6,856 matches
-
arată, de asemenea, că „o parte“ a obiectelor „a rămas la Moscova”; nu aflăm de nicăieri ce „parte" a rămas, de ce a rămas acolo și dacă s-a luat vreo decizie în legătură cu soarta lor. Comunicatul „Tass“, din iunie 1956, este vag și confuz când spune că: 1) U.R.S.S. „a hotărît să transfere guvernului R. P. Române valori istorice ale artei aplicate, decorative și plastice românești“; 2) în anii celui de-al doilea război mondial, „toate arhivele sovietice și valorile de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
rămâi blocat! Recent, pe această chestiune legată de originea mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la un eseist de tipul lui Pițu, ale cărui subiecte sunt, de vreo 12 ani încoace, cu vagi "devieri", trecutul și viețile altora, auzite și răstălmăcite, împotmolite într-o frază livresc-buruienoasă, ce necesită săptămâni de studiu atent și un set de bip-uri totodată, m-am așteptat la una ca asta încă de pe vremea când scria despre mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Există el? Ei, bine, scriu despre cărțile unde el începe măcar să se întrezărească. Restul e... construcție critică, sau creație critică. Faci compromisuri? Care e limita compromisului permisă unui critic? Compromisuri...?! Nu am o poziție centrală, nu fac canonul, am o vagă tristețe în legătură cu această problemă, născută, dacă vrei, dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citește din plăcere și scrie cu iluzia că, la rându-i, construiește un text care ar trebui să fie descifrat, căci nu spun nici eu chiar totul, unele idei reies din construcția textului, altele sunt abia sugerate, ba chiar construiesc vagul -, atunci ce fel de compromis să fac? Se poate să mai scriu uneori neutru și despre cărți care nu-mi plac. O fac foarte rar dar când o fac, e o tristețe. Nu sunt convingător, totul e plat, nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu poate egala, necum întrece, realitatea mult mai spectaculoasă decât orice fantastic. Cred că am debutat norocos, în sensul că prea brodam ca un artizan la textura unor povestiri în care nu existau personaje, nici întâmplări, ci doar niște fantasme vagi. Acum nu se mai debutează. Știu o fetiță din Băile Herculane care în clasa a cincea are vreo șase-șapte cărți publicate, nu le mai ține șirul. Nici un tânăr aspirant la gloria deșartă a literaturii nu mai așteaptă înfrigurat o gazetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
deșert. Stele pe câmp Cădeau bufnițele argintii ca niște stele pe câmp, sălbatice și gâtuite de alice. Le culegeam de prin buruieni și desișuri, potrivindu-mi-le pe la șolduri și brânci. Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă, începuseră să bată aprig din aripi, din inimi și din idealuri, iar eu simțeam că mi se surpă țărâna sub picioare, că zbor de-a binelea, că însuși miezul cerului e pe-aici, pe-aproape. De aterizat, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ficționaliza în operă un scriitor propria biografie? Sau, mai simplu: Câtă viață din viața ta e în poezia ta, câtă literatură e în viața ta? Suntem împresurați de Indeterminat. Fără "năzuința formativă", în absența unui principiu morfogenetic, am fi doar vagi impulsuri ale Indeterminatului. Tot ce scriem, vorbim sau povestim e generat de activitatea "năzuinței formative". Realitatea noastră e ficțiunea. Ficțiunea e rezultatul injectării indeterminatului de activitatea "năzuinței formative". Ficțiunea e singura noastră realitate. Dacă, în perioade diferite, revenim la întâmplările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Domnișoara Poezia, soață legiuită mi-i însă Doamna Teoria, sub chipul ei ciudat de speculație cu mijloacele scrisului, fragmentat, eseului explodat, dialogului patafizic, notulei, hipertextului prefațial, notelor infrapaginale și finale. Uite, ultima-mi cucerire, de care nevastă-mea are o vagă știre: o ediție bilingvă din Pessoa O guardader de rebanhos. Citesc și cu glas tare din ea... în căutare de motouri pentru o viitoare carte, relativă la Temele deocheate ale timpului nostru. Să folosească la ceva și poemele in durftiger
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
astăzi un ins "decepționant". "Rău". O "buruiană" care invadează straturile pline de "miere și lapte". Un ins care "tulbură apele" spiritului public compromițând dramatic "succesurile". Până și tăcerea/ tăcerile lui sunt interpretate. "Terra nova" nu-i, astfel, decât un prizărit, vag și necăjit teritoriu de al cărui "gard" se apropie orișicine și face ceva pe el. Este o realitate invizibilă. Portretul "robot" al cititorului meu? Cititorul meu este un "cititor de drept comun". Superficial, trândav și viclean! Cine se/ s-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Moldova în secolul al XIV-lea a creat un obstacol puternic al românității la est de Carpați în fața năvălirilor, în special ale tătarilor. Datele cu privire la numărul și componența etnică a locuitorilor din Huși în secolele XV-XVIII sunt puține și destul de vagi. Firește, elementul românesc a fost predominant și se poate vorbi de o anume convergență etnică. Domnii și Episcopia au adus adesea oameni străini de aceste locuri (unguri, bulgari) ca mână de lucru, îndeosebi pentru întreținerea Curții și pentru îngrijirea podgoriilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Platon și Ecaterina Negruți (vezi Bibliografia volumului), oferind studii temeinice de demografie istorică, inclusiv pentru târgul Huși. D. Ciurea a subliniat că, la sfârșitul veacului al XVIII-lea, a crescut numărul mahalalelor și al ulițelor, iar în documente găsim mențiuni vagi despre populația orașului Huși, de genul „adăugirea și înmulțirea locuitorilor” (1784). Reclamațiile unor proprietari privind extinderea caselor pe „moșiile” acordate lor de domn, în hotarul târgurilor atestă indirect dezvoltarea târgului Huși. Altă mărturie (hrisovul din 13 iunie 1813, dat de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
agii la ospețe, pentru dzicături”. Dimitrie Cantemir, scriindu-și cărțile în limbi străine, a făcut cunoscută Țara Moldovei în Occident, mai ales prin Descrierea Moldovei, căci la vremea aceea europenii încep să descopere Estul continentului, despre care aveau doar cunoștințe vagi. În această carte, scrisă în limba latină, el descrie orașul Huși astfel: „Departe în lăuntrul țării, se află Huși, un târgușor, dar scaun al unui episcop, altfel prin nimic deosebit, în afară de bătălia în care Petru cel Mare, stăpân al întregii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu privire la evoluția populației din principalele orașe din Moldova (Bârlad, Huși, Vaslui), în al doilea sfert al secolului al XVII-lea (vezi Tab. 3). Situația este mai relevantă pentru Bârlad, în timp ce pentru orașul nostru este cât se poate de relativă și vagă. Din lucrările călătorilor străini care au trecut prin Huși în prima jumătate a secolului al XVII-lea, se poate susține că populația zonei era în creștere, și împărtășeau ambele religii, catolică și ortodoxă, fără situații conflictuale. Misionarii catolici au notat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se-ngroșaseră, se dublaseră-n volum. - Așa, a zis Herman. E-n regulă? - Nu. Buzele mi-erau tumefiate, ca și cum aș fi fost lovit peste gură. Capul mă durea groaznic. Am Început să mă plimb prin cameră, fiindcă aveam o teorie vagă cum că dacă-mi stimulez circulația, sîngele o să Împrăștie codeina. După o oră m-am simțit ceva mai bine și m-am dus la culcare. Herman mi-a povestit despre un tovarăș de-al lui care și-a pierdut cunoștința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și era perfect adaptat pentru munca asta. Burghezul american e o combinație de negative. Este definit În cea mai mare parte prin ceea ce nu e. Gains ducea asta mai departe. Nu era doar negativ. Era În mod pozitiv invizibil - o vagă prezență respectabilă. Există un anumit gen de fantomă care nu se poate materializa decît cu ajutorul unui cearșaf sau a altei bucăți de pînză, care să-i dea contur. Gains era așa. Se materializa În paltonul altcuiva. Gains avea un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-o pe bosumflatul. - Bine, sper că știi ce faci. Acum nu-ți bag un text. O să primesc sigur un cec de la mătușă-mea după-amiază. Uite. A scos o telegramă din buzunar. M-am uitat la ea. Se făcea acolo o vagă referire la un cec. A continuat să-mi explice cum e cu cecul. În timp ce vorbea, Își ținea mîna pe brațul meu și mă privea solemn În ochi. Am simțit că nu mai rezist la abureala asta. Ca să i-o tai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fundamental obscen, dincolo de orice act sau practică abjectă imaginabile. Poartă pecetea unei anumite Îndeletniciri sau branșe care nu mai există. Dacă marfa ar dispărea de pe pămînt, tot ar mai putea să existe trăgători ce atîrnînd prin zone mărfii, simțind lipsa vagă și persistentă, ca o fantomă palidă a sevrajului. Așadar, tipul ăsta umblă prin locurile În care Își practica odată Îndeletnicirea lui Învechită și de neînchipuit. Însă e impasibil. Ochii-i sînt negri și au calmul nepătruns al unei insecte. Arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu mâna și îi surâse, și mie asemenea. Eram deja plini de speranță după o așa mare spaimă. Eliza se duse. Dar n-a ținut mult. Respirația nu mai era așa de liniștită, căldura reîncepe, pulsațiile se înmulțesc, privirea redevine vagă, deși ne urmărea cu ochii. În acest timp sosește fiul său George de la Iași. S-a uitat lung la el. Cred că l-a recunoscut. Doctorii îi făceau continuu fel de fel de injecții, îi luau continuu pulsul și tensiunea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fost el un dement? Documentele care să ateste cu certitudine starea capacității sale intelectuale în acest timp nu există. Deși în "agonia morală", expresia foarte semnificativă aplicată de G. Călinescu acestui final, nici un document nu relatează nimic important. Cu excepția relațiilor vagi ale unor prieteni și a Veronicăi Micle, care nici ea nu îl vizitase pe bolnav până la 16 aprilie 1889 (deci cu două luni înaintea morții), după cum reiese dintr-o scrisoare a sa: "...nu știu unde se află internat, la Mărcuța sau Șuțu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sa pe lume, dar așa cum înfățișa Velea evenimentul, îl proiecta într-un mit - pe jumătate comic - al refuzului și al începerii eșuate. Deci, nașterea: din trupul sfârșit de puteri al mamei a fost extrasă cu fiarele o făptură diformă, cu vagă înfățișare umană și mută. Copilul e mort, a crezut doctorul, sau moașa, sau cine va fi fost de față, și au aruncat netrebnica alcătuire într-o găleată nu chiar goală, până când cineva a ob servat acolo o bulbucire, o mică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
putea obiectă că ideea fondării catiliniene era de un gust îndoielnic, dar pistoiezii, care mai curând agreau explicația că propriile lor tulburări civile ar fi coborâtoare din cele ale românilor, se mândreau cu această asociere 64. Și într-un mod vag, dar nu inconsecvent, acest lucru a fost, de asemenea, legat de problema reînnoirii mandatului lui Manetti, căci dacă cererea celor din Pistoia era o chestiune între două state suverane și astfel dreptul florentin nu prevală, atunci nici propunerea lor nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mai fi stăpân pe sine. Ea, Tolla, îl ascultă sorbindu-i cu nesaț cuvintele eminesciene"). Sau, luând la întâmplare orice altă secvență ("Să presupunem că este duminică superbă la Berlin. Cu gândul la scrisoarea primită din partea domnului Maiorescu, poetul zâmbește vag /un zâmbet din acelea, zâmbetul lui, un zâmbet abia schițat, în colțul gurii/. Se îmbată de miresmele tari ale noii primăveri înspre care își deschide larg porțile inimii..." ș.a.m.d.), romanul se compune încet și temeinic într-un proiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
varianta cât și forma finală a sonetului, altfel spus "procesul de elaborare" și constată că "rugăciunea eminesciană nu este deloc aceea a unui credincios". Pierdut "în noaptea gândurilor", poetul "simte nevoia unei "lumini"" în care "tinerețea", "credința", "speranța" rămân "noțiuni vagi, traductibile mai degrabă în plan laic". Un vers precum "Ești prea mult înger, prea puțin femeie" se dovedește a nu fi "o mostră de evlavie". Rugăciunea devine astfel constată exegetul "un procedeu poetic" ce apare "ca un simplu interlocutor liric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gustat un instrument. Era o natură cu totul refractară acestui gen de artă. Muzica, zicea el, e un mod confuz și barbar de a-și exprima cineva simțirile. Când ai la îndemână cuvintele, ce nevoie ai să alergi la sunete vagi și asurzitoare? Se înțelege că în discuțiunile ce aveau loc, rămânea singur de această părere între toți tovarășii săi din "Junimea": era un fel de originalitate a lui care s-a ciocnit de multe ori cu ironiile noastre. Seratele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unificatoare a acțiunii celor mai diverși agenți poluanți, spre o cale comună, unică, de manifestare a efectului lor. Implicațiile acestui mod de abordare a fenomenului de poluare sunt Însă prea complexe pentru ca intervenția mea anterioară să facă altceva decât o vagă informare generală. Iată de ce voi detalia, pe parcursul câtorva intervenții, unele dintre ideile expuse atunci. Vorbeam de complementaritatea, și din punct de vedere redox, a lumii animale și a celei vegetale. Anume, dacă ne-am imagina o scară de niveluri ale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]