9,918 matches
-
pe tînărul Frederic Roger, ales ca rege al romanilor, apoi ridicat la rang imperial în 1215, sub numele de Frederic II. În tot acest timp, Inocențiu III s-a comportat ca un adevărat șef al Creștinătății și ca un suveran temporal dornic să-și mărească statele susținîndu-1 pe Filip August împotriva coaliției suscitate de Ioan Fără Țară, excomunicînd suveranii rebeli, impunîndu-și suveranitatea celorlalți (regilor de Aragon, de Castilia, ai Portugaliei, Ungariei, Suediei, Danemarcei, Poloniei, Bulgariei și Angliei), anexînd statului pontifical Romagna
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
aragoneză în Italia de Sud îndepărtează pericolul și permit restului Imperiului Bizantin să supraviețuiască pe cele două maluri ale Bosforului, în ciuda disputelor interioare, a luptelor sociale și a presiunii constante exercitate asupra frontierelor sale de turbulenții săi vecini. Biserica: putere temporală și contestată Victorioasă asupra împăratului germanic în interminabila luptă pe care a dus-o împotriva acestuia în dorința de a face să prevaleze propria sa viziune despre dominium muncii, înco-ronînd și detronînd suverani și prinți după bunul său plac sau
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
germanic în interminabila luptă pe care a dus-o împotriva acestuia în dorința de a face să prevaleze propria sa viziune despre dominium muncii, înco-ronînd și detronînd suverani și prinți după bunul său plac sau în funcție de preocupările sale spirituale și temporale, profitînd de slăbiciunile patriarhalelor din Orient și de înaintarea către est a creștinismului roman, reprezentată, în sfîrșit, de cîteva personalități remarcabile un Inocențiu III, un Grigore X sau un Bonifaciu VIII -, Papalitatea s-a comportat în secolul al XIII-lea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
acest sens, inter alia Histoire de France, sous la direction d'Andre Burguière et Jacques Revel. L'Etat et ses pouvoirs, par Robert Descimon, Alain Guery, Jacques Le Goff, Pierre Léveque, Pierre Rosanvallon, Paris, Éditions du Seuil, 1989). 2 Cuvîntul "temporal" (de la tempus, temporis) are în Evul Mediu o conotație religioasă, și se referă la tot ce ține de lu-mea materială sau de Universul vizibil, în opoziție cu "spiritualul" domeniul prin excelență al Bisericii romane a cărui sferă era divinul. 3
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Europa la apogeul "Evului Mediu clasic" (sfîrșitul secolului al XII-lea începutul secolului al XIV-Iea)................................................... 183 Capețieni și Plantageneți....................................................... 184 Papa și Împăratul................................................................... 195 Declinul și fărîmițarea Imperiului Germanic........................ 198 La periferia Occidentului creștin............................................202 Și Bizanțul?............................................................................212 Biserica: putere temporală și contestată.................................215 Capitolul 7 Civilizația europeană între secolele XI-XIII.....................................................................221 Școli și universități.................................................................224 Filosofia și teologia................................................................228 Literatură profană și literatură burgheză................................233 De la roman la gotic ..............................................................239 Note și comentarii.................................................................247 Index......................................................................................259 Cuprins..................................................................................267 În aceeași
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este produsul unei "generări spontane", ci rodul unei metamorfoze graduale a identității etnice într-una de tip național. Ca urmare a acestui fapt, pentru a urmări procesul cristalizării identității naționale în conștiința colectivă a unei comunități este necesară lărgirea evantaiului temporal fixat drept cadru de analiză. Rolul istoriografiei în concretizarea conștiinței etnice, și mai apoi a conștiinței naționale românești echipată cu o platformă politică unionistă, nu poate fi subliniat îndeajuns. V. Georgescu (1991), spre exemplu, afirmă convingător acest fapt: "Conștiința etnică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-i, în continuare, caftanul ritualic (Blaga, 1995, p. 69). Conștiința românească, deprivată de fondul său ortodox, a fost ranforsată cu ideile romanității poporului român și continuității istorice a acestuia pe teritoriul dacic. Ideile originii nobile, a priorității istorice și permanenței temporale a românilor în spațiul transilvănean, mobilizate în angrenajul argumentativ cu care se purta lupta intelectuală pentru drepturi politice în secolul al XVIII-lea, au putut astfel acoperi acel gol identitar lăsat în urmă de părăsirea ortodoxiei ce amenința să înstrăineze
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unde va rămâne ferm instalat de acum încolo. Pâlpâiri ale ideii de unire a Moldovei și Țării Românești apar mai devreme decât apariția programului de unire care să cuprindă și Transilvania. Istoricul V. Georgescu (1991, pp. 116-117) a putut fixa temporal prima propunere de unificare a celor două principate danubiene în anul 1772, ideea aparținându-i marelui stolnic Mihai Cantacuzino, aceasta figurând într-un memoriu trimis Rusiei, Austriei și Prusiei. Odată lansată în apele imaginarului politic, ideea a fost prelucrată succesiv
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a secolului al XIX-lea. Figura 4. Evoluția tipografiilor, 1830-1890 Sursa: A. Drace-Francis (2006, p. 168, Fig. 3.9) Glisând din planul dinamicii producției de tipărituri în cel al evoluției cărții școlare, anul 1850 poate fi luat ca un reper temporal care marchează un prim moment de cumpănă al literaturii didactice românești. Înainte de 1850, instrumentele pedagogice utilizate în școlile primare au fost bucoavna, ceaslovul, octoihul și catehismul, ceea ce a conferit învățământului un caracter aproape exclusiv religios (Ianoș, 2010, p. 213). Ulterior
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istorie constituie ortodoxia cu privire la interpretarea trecutului. Manualele excelează în practicarea unei "precauții hermeneutice", în sensul că interpretările furnizate de către acestea se feresc să se aventureze dincolo de cadranul consensului oficial. Expresii ale consensului oficial, manualele sunt așadar caracterizate de un retard temporal față de interpretările inovative ale cercetătorilor istorici, un retard care poate fi chiar și de câteva decenii. Toată această perioadă de întârziere este însă necesară pentru ca ideile și interpretările novatoare ale avangardei să fie supuse unui test în urma căruia să le
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lipsește această dimensiune particulară. Lumea socială, departe de a fi un "dat" al naturii (datum), este o construcție socio-istorică aflată într-o permanentă devenire. Spre deosebire de realitatea naturală, unde funcționează legități imuabile, în sfera socială, legitățile - dacă există - au un caracter temporal, prozivoriu, fiind supuse unor necontenite reconfigurări. Contrastul dintre obiectivitatea lumii naturale și intersubiectivitatea lumii vieții (Lebenswelt) este surprinsă în distincția prelucrată de T. Rotariu (2013, pp. 49-50) între "științe ale fenomenelor anistorice", capabile să extragă legități cu valabile "totdeauna" (quod
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de T. Rotariu (2013, pp. 49-50) între "științe ale fenomenelor anistorice", capabile să extragă legități cu valabile "totdeauna" (quod semper), "pretudindeni" (quod ubique) și "pentru oricine" (quod ad omnibus) și "științe ale fenomenelor istorice" care stabilesc regularități cu valabilitate provizorie temporal, relative local și particulare social. Diferența majoră dintre științele fenomenelor anistorice și cele ale fenomenelor istorice rezidă în faptul că primele derivă legități pe baza studierii "faptelor de repetiție", în timp ce cele din urmă stabilesc regularități studiind "faptele de succesiune" (Xenopol
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
textual, așa cum au fost acestea codificate scriptic în cultura materială a unei comunități, metoda analizei de conținut presupune mai degrabă logica de cercetare a unei "sociologii de arhivă", ale cărei eforturi analitice urmăresc să decripteze climatul socio-cultural prevalent în epoca temporală investigată, sau, mai modest, să elucideze relații specifice între anumite fenomene socio-culturale. În contrast flagrant cu sociologia de fotoliu, axată pe emiterea de speculații de o abstractitate fără o minimă tangențialitate empirică, de tipul reflecțiilor macro-istorice ale lui A. Comte
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de tipologia lui Hroch. Ideea națională românească a parcurs un traseu istoric mult mai sinuos, cu coborâșuri și urcușuri succesive. Simplificând la maximum, evoluția naționalismului românesc poate fi transpusă în următoarea cascadă: a) patriotism civic pre-naționalist, specific luminismului românesc, localizat temporal de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până spre revoluțiile pașoptiste. În cadrul acestei matrici a luat naștere ideologia națională a Școlii Ardelene - "proto-naționalismul" românesc - care, odată însămânțată de către dascălii transilvăneni dincolo de arcul carpatic s-a prins a forma ideologia propriu-zis naționalistă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mitologemice pe baza cărora este organizată memoria colectivă în general și memoria națională românească în particular. O atenție importantă va fi acordată logicii socio-politice a periodizării istorice. Modul în care trecutul colectiv este periodizat, precum și evoluția în timp a cadrajelor temporale, are consecințe socio-politice de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și aspirațiile regimului curent. Trecutul, secvenționat în deplină consonanță cu imperativele agendei politice contemporane, este astfel
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românească în particular. O atenție importantă va fi acordată logicii socio-politice a periodizării istorice. Modul în care trecutul colectiv este periodizat, precum și evoluția în timp a cadrajelor temporale, are consecințe socio-politice de prim ordin: periodizarea trecutului, prin stabilirea de praguri temporale de maximă încărcătură simbolică în desfășurarea timpului istoric, reflectă valorile, idealurile și aspirațiile regimului curent. Trecutul, secvenționat în deplină consonanță cu imperativele agendei politice contemporane, este astfel instrumentalizat pentru a consolida ordinea socială consacrată. Periodizarea este o "ficțiune regulatoare" utilizată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formă convențională de îmbucățire a trecutului este organizarea sa în categorii cronologice supraordonate (an, deceniu, secol, mileniu). Cel puțin pentru istoria umană, unitatea seculară/centenară este de departe cea mai preferată. Însă nici structurarea cronologică a istoriei, în diverse unități temporale, nu este liberă de inferențe subiective. Intențiile ideologice pot fi ușor detectate în alegerea momentului zero. Punctul origo nu este niciodată o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o considerabilă doză de semnificații simbolice. Nu degeaba
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să fie conceptualizate ca "decapitări mnemonice" (Zerubavel, 1997, p. 85), expresia supremă a ceea ce J.R. Gillis (1994, p. 8) a numit "cultul noilor începuturi". Însă nici cronologia standard, cea a cărei abolire de către regimurile revoluționare creează adevărate seisme în ordinea temporală a comunității, nu este mai puțin încărcată de semnificații și premise ideologice. Tocmai de aceea, hegemonia mondială a sistemului vest-european de datare a timpului, în care epicentrul timpului istoric este situat în nașterea lui Isus, indică pe bună dreptate ceea ce
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bună dreptate ceea ce J. Goody (2006) consideră a fi "furtul istoriei". Asigurând simetrie, coerență și predictibilitate, secolul a fost unitatea cronologică preferată în delimitarea epocilor istorice. Compartimentalizarea timpului istoric în secole s-a încetățenit într-o asemenea măsură încât granițele temporale fixate de suta de ani par a avea materialitate concretă. Pe acest fundal, cu atât mai exotică pare propunerea lui E.J. Hobsbawm (1999, 2002) de a "elasticiza" unitatea centenară, vorbind despre "lungul secol al XIX-lea" cuprins între 1789 și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul Imperiului Roman, 1453 - cucerirea Constantinopolului de către turci
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
continuitatea timpului istoric prin care sunt create "insule [omogene] de semnificație" istorică (Zerubavel, 1998, p. 318), periodizarea constituie scheletul structural al meta-narațiunii istorice înăuntrul căruia evenimente particulare capătă sens prin raportare la întreg. Identificarea principiilor constitutive acestor sisteme de referință temporală, în calitatea lor de surse de semnificare a evenimentelor trecutului, devine esențială pentru înțelegerea modului în care o comunitate socială își administrează propriul său trecut. Chestiunile ce țin de origine, continuitate, unitate, independență și spiritualitate capătă sensuri precise și diferite
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe seama a doi factori: i) lucrarea Patria, patriotul și patriotismul nu aparține literaturii didactice, nefiind un manual pe baza căruia se preda în școlile publice, ci poate fi plasat în avangarda gândirii politice românești; ii) în al doilea rând, locația temporală în imediata proximitate a evenimentelor revoluționare de la 1848 explică de asemenea conținutul heterodox al lucrării. Florian Aaron construiește o teorie a patriotismului cu cărămizi conceptuale pe care le împrumută din edificul filosofiei politice ridicat de Jean-Jacques Rousseau (pe care îl
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devine 106). În Istoria Romaniloru (1853, 3 vol.), A.T. Laurian, legatarul și promotorul spiritului istoriografic al Școlii Ardelene, stabilește ceea ce poate fi numită logica latinistă a periodizării trecutului românesc. Convenționalitatea inerentă a selecției "punctelor de sprijin" care alcătuiesc osatura temporală a istoriei face ca orice sistem de mapare a trecutului să fie posibil. În aceste condiții, nu trebuie să ne mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi sistemul cronologic "ab Urbe condita" - "de la fondarea Cetății", a Romei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Woodward (1999), "balamalele pe care se leagănă ușa istoriei". Întregul sistem de cronologizare a fost recalibrat, anul I al istoriei poporului român devenind întemeierea Romei. Totuși, probabil pentru a nu dezorienta cititorul, trezit aruncat într-o cu totul nouă ordine temporală, Laurian indică în paralel cu cronologia romană (a. R., "anul Romei") și cronologia creștină convențională (Xp., după semnul monogramei lui Isus Cristos). Însă cronologia creștină este introdusă doar ca instrument secundar de orientare, evenimentele din corpusul textual fiind datate conform
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din urmă la nașterea lui Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează principalul cadrul de referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate de Șincai) este pe alocuri dublată de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]