5,974 matches
-
în locul vechii concepțiuni, în locul concepției, al transformării lente și evolutive a omenirii spre o lume realizând treptat și pașnic tot mai multă perfecțiune și tot mai multă dreptate caută să se substituie concepțiunea cealaltă, a transformării brutale a societății prin teroare și violență. Concepțiunea aceasta, deși nu nouă, îmi amintesc că dl. profesor Iorga ne arăta astă-vară că această concepțiune nu este nouă - și desigur nu este nouă - această concepțiune, deși nu nouă, se reazimă azi pe un stat care are
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nici situației de fapt. Dacă este nevoie, a adăugat d-sa, argumentele politice, istorice și etnice ne vor putea fi expuse ulterior. În ce privește Sfatul Țării, această reuniune nu a avut autoritate politică și deciziunea de unire a fost luată sub teroarea armatei române. În ceea ce privește situația din punct de vedere etnic, d-sa nu dorește a discuta argumentele mele, mărginindu-se a-mi declara că partea dominantă a populației este ucraineană. D-sa relevă că, desigur intenționat, nu i-am vorbit de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
regiune este distinctă și teritorial mai restrînsă decît estul Moldovei, iar locuitorii ei un popor diferit de cel român. În perioada 1812-1917, cît a durat ocupația țaristă, în Basarabia a fost dusă o politică dură de deznaționalizare, colonizare, deportare și teroare. Deși, în parte alterat, prin masive colonizări cu ruși, ucraineni, bulgari etc., caracterul etnic al Basarabiei a rămas același, românesc. Legăturile dintre Țară și românii din Basarabia, aflați sub ocupație străină, s-au menținut cu mari dificultăți, suferințe și sacrificii
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Ipoteza 1: Deși sociologia a fost „excomunicată” ca știință burgheză până la mijlocul anilor ’60, ea a continuat să funcționeze „În ilegalitate” Încă În perioada grea a anilor ’50. Sociologi de marcă din Școala de la București care au supraviețuit valului de teroare comunistă (H.H. Stahl, Traian Herseni, Xenia Costa-Foru, Lucia Apolzan, Pompiliu Caraion, G. Retegan, V.V. Caramelea, Al. Bărbat, Leon Țopa, Octavian Neamțu, G. Focșa, Vladimir Trebici etc.) au activat mai ales În institute de cercetare: Traian Herseni la Institutul de Psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologi absolvenți ai noii secției de sociologie. Ipoteza 8: Sociologia antebelică, mai ales a Școlii sociologice de la București, a avut o influență extrem de importantă pentru constituirea noii sociologii, influență exercitată, În primul rând, prin persoanele care au supraviețuit războiului și terorii comuniste și, În primele faze, prin tematica și metodologia monografică. Prima sursă a noii sociologii a fost sociologia antebelică, dar, În primul rând, nu prin cărți, ci prin oameni. Ca tematică, sociologia occidentală era mai relevantă pentru sociologia românească postbelică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
influența proiectelor occidentale sau ale intelectualității radicale. Sunt Însă Într-un total acord cu aprecierea În privința premiselor: 1) tehnocrația comunistă românească a fost o clasă socială - iată o concluzie teoretică extrem de importantă, care distruge toată mitologia despre comunismul susținut prin teroare de Securitate și activiștii de partid; 2) prăbușirea comunismului este, Înainte de orice, opera tehnocrației; 3) FSN, PDSR și, mai nou, PSD sunt expresia politică nu a social-democrației etc., ci a tehnocrației autohtone. Nu Împărtășesc nici a patra și a cincea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a avut, o dată cu regimul hitlerist și În condițiile socioeconomice știute, deplina sa izbucnire. O cercetare extinsă asupra eventualei cauzalități directe Între vechiul antisemitism european și un fenomen precum Holocaustul rămâne În sarcina antropologilor. Interesantă este abordarea din capitolul dedicat „mecanismelor terorii”. Etapizarea de către naziști a Holocaustului este Înfățișată În strânsă legătură cu evoluția politicii externe a Reichului, dar și cu un pervers mecanism psihologic prin care victimele ajung să ia parte impasibile la propria lor condamnare. Înrăutățirea treptată a situației evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unii istorici văd o asemenea etapă ca suprapunându-și debutul peste conștientizarea de către liderii naziști a faptului că războiul din Est avea șanse serioase de Încheiere În Înfrângere) a părut, la un moment dat, a fi ultimul. Desigur că „mecanismul terorii” este mai dificil de analizat decât pare la prima vedere: Înființarea unor servicii speciale dedicate și specializate În „rezolvarea” chestiunii evreiești le-a lăsat o portiță deschisă unor oficiali guvernamentali nelegați direct de Holocaust (și care, poate, În prima fază
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de ubicuitatea fricii. Radu Clit devine un expert al descrierii acesteia. Având o etiologie complicată, dar ținând - până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În comunism o existență plenară, marcând acțiuni și destine. Totalitarismul comunism a ridicat teroarea la strategie de stat, de pârghie sigură de directivare și manipulare. Autorul menționat evocă particularitățile societății totalitare, formele de manifestare a terorii, consecințele acesteia În plan individual și colectiv. Contextul comunist a creat diverse forme de reacții și de strategii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
umană, această stare a avut În comunism o existență plenară, marcând acțiuni și destine. Totalitarismul comunism a ridicat teroarea la strategie de stat, de pârghie sigură de directivare și manipulare. Autorul menționat evocă particularitățile societății totalitare, formele de manifestare a terorii, consecințele acesteia În plan individual și colectiv. Contextul comunist a creat diverse forme de reacții și de strategii care acum par a fi destul de stranii. Aurora Liiceanu, inventariind câteva dintre acestea, consumate În spațiul gesturilor comune, al convivialității și privatității
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Încercând ca - printr-o muncă de elucidare - să ofere cadre teoretice, modele de analiză. Cazurile și situațiile clinice, crede, examinate cu pricepere, pot ajuta la descifrarea unor situații locale, pot deveni metafore de interpretare. Iată cele opt situații prezentate : 1. teroarea și răsturnarea perversă Într-o reuniune instituțională lunară. El relatează experiențe pe care le-a avut În calitate de consultant al unor grupuri instituite, Încercând să degajeze interpretări și explicații ale unor experiențe comune Scopul unor asemenea explorări este acela de a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
autorități, În realitate Însă paravane pentru a discredita. El e specialist În deturnări, se ascunde după cuvinte mari, idealuri, proiecte pentru a da mai mare greutate negării altuia. Orice Altul nu e util decât ca instrument, complice, aliat În organizarea terorii. Violența sa distructivă este, bineînțeles, minimalizată sau justificată printr-o teorie bine plasată. În fine, el nu are plăcerea estetică, intelectuală sau afectivă a comunicării intersubiective, ci e un solitar, un alergător izolat a cărui singură plăcere este jubilația fracturării
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident nu se demodase pe deplin. Ea s-a înfățișat cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pericolul transcendențelor colective care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mediu cu un aparat de filtrare/decodare construit de gardienii conștiinței colective. Dar și un mijloc de a-i identifica pe responsabilii acestui uriaș experiment colectiv, demontându-le respectabilitatea intelectuală, oferindu-i în adevărata lor înfățișare: garanți ai acțiunilor de teroare, reprimare, exterminare, inși care s-au oferit să procure alibiuri „morale” pentru „crima de stat”. Unii s-au achitat cu brio de aceste roluri în care au fost distribuiți sau pe care le-au solicitat cu insistență. În primul text
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
moartea sa, devine expresia mitului patriotic. Și încă înainte de sfîrșitul secolului al VIII-lea, în jurul lui 780, se născuse cultul lui Jacques l'Apôtre ce simboliza, în rîndul maselor de creștini, speranța în edificarea unui destin politic comun, eliberat de teroarea musulmană. Iată de ce Spania expresie în limba vulgară și nu în latină evocată neîncetat de către literații timpului apare ca o aluzie la vechea rană de care sufereau toți spaniolii. Către 880 cronica lui Abelda o declară "ocupată de către sarazini"94
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fiindcă dorința de a se substitui acestor clase în calitate de corp politic îi obsedează mai mult decît atracția de a stăpîni fermele, asemenea boiernașilor de țară, pentru ei se pune în primul rînd problema de a-i face pe reprezentanții Marii Terori din vara lui 1789 să se ocupe de reforma agrară cu totul specială în care ei fac jocurile. Ei urmăresc să renunțe la vînzările în loturi mari, care le sînt inaccesibile și apoi să procedeze la adjudecări de dimensiuni mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
trecut. Ca și Cheryl Chessman, prototipul real, a cărui condamnare la moarte a fost mereu amânată timp de doisprezece ani deoarece redactarea „isprăvilor lui” reprezenta o afacere strălucită, personajul principal al piesei lui M. e, după atâtea îngrozitoare spovedanii sub teroarea morții implacabile, un ins regenerat sufletește. Frământările lui rămân însă insesizabile. Șarja e aceea care primează. Inspirată de primele grefe de cord, Transplantarea inimii necunoscute pare, curios, dominată de blazare, de scepticism, pe un fond de melancolie, pe când Primarul Lunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Române În dialogul ecumenic”, iar conținutul lor era foarte apreciat de Gheorghe Nenciu, director În cadrul Departamentului Cultelor (p. 283). În alte cazuri autoarea recurge la exagerări sau afirmații discutabile: „noi, cei mai În vîrstă, care am apucat acele vremuri de teroare, știm cîți preoți au plătit convingerile lor ferme cu viața sau cu ani grei de temniță. Cifra oficială se ridică la peste zece mii. De mirare este Însă faptul că nicăieri nu se menționează acest lucru. Se vorbește pretutindeni despre martirii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care sînt scrise istoriile ecleziastice oficiale (cu multe aseptizări), volumul de memorii al fiicei marelui dogmatist se constituie Într-un inventar de binevenite rectificări ale scrierilor nu foarte documentate și chiar diletante despre profesorul Dumitru Stăniloae. Cristian Vasile Dennis DELETANT, Teroarea comunistă În România. Gheorghiu-Dej și statul polițienesc, 1948-1965, traducere de Lucian Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția În limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. Istoricul Dennis Deletant este unul dintre puțin numeroșii academici din Marea Britanie care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
România a unui interes deosebit față de istoria recentă. După propria mărturisire a autorului, lucrarea „nu este pur și simplu o istorie a Securității din timpul regimului Dej, ci mai curînd o analiză a rolului pe care l-a jucat impunerea terorii, a represiunii În menținerea la putere a lui Dej, În suprimarea opoziției și a disidenței de orice fel”. Cu alte cuvinte, avem o introducere În „regimul care l-a făcut pe Ceaușescu posibil”. Spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator al României
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu a mai apelat la măsurile de tipul arestărilor În masă, deportărilor și execuțiilor sumare. Ideea-forță a lui Deletant este că la Început, asemenea situației din celelalte țări din zonă, regimul comunist din România „s-a bazat exclusiv pe folosirea terorii ca instrument al puterii politice”. Lucrarea - cuprinzînd 13 capitole, plus un număr de anexe - merită atenție pentru problemele puse, pentru informația oferită, În general pentru efortul de sintetizare a cunoștințelor (sînt lucruri Îndeobște cunoscute, dar redate cu claritate) despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată, poliție, justiție); 2) obținerea sprijinului maselor pentru care formațiunea bolșevică nu fusese anterior decît o oficină În slujba dușmanului de la răsărit. Atingerea celor două ținte implica utilizarea terorii, iar comuniștii nu au ezitat nici un moment. Susținut masiv de autoritățile sovietice de ocupație, partidul comunist nu a avut de Înfruntat obstacole serioase În drumul său spre putere. Pentru preluarea acesteia și pentru distrugerea formațiunilor politice de opoziție (Partidul Național
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cunoscute abia după 1989. Forțele represive și serviciile secrete deținuseră o putere considerabilă În vechea Românie, amplificată În timpul războiului, dar după impunerea guvernului Petru Groza (6 martie 1945) țara avea să parcurgă rapid și vizibil calea spre un regim polițienesc. Teroarea de stat devenea un instrument politic În mâna unui grup care voia să obțină controlul complet asupra societății. Campania electorală din 1946 și alegerile de la 19 noiembrie același an, dizolvarea partidelor politice de opoziție În 1947, abdicarea silită a regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
confesiunile au avut de suferit, Însă În perioada avută În vedere cele mai afectate au fost Bisericile care ascultau de Vatican, Îndeosebi cea greco-catolică, desființată În toamna anului 1948, inclusiv În beneficiul Bisericii Ortodoxe. În al șaselea capitol, „Securitatea și teroarea”, este analizată activitatea instrumentului prin care partidul comunist a aplicat politica represivă În România. Numele și profilul unor ofițeri de Securitate cu tristă faimă atunci și azi, crearea rețelei de informatori ai poliției politice, reprimarea oricărei forme de opoziție internă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]