64,222 matches
-
Erlangen, al acestei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuit Discursului Metodei sau Reformei însăși. Specializării strâmte ori tehnicității opace, de dinainte de Erlangen, se substituie un ecletism luminat. El continuă adâncirea fiecărei teorii în parte, fără să piardă din vedere omogenitatea și unitatea întregului. Astfel cercetarea matematică majoră primește o organizare și orientare învecinate cu aceea a funcțiunii poetice, care, apropiind prin metaforă elemente disjunte, desfășură structura identică a universului sensibil. La fel
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
grăbit această regăsire de sine și clarificare. De atunci, opera sa, foarte variată în ceea ce privește subiectele, trage o unitate pro-fundă din această acordare de intensă cercetare "în mic" și puternică expansiune a unei idei "în mare", care a reînnoit așa-numita teorie a suprafețelor. Această încorporare a topologicului în diferențial e plină de dificultăți. Căile analizei obișnuite nu sunt practicabile și cercetătorul e nevoit să inventeze la tot pasul. Cum spune undeva chiar autorul: "sîrguința nu ajunge din pă-cate, ne trebuie ceva
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei, pentru a crea într-însul acea beție specială, castă și înlănțuitoare ca un opium: starea de geometrie. Astfel, îl vedem trecând de la teoria invarianților, la teoria numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei, pentru a crea într-însul acea beție specială, castă și înlănțuitoare ca un opium: starea de geometrie. Astfel, îl vedem trecând de la teoria invarianților, la teoria numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm în cursul acestei
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geometrie. Astfel, îl vedem trecând de la teoria invarianților, la teoria numerelor, apoi la fundamentele geometriei ca, deodată, sub impulsul lui Minkowsky, să abordeze fizica matematică și problemele de analiză ale acesteia și, în sfârșit, după moartea acestuia, să dispară sub teoria demonstrației. Așa cum ne propunem să arătăm în cursul acestei evocări, în afară de unele generalizări la îndemînă, nicăiri Hilbert nu face operă de adevărat înnoitor, participând la dezvoltarea extensivă a științei. Dar metodele sale sunt așa de puternice, conceptele pe care le
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să se uite lipsa de expansiune și asigură lui Helbert un loc aparte printre marii matematicieni. * După moartea lui Minkowsky (1910), Hilbert părăsește matematica pentru o meditație intensă asupra matematicei însăși, dar sub singurul aspect care-l interesează, așa-numita teorie a demonstrației. Într-o definiție scurtă, utilă aici, dată chiar de Hilbert, Teoria Demonstrației înseamnă un acompaniament formal la procesele gândirii demonstratoare. Pe lângă matematică, Hilbert introduce două sisteme deosebite: formalismul și metamatematica. O idee sumară dar adecvată despre relațiile dintre
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
printre marii matematicieni. * După moartea lui Minkowsky (1910), Hilbert părăsește matematica pentru o meditație intensă asupra matematicei însăși, dar sub singurul aspect care-l interesează, așa-numita teorie a demonstrației. Într-o definiție scurtă, utilă aici, dată chiar de Hilbert, Teoria Demonstrației înseamnă un acompaniament formal la procesele gândirii demonstratoare. Pe lângă matematică, Hilbert introduce două sisteme deosebite: formalismul și metamatematica. O idee sumară dar adecvată despre relațiile dintre aceste sisteme o căpătăm împrumutînd algebrei moderne unul din limbagiile ei. Vom zice
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intuiționiști revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și metamatematică nu e inversabilă, dacă cumva cele două sisteme sunt izomorfe sau numai homomorfe. Încercările lui Hilbert și a câtorva din elevii apropiați de a aplica teoria demonstrației la tranșarea celei de a doua probleme din Paris: lipsa de contrazicere a axiomelor aritmeticei, pentru care în definitiv fusese creată, s-a soldat multă vreme cu un eșec. Totuși în 1936 Gerhard Gentzen parvine să demonstreze acest fapt
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a doua probleme din Paris: lipsa de contrazicere a axiomelor aritmeticei, pentru care în definitiv fusese creată, s-a soldat multă vreme cu un eșec. Totuși în 1936 Gerhard Gentzen parvine să demonstreze acest fapt capital, ca o aplicație a teoriei inducției transfinite. Complectitudinea sistemului de axiome ale aritmeticei fusese stabilită de K. Gödel chiar din 1930. Un succes analog în elucidarea acelorași probleme, în ceea ce privește axiomele analizei, nu poate fi scontat pe curând. * Cu acest cerc de probleme am atins extremele
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La o comemorare, menționarea acestor amănunte e de rigoare. Le socotim însă irelevante pentru figura morală a lui Gauss. * Adevăratele aventuri ale acestei vieți, în definitiv cenușii, sunt descoperirile matematice care o înseamnă. Ele aparțin, în ce privește matematicile pure, aritmeticei, algebrei, teoriei funcțiilor și geometriei; în ce privește matematicile aplicate, calculului probabilităților, astronomiei, geodeziei și fizicii. Îmi revine sarcina să refer pe scurt asupra celor dintâi. Înșirarea domeniilor pe care Gauss și-a pus sigiliul arată că îmbrățișarea minții lui tindea la universalitate. E
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
recunoască mai târziu - duce la lungimea lemniscatei. Disquisitiones arithmeticae, apărută în 1801, împreună cu memoriile din 1825 și 1831 asupra resturilor pătratice, cât și fragmentele manuscrise din 1834 și 1837 publicate postum, asupra determinării numărului negativ, închid descoperirile lui Gauss în "teoria numerelor". Tipărirea Cercetărilor aritmetice a durat trei ani: din 1798 până în 1801. Ultimele capitole sunt scrise și adăugate cărții în acest interval. Ar fi greșit să ne închipuim Disquisitiones arithmeticae ca originală în totalitatea ei. Primele secțiuni cuprind rezultatele înaintașilor
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
materii e cu grijă mascat. Gauss a fost un autodictat. La Universitatea din Göttingen n-a audiat decât pe un foarte încrezut și nul personagiu, pe Kaestner, a cărui singură importanță este, poate, de a-i fi trasmis preocuparea unei teorii coherente a paralelelor. Gauss s-a format singur, în biblioteca universității, citind pe Euler, Lagrange și Legendre. Astfel, proprietățile numerelor găsite inductiv în adolescență, el descoperă că fuseseră gândite - unele însă insuficient demonstrate - de către aceștia. Încât primele patru secțiuni ale
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
găsite inductiv în adolescență, el descoperă că fuseseră gândite - unele însă insuficient demonstrate - de către aceștia. Încât primele patru secțiuni ale Cercetărilor reprezintă o muncă de punere la punct și de clasare a unui material deja existent. Originală e însă metoda: teoria congruențelor, care unește într-un corp de doctrină rezultatele disparate. Câteodată, teoremele din această parte a Cercetărilor sunt pentru prima oară demonstrate exact, cum este cazul ilustrei, pe drept cuvânt, "theorema aureum", "legea reciprocității cuadratice" cum o numim noi azi
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
numai atunci când sau (p-1) sau (q-1) se divide la 4. Gauss a făcut ceva mai mult decât a demonstra teorema. A recunoscut marea ei semnificație (theorema aureum!). De atunci, în forme tot mai generale, teorema a străbătut și iluminat teoria numerelor, până la ultima generalizare din 1927, a lui Artin, folosită de Furtwängler pentru a încheia construcția acelor teorii dificile a corpului claselor, inițiată de Hilbert. Secțiunea V-a a Cercetărilor tratează despre compunerea formelor pătratice. El a sfidat multă vreme
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a demonstra teorema. A recunoscut marea ei semnificație (theorema aureum!). De atunci, în forme tot mai generale, teorema a străbătut și iluminat teoria numerelor, până la ultima generalizare din 1927, a lui Artin, folosită de Furtwängler pentru a încheia construcția acelor teorii dificile a corpului claselor, inițiată de Hilbert. Secțiunea V-a a Cercetărilor tratează despre compunerea formelor pătratice. El a sfidat multă vreme înțelegerea contimporanilor, datorită extremei concizii și eliminării cu grijă a oricărei urme a momentului euristic. Știm astăzi, datorită
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
despre compunerea formelor pătratice. El a sfidat multă vreme înțelegerea contimporanilor, datorită extremei concizii și eliminării cu grijă a oricărei urme a momentului euristic. Știm astăzi, datorită operei de clarificare a lui Dirichlet, comentariilor lui Felix Klein, dar mai ales teoriei lui Dedekinnd, a aritmeticii corpurilor de numere algebrice, că secțiunea V-a ascunde teoria compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și eliminării cu grijă a oricărei urme a momentului euristic. Știm astăzi, datorită operei de clarificare a lui Dirichlet, comentariilor lui Felix Klein, dar mai ales teoriei lui Dedekinnd, a aritmeticii corpurilor de numere algebrice, că secțiunea V-a ascunde teoria compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o stăpânea încă. Disquisitiones mai cuprind și
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
corpurilor de numere algebrice, că secțiunea V-a ascunde teoria compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o stăpânea încă. Disquisitiones mai cuprind și teoria împărțirii cercului. Aici apare marea descoperire a lui Gauss, din vremea studenției lui: posibilitatea înscrierii cu rigla și compasul a poligonului regulat de 17 laturi. De la Euclid, geometrii cunoșteau numai
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o stăpânea încă. Disquisitiones mai cuprind și teoria împărțirii cercului. Aici apare marea descoperire a lui Gauss, din vremea studenției lui: posibilitatea înscrierii cu rigla și compasul a poligonului regulat de 17 laturi. De la Euclid, geometrii cunoșteau numai triunghiul echilateral, pătratul, pentagonul, poligonul regulat cu 15 laturi și
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
executabile cu linia și compasul. Gauss umple această lacună, veche de două mii de ani, dând forma necesară și suficientă pentru numărul de laturi al poligoanelor caracterizate de această proprietate. Demonstrarea riguroasă a necesității este însă aportul, de mai târziu, al teoriei lui Galois. La baza teoriei gaussiene a împărțirii cercului, stă o cercetare aritmetică asupra rădăcinilor primitive ale congruențelor binome modulo un număr prim. Acest capitol din Disquisitiones, împreună cu reflexiunile lui Lagrange asupra rezolvării ecuațiilor generale de grad mai mare sau
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Gauss umple această lacună, veche de două mii de ani, dând forma necesară și suficientă pentru numărul de laturi al poligoanelor caracterizate de această proprietate. Demonstrarea riguroasă a necesității este însă aportul, de mai târziu, al teoriei lui Galois. La baza teoriei gaussiene a împărțirii cercului, stă o cercetare aritmetică asupra rădăcinilor primitive ale congruențelor binome modulo un număr prim. Acest capitol din Disquisitiones, împreună cu reflexiunile lui Lagrange asupra rezolvării ecuațiilor generale de grad mai mare sau egal cu 4, și cercetările
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Disquisitiones, împreună cu reflexiunile lui Lagrange asupra rezolvării ecuațiilor generale de grad mai mare sau egal cu 4, și cercetările lui Abel asupra rezolubilității prin radicali a ecuațiilor care-i poartă numele, au fost punctele de plecare, pentru Galois, în constituirea teoriei sale. Să adăugăm că metoda de rezolvare din Disquisitiones (aceea a perioadelor lui Gauss) nu este epuizată de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali. Într-adevăr, gândită în cadrul corpurilor de caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Abel asupra rezolubilității prin radicali a ecuațiilor care-i poartă numele, au fost punctele de plecare, pentru Galois, în constituirea teoriei sale. Să adăugăm că metoda de rezolvare din Disquisitiones (aceea a perioadelor lui Gauss) nu este epuizată de teoria lui Galois, a rezolvării ecuațiilor prin radicali. Într-adevăr, gândită în cadrul corpurilor de caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere a rezolvării unei ecuații la un șir de rezolvente normale de grup simplu, care nu sunt obligatoriu ecuații de
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
caracteristică nenulă, ea reprezintă primul exemplu de reducere a rezolvării unei ecuații la un șir de rezolvente normale de grup simplu, care nu sunt obligatoriu ecuații de diviziune circulară. Metoda lui Gauss se integrează, mai degrabă, în forma generală a teoriei lui Galois, dată de Jordan, decât în moștenirea lui Galois. În sfârșit, Disquisitiones arithmeticae mai conțin o scurtă indicație asupra uneia din cele mai frumoase descoperiri ale lui Gauss: împărțirea arcului lemniscatei în părți egale și reductibilitatea problemei la extrageri
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înstrăinat lui Gauss pe cititorii obișnuiți, i-a asigurat însă unul de lux: pe hughenotul Peter Gustav Lejeune-Dirichlet. Era nedespărțit de Cercetările aritmetice care-l însoțeau chiar și în călătorii. Din munca aceasta, continuă, de descifrare, au ieșit Lecțiile de teoria numerelor transmise de Dedekind, în propria sa reconstrucție. Prin Lecțiile lui Dirichlet, dar mai ales prin celebrul supliment al XI, în întregime al lui Dedekind, care le continuă, Disquisitiones arithmeticae sunt generatorul celor mai pline de vază cuceriri a veacului
Opere by Ion Barbu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]