KorAP: Find »[drukola/base=tăcut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...276 >

6,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

că se dă brânză la Kamciatka, se urcă repede în avion și zboară acolo!" Nu râse nimeni. Eu pentru că eram încă turburat de reacția ei (cînd o mângâiasem își întorsese chipul spre mine și mă învăluise cu o privire lungă, tăcută, supusă și gravă pe care nu i-o cunoșteam), domnul Culala pentru că era un ardelean serios care reacționa greu la o anecdotă. "Vedeți, reflectă el după un timp, în comerț expresia se dă, dacă ar analiza-o un marxist, ar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-și materializeze gândirea. Tot despre ostrețe era vorba!... "Hă, hă, hă... făcu marele Vasile. Și iar, hă, hă, hă..." Mă întorsei acasă reconfortat. Zăpada înghețase și trosnea sub picioare. O lună de o albeață halucinantă lumina dinspre dealuri străzile orașului tăcut. Aerul rece și proaspăt mă îmbăta ca de o bucurie rară și secretă, iar eu știam ce e: deliciul vicios al singurătății! Aveam să ajung în odaia mea, să mă așez la planșeta albă și să lucrez relaxat până în zori

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu-ți pare rău că am venit? După masă schiem împreună, te-am văzut cum mergi, e foarte bine!" IX ...Se îmblînzise. Acum îi era foame și aștepta cu un soi de ciudată melancolie să ni se aducă borșul. Era tăcută, se uita într-o parte și surâdea retrasă în sine, destinsă și vrăjită de ambianța cabanei... glasurile schiorilor, râsetele, agitația chelnerilor... Părea, ai fi zis, resemnată, dar de ce anume? Nu!", zise întru târziu. "A, da?", tresării. Se redresă și deschise

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și nu vroia să mă piardă. Ce mai puteam întreba? Stătea pe marginea patului și contempla în sine ceva, cu privirile într-o parte, și mută și rece și străină... Blocaj total și definitiv. Se gândea... Contempla ceva în sine, tăcută și liniștită. "Bine că am scăpat cu viață!", zise deodată. "Ar fi trebuit, zisei, dacă știai de ce e în stare, să nu ne urcăm în cabină." "A fost perfid, îmi răspunse, n-ai observat că în apropierea cabinei a dispărut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Vasquez care mergea la debaraua ei. ― Hei, Vasquez, te-a luat cineva drept bărbat? ― Nu. Dar pe tine? Drake întinse palma. Femeia o puse pe-a ei și degetele se strânseră. Presiunea crescu de ambele părți; o strângere dureroasă și tăcută. Cei doi infanteriști își manifestau astfel bucuria de a fi ieșit din hipersomn și de a trăi din nou. La sfârșit, Vasquez îl pălmui pe Drake și mâinile se separară. Izbucniră în râs: tineri dobermani jucându-se. Drake era cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
se îndepărta de mica navă. Abia rula la suprafața Acheronului, că propulsoarele navetei mârâiră și aparatul urcă lent în cerul crepuscular. Nu se materializă nimic din umbră pentru a sfida sau ataca VTT-ului care se îndrepta spre clădirile coloniei tăcute, provocând jerbe de apă și nămol. Apoi aparatul se răsuci brusc la stânga pentru a se orienta cu fața spre intrarea principală. Ușa nu era deschisă decât pe jumătate când Hudson sări și o luă la fugă. Camarazii îl urmară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în fața porții se vor găsi două tractoare garate bară-n bară, blocând astfel accesul. Ar fi o dovadă a faptului că oamenii din colonie căutau să se izoleze de o amenințare care venea din exterior. Vasquez ajunse prima la mașinile tăcute și se opri să arunce un ochi în cabina cea mai apropiată. Comenzile erau distruse, împrăștiate pe podea. Impasibilă, se strecură printre tractoare și-și făcu raportul pe un ton flegmatic: ― Se pare că a fost forțat cu o rangă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
un semn la Vasquez. Femeia se apropie precedată de gura criblorului. Colegii ei o urmară, iar vocea lui Gorman cârâi în receptoare. ― A doua echipă, înainte! Luați poziție pe flancuri, aproape. Ce zici sergent? Apone parcurse cu privirea interiorul clădirii tăcute. ― Totul e degajat deocamdată, locotenente. Nu-i nimeni acasă, ― Bine. A doua echipă, continuați supravegherea spatelui. (Locotenentul își făcu timp să se uite în urmă.) Merge, Ripley? Ea realiză dintr-o dată că respira foarte repede ca și cum ar fi alergat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și noi pe tine. De-asta suntem noi aici: să te ajutăm. Nu te grăbi, spune-ne tot ce-ți amintești. Absolut tot. Începe cu începutul. Fetița nu se mișcă, expresia feței rămase neschimbată. Era amorfă, fără să fie catatonică, tăcută, fără să fie mută. Dezamăgit, Gorman se îndreptă și se uită la stânga, prilej cu care o văzu pe Ripley intrând cu o ceașcă aburindă. ― Unde sunt părinții tăi? Trebuie să încerci să... ― Gorman! Fă o pauză, ce zici? Locotenentul vru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Și or să le găsească goale și uscate ca ale nepăstuiților pe care i-am incinerat la nivelul C. Ca Dietrich și Crowe, fir-ar să fie! Începu să plângă. Ripley o arătă pe Newt care-l observa pe bărbat, tăcută. ― Ea a izbutit să supraviețuiască mult mai mult și fără arme și fără antrenament. Colonii habar n-aveau cine erau adversarii, dar noi știm și dispunem de arme mai eficace decât manivele și ciocane. În plus, n-avem nevoie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de geamul de observare. Scaunul sări înapoi fără măcar să zgârie materialul transparent. O luă de la început. Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

dorește să fie salvat, la fel, în primele momente după aceea, avea să fie tratat conform regulilor și regulamentelor. Tăcerea fu întreruptă. - Desigur, fu de acord super-comandantul. Salvarea dură cam douăzeci de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela să fie de față. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
umilitoare, care ne înfurie și ne îmbolnăvește, față de un copil nebun care dispune de un control special asupra energiei brute. Neașteptate vorbe. Dar, pe de altă parte, nu foarte neașteptate. Predecesorii Gosseyn întâlniseră și-i observaseră pe veterani. Așa că, acum, tăcut, când auzi cuvintele pline de amărăciune, Gosseyn dădu din cap nefericit. Se gândi: "Sunt pe cale să aud o tentativă de a mă implica în politica secretă a unui grup de rezistență -- și bineânțeles că răspunsul la această discuție, conform Semanticii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
într-un rânjet când Breemeg rosti răgușit: - S.O B.-ul acela! Era un răspuns care nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase tăcut, și așteptă o clarificare a cuvintelor care puteau explica sentimentele puternice împotriva tatălui absent al împăratului. Fără aceste informații adiționale nu era ușor să facă legătura între acest individ plin de ură și seninul, serviabilul curtean care avusese înțelepciunea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
spusese era o minciună, era cu siguranță mai bine că fusese avertizată mai înainte. Dar, chiar și așa, ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că rămase în picioare, tăcută, în timp ce două femei și patru bărbați pășiră în cameră. Ceva tot o șocă însă: - Optsprezece mii de ani-lumină, șopti ea. Instantaneu... Gosseyn spuse: - Cum crezi că ajuns nava voastră aici? De la distanță și mai mare. Și tot instantaneu? În tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
căpătase, calități morale de copil de doisprezece ani, bine educat, care făcea diferența dintre bine și rău. În timp ce gândea astfel, băiatul spuse din nou: - Așa că dacă mergem acolo, n-o să mai găsim un loc unde se poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Dar îi veni un gând: "Se pare domnule alter-ego, că voi fi primul Gosseyn care va merge în dormitor cu o femeie cu alt scop decât acela de a dormi." Răspunsul fu unul filozofic. Gosseyn doi îi răspunse în maniera tăcută a comunicării prin gândire: "Din întâmplare, doamna inimii mele nu și-a făcut, încă, apariția în viața mea. După cum știi, atât Leej cât și Patricia au avut, și au alt rol," Gândul continuă în aceeași manieră speculativă: "Până ce se rezolvă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
evident, considerat prizonier și nu doar cu numele. Gosseyn, după ce își fixase linia de conduită, un scop atât de important încât, în momentul acela orice cuvinte sau fapte n-ar fi făcut decât să zădărnicească rezultatul, se relaxă și rămase tăcut. Cel care sparse tăcerea fu al doilea adjutant. El vorbi din celalalt capăt al camerei, de unde se aflaseră mai înainte indivizii înarmați, și spuse cu o voce de bariton: - Domnule, am putea să ne mutăm, acolo, departe de zona de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
prea puține calități de acest fel, sau n-avea deloc. Alegerea sa fusese corectă numai de patru ori; greșise de unsprezece ori. Și în aceste ultime ocazii trebuise s-o ia înapoi și să pornească apoi spre alt coridor gol, tăcut, cu excepția zgomotului ușor făcut de pantofii lui pe podeaua moale. Nu zărise nici măcar vreun Troog. O navă uriașă, goală, părăsită, tăcută - așa părea; și bine închisă pentru a împiedica pătrunderea cuiva din afară, cu excepția ușilor care se deschideau și care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
ori. Și în aceste ultime ocazii trebuise s-o ia înapoi și să pornească apoi spre alt coridor gol, tăcut, cu excepția zgomotului ușor făcut de pantofii lui pe podeaua moale. Nu zărise nici măcar vreun Troog. O navă uriașă, goală, părăsită, tăcută - așa părea; și bine închisă pentru a împiedica pătrunderea cuiva din afară, cu excepția ușilor care se deschideau și care probabil îl conduceau acolo unde era dorit să ajungă. Avu parte și de varietate. Pe fiecare parte a coridoarelor, din loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
de pază vor sosi aici în câteva minute. Gosseyn spuse: - Aceasta este o informație interesantă, domnule. Se întrebă a câta zi era, față de ziua în care sosise aici prima dată cu Enin. Dar nu se frământă prea tare să afle. Tăcut, dar repede, merse și-și aruncă privirea în dormitorul pe care-l împărțise cu tânărul împărat. Gol. Dar patul era nefăcut. Puțin mai târziu, văzu că nici în celălalt dormitor nu era nimeni. În mare grabă, traversă coridorul până la ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
speciale. - Asta, spuse Dan Lyttle, dacă nu reușesc să găsesc o slujbă de zi - așa cum m-am gândit să fac. Dar asta s-ar putea să ia ceva timp. În timp ce asculta această relatare, Gosseyn Trei avu una din acele conversații tăcute ale lui Gosseyn Doi. Se pare, analiză el, că oamenii încă se așteaptă, în mod automat, ca cei săraci, să tolereze în mod automat, condiții mai grele decât cei bogați." Îndepărtatul alter-ego era calm: "Dragul meu frate idealist, nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

prin depresie.“ După care apuca tricolorul prudent, cu tartinele degetelor înmuiate de soare și plictiseală, și începea să-l fâlfâie energic. În clipele alea, mă vedeam mărșăluind până la capătul lumii alături de el și de câteva milioane de compatrioți cinstiți și tăcuți, cu nervii la pământ, bucuroși de complicitatea secretă care ne unea împotriva sistemului și ne dădea tăria de-a merge mai departe: pierdut în mulțime, un om între oameni. Nu trebuia să ies în evidență; nimeni nu mi-o cerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mai multă forță, atât de convingătoare încât își creau mica lor desăvârșire, vicioasă, orbitoare și irezistibilă. În Facultate, îmi făceam de cap ca un impostor. Nimeni nu suspecta că, îndărătul discursurilor documentate despre Eminescu sau poezia modernă, se-ascunde furia tăcută a anarhistului, care ar fi aruncat fără să tresară grenada prin miile de pagini ale istoriilor literare, ca printr-o mulțime de trecători. Uram literatura, mă simțeam invidios pe succesul colegilor mei, le urmăream cărțile mediocre tronând în librării și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]