, în locul celui dintâi, Marcus Antonius, pentru glorioasele și disperatele banchete din ultimele săptămâni ale vieții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i ia și soția, n-a putut face altceva decât să-i răspundă, cu tradiționala mândrie a familiei Claudia, să și-o ia, fiindcă el nu avea ce face cu ea. Avea dreptate să vorbească așa, a spus Varilia, pentru că tânăra Livia trecuse repede din brațele slăbite ale exilatului învins în cele puternice ale stăpânului Romei. Și pe când toți râdeau, Varilia a adăugat că Augustus, spre norocul lui și al Liviei, încă nu scrisese legea împotriva adulterului. Ba chiar a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altceva, fiindcă siguranța imperiului e mai importantă decât știrile de familie. Împiedică gestul de răzvrătire al băiatului; îl sfătui: — Așteaptă. O să ai timp. Îi mângâie buzele cu două degete, îi opri cuvintele. Tiberius își căsătorise surorile, deși erau atât de tinere, cu niște patricieni credincioși lui, în vârstă cu cel puțin douăzeci de ani mai mult decât ele. Gajus fu cuprins mai întâi de neliniște, apoi de o furie neputincioasă. — Așa sângele lui Germanicus va fi îndoit cu cel al dușmanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eleganță în greacă. — Destinul fusese scris, îi spuse, și părea patern când rosti aceste cuvinte. Căsătoria neașteptată stârni entuziasmul poporului; un cortegiu de senatori și matroane porni de la Roma; străzile erau înțesate de lume; toți spuseră că mireasa era o tânără încântătoare, iar mirele - un tânăr frumos, căruia zeii păreau să-i fi dăruit farmecul tinereții lui Germanicus. Tiberius, care rămăsese închis în Villa Jovis, se bucură în taină de subtilitatea lui. După mult timp, Gajus își revăzu surorile, de nerecunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lipsită de apărare: nimeni nu putea ajunge la el dacă nu trecea în prealabil printr-o mulțime de filtre - și totuși, fiecare gest al său era cunoscut, într-o clipă, de sute de oameni. O mulțime de curteni și de tinere superbe, ambițioase se ofereau cu nerăbdare să-l înveselească în timpul liber. Cu răsuflarea tăiată, așteptau ca el să-i aleagă, pentru o noapte sau pentru o oră. La Roma, unii începură să murmure că anumite vile secrete ale prietenilor, anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-a lungul drumului. Împăratul coborî dintr-un salt, înainte ca unul dintre soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În realitate, vila nu-i plăcuse nici lui Julius Caesar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
două corăbii. Iar napolitanul Euthymius, care aținea calea tuturor fetelor, venise să cumpere vin pentru oamenii lui. Invitație pe Palatinus La puțină vreme după aceea, senatorul Calpurnius Piso, „nepotul otrăvitorului“, hotărî să se recăsătorească, la cincizeci de ani, cu o tânără celebră pentru trupul ei superb - „un trup care pentru mulți nu mai are taine“, șopti cu perfidă senzualitate Callistus -, care își recăpătase libertatea în urma unui divorț rapid. Imensa avere a Pisonilor, după cum spunea întreaga Romă, fusese salvată de Mașteră în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimic nu-l poate ucide“. Era trupul stilizat al unei păsări cu aripi mari, acoperite de zeci de turcoaze strălucitoare. Însă dintre penele ei se ivea un chip omenesc cu buzele strânse, care privea înainte. Alături se afla portretul unei tinere cu o coroniță de aur aplicată pe lemn. Pe el scria, în demotică: „Fie ca sufletul tău să învie alături de divinitatea stăpânitoare de la Ab-du, Eirene“. Ce durere neostoită îl făcuse pe sclavul Helikon să-l ducă în taină cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sunt scobiți parcă de oboseala acumulată în război, celebra chelie e aproape inexistentă. Gura îi este închisă, maxilarele puternice. Buzele sunt în schimb bine conturate, expresive și senzuale. Pare să privească spre cineva aflat mai jos de el, poate spre tânăra Cleopatra, în vârstă de șaptesprezece ani, care, pentru a ajunge la el evitând controalele severe, iese pe neașteptate, cu părul desfăcut, din covorul în care se ascunsese? Există în acest portret un amestec inextricabil de senzualitate și putere. Antonia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
plăcere, că nu se poate compara nicidecum cu debila pasiune antropoidă. Deschid fereastra ce dă În curtea conventului nostru de călugări. Văd cuplul În exercițiul funcțiunii. Ea e vărgată ca o tigresă, suplă În mișcări, inventivă și capricioasă ca o tânără neînvățată. Se preface că stă, apoi fuge imprevizibil și se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se răsfață, culcându-se cu ghearele În sus, tăvălindu-se ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element de decor acolo; „copii, dacă o să găsiți un șarpe, o să-i scoatem pielea și o să vă arăt din ce organe se compune corpul său“, spune brutal tânăra Învățătoare, care abia acum observă că eu am lipsit pentru un timp: „Unde ai fost, M.?“. Eu nu știu ce să răspund. „Să nu te mai Îndepărtezi de ceilalți că o să-ți chem părinții la școală!“ (duminică) Pe stradă. „Mă iriți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră de lichid maro și pe podeaua de marmură. Tot acolo se afla și ucigașul tinerei, aplecat deasupra ei într-o atentă examinare. Nimic nu părea să-l grăbească sau să-i atragă atenția de la activitatea pe care o desfășura. Era sâmbătă dimineață și nu se țineau cursuri în weekend - știa precis asta. Studenții foloseau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
1969 de lângă; acesta din urmă, proprietatea Ameliei Sachs, fusese întrebuințat serios pe drumul dinspre locul unde avusese loc exercițiul până aici, depășind prin unele locuri viteza de 100 km/h. Sachs se apropiase acum și studia cu atenție victima, o tânără cu părul blond, întinsă pe spate și cu burta împinsă în sus din cauza mâinilor încătușate sub ea. Chiar și în slaba lumină ce răzbătea în cameră, putu vedea urmele lăsate de frânghie pe gât și sângele uscat de pe buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
macabră cu făptașul și cu victima. Această relație pur mentală era de mare ajutor în găsirea dovezilor relevante și în imaginarea unui posibil scenariu al crimei. Aceasta era și starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cele două. - În regulă, o să văd ce pot face. Sellitto purta o conversație prin stație. După câteva momente, spuse: - Am vorbit cu detectivii. Au terminat de interogat toți martorii și ne așteaptă în hol. Sachs și Sellitto, împreună cu cele două tinere agente, se întoarseră în fața clădirii, unde erau așteptați de Bedding și Saul. Cei doi erau ușor de deosebit: unul era înalt iar celălalt scund, unul cu pistrui, iar celălalt cu un ten uniform și neted. Ei erau detectivii la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oi uita eu mereu la fața lor, dar la asta mă uit mereu. Sachs clătină din cap îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi real. Real precum un foc mistuind o bucată de carne. Real precum o frânghie înnodată în jurul gâtului alb al unei tinere fete. Real precum mecanismul unui ceas măsurând timpul rămas până când următorul nostru protagonist va simți sărutul groazei... - Mamă... Tânăra stătea așezată lângă patul pe care mama ei era întinsă. Pe fereastră, putea vedea în mijlocul grădinii îngrijite un stejar înalt cu o coroană impresionantă, pe al cărui trunchi crescuse iedera în forme extrem de ciudate, pe care încercase să le interpreteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
produse ca acestea. Și nu, nu păstrăm nicio evidență a clienților. După alte momente de eschivare din partea bătrânului, Sachs reuși să îl facă să recunoască existența unor comenzi prin poștă sau prin internet, comenzi a căror evidență trebuia să existe. Tânăra făcu o verificare a acestora și ajunse la concluzia că niciunul din produsele enumerate pe listă nu fuseseră comandate în ultima vreme. - Îmi pare rău, spuse Balzac. Am fi vrut să fim de mai mare ajutor. - Și eu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puteți oricând da un telefon. Urmă un zâmbet din partea proprietarului, apoi un zâmbet din partea sergentului („Amintește-ți: relațiile cu oamenii sunt la fel de importante precum investigațiile”ă. - Vă urez succes, spuse Balzac. - Mulțumesc, răspunse gânditoare Sachs. Dădu din cap apoi către tânăra sa asistentă și privi către cana din care aceasta sorbea din când în când. - E vreun loc din care aș putea să cumpăr o cafea bună? - Intersecția Străzilor 5 cu 19. - Și cornurile sunt foarte bune, interveni Balzac jovial, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kara mai sorbi o dată din cafea și hotărî că nu era îndeajuns de dulce, așa că își mai puse două pliculețe. Sachs privi mâinile abile ale Karei și apoi le privi pe ale ei. Două din unghii erau rupte, în timp ce ale tinerei erau perfecte, iar oja de culoare neagră strălucea. Avu un ușor acces de gelozie, pe care îl înăbuși imediat. - Știi ce este iluzionismul? o întrerupse Kara din reverie. - David Copperfield, răspunse Sachs. Houdini. - Copperfield, da. Houdini, nu - era un artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi zic că merg la ea să văd cum se simte. - Chiar avem nevoie de ajutorul tău. - O, Doamne! Am ajuns să folosesc drept pretext starea mamei mele. O să ard în flăcările iadului penntru asta... Sachs mai privi o dată unghiile tinerei. - Încă un lucru. Ce s-a întâmplat cu moneda? - Uite-te sub cana ta de cafea, răspunse Kara. - Nu se poate. Sachs ridică în aer cana. Moneda era acolo. - Cum ai reușit să faci asta? Kara răspunse printr-un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femeie deschise palma, pe care stăteau trei monede: două de 10 cenți arătând cap, iar cealaltă, de 5, pajură. - Asta înseamnă că tu faci cinste. Capitolul VIII - Lincoln, ea e Kara. A fost avertizată, Rhyme își putu da seama, dar tânăra tot avea o mină surprinsă. Acea mină surprinsă pe care o cunoștea atât de bine, urmată de acel zâmbet. Era arhicunoscuta privire nu-te-uita-la-trupul-lui, urmată de arhicunoscutul zâmbet nici-nu-mi-am-dat-seama-că-ești-handicapat. Și Rhyme mai știa că ea abia așteaptă să plece odată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
distanță. În acest moment, nouăzeci de cai trăiesc la academie, o parte din ei ai unor persoane private, iar altă parte destinată închirierilor; un specimen din această ultimă categorie era acum condus pe o rampă de unul din angajați, o tânără roșcată, spre un călăreț care aștepta la parter. Cheryl Marston simțea aceeași încântare pe care o simțea în fiecare dimineață de sâmbătă la vederea calului înalt, cu aspect sălbatic și cu pete caracteristice unui Appaloosa. - Bună dimineața, Donny, îl alintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce avea pe dedesubt. Atunci se întoarse Bell cu însoțitorii săi. - Nimic notabil. - Avem ceva aici însă. Îl puse pe scurt în temă despre femeia care venea să călărească și despre omul cu barbă. O întrebă apoi din nou pe tânără: - Ești sigură că nu îl cunoști? - Nici nu se pune problema. Eu și doamna Marston ne cunoaștem deja de ceva vreme și mi-a spus că nu iese cu nimeni. Pur și simplu nu are încredere în bărbați. Fostul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]