6,807 matches
-
meu se prăbușea veșnicia lamă de jungher ascuțită mă rodeau cariile timpului fiecare an însemna un geamăt duceam pe trup semnele îndepărtărilor repetate de mine însumi ai fi putut să îmi ghicești vârsta dacă numărai cicatricele apoi am simțit cum veșnicia căpăta contur și mă privea din ochii tăi fără să întrebe nimic 14 mai 2011 Doar câteva cuvinte despre viață viața este frumoasă chiar și atunci când nu este uneori se fandosește în fața oglinzii merge pe tocuri înalte mișcă lasciv șoldurile
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un perete Că las în urma mea eternitatea Și umplu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund cu opere postume, Iar uneori ne mai permitem glume Legate și de viață și de moarte. Cu Shakespeare stau și mor încă o dată, Ne ceartă Poe când n-avem bani
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
rog să nu vă simțiți jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul meu nu prea avea baze reale atunci când am decis să o iau pe „șoseaua rapidă“ Avus ca să mă Întorc În centrul orașului. Costă o marcă să intri pe această autostradă, dar merită: 10 km fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
liniile vieții din palmă, m-a scos, m-a anulat, m-a sustras, m-a ridicat, m-a ales. Și m-a reîntors la ce fusesem dintotdeauna, ce nu încetasem să fiu, ce aveam să fiu pentru o mie de veșnicii, pentru un eon de eoni: plete de aur până la brâu, sâni rotunzi de femeie pe pieptul musculos, șolduri largi adăpostind între curbele lor sexul viril - și un trandafir între degete, cu petale de lumină de aur. Creșteam în aurul rarefiat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fratelui Rafael în biserica înnegrită de fum, când va fi gata cealaltă biserică, părintele Ioan va, Apropie-te, fiul meu drag! L-am adus! Lasă-ne acum! Părintele abia vorbește, e slăbit, și fiecare gest al său durează parcă o veșnicie, stă pe unul din scaunele înalte, eu îngenunchez înaintea lui și-i sărut mâna alb-vineție, Du-te și te închină întâi la icoane, Și eu îmi dau seama că asta ar fi trebuit să fac imediat ce am intrat în biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere, casetofoane cu muzică, big mistake, hituri la modă, dar și șlagăre religioase de-o proveniență îndoielnică, colo sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o oală uriașă plină cu bucăți mari de gheață înoată sticle de suc, coca-cola, fanta, cappy, de-aș avea aripi să trec mai repede peste vacarmul acesta! Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
planurile tainice ale Maestrului, se spune că nu doarme de teamă ca nu cumva, printr-o vrajă dibace, cineva să-i fure faimoasele desene, toată noaptea arde opaițul în odaia lui, la picioarele mele Roma și-aș rămâne aici o veșnicie așteptând să-mi crească aripi, să-mi iau zborul, Tibrul strălucind viu printre zidurile vechi ale Romei, ar fi trebuit s-o aduc cu mine și pe Mireille, s-o îmbrățișez lângă balustradă, acolo unde acum tânărul acela, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
timp și peste orice înțelegere scrisă sau nescrisă a lumii, dar tu știi asta, ochii ei mari plini de lacrimi, din noaptea aceea, Ana, când eu am adormit la tine în cameră, ca și când n-aș mai fi dormit de-o veșnicie, din noaptea aceea totul s-a hotărât între noi, Taci, Theo! povestește-mi despre Paris! Ce căutai la Paris? Noiembrie, nu mai știu cât, mă arunc în vâltoarea vieții cu pasiunea cu care m-am aruncat toamna trecută în uitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nici măcar nu îmi mai amintesc unde l-am întâlnit, recunoscu Clodagh. A, ba da, bineînțeles că îmi amintesc. Ai venit tu cu el la petrecerea de douăzeci și unu de ani a lui Lochlan Hegarty, îți amintești? Dumnezeule, parcă a trecut o veșnicie de atunci. —Trebuie să încerci să păstrezi relația proaspătă, cită Ashling. Ieșiți la cine romantice, poate chiar să plecați pentru un weekend. Stau eu cu copiii oricând vrei. Se alarmă puțin odată cu această promisiune necugetată. Îmi doream să mă mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era pusă într-o astfel de situație. A îngropat-o, a dat-o la o parte. —Șase, șapte, șapte, patru, trei, doi... A ezitat înaintea ultimei cifre. Să spună „doi“ când de fapt era „trei“? Secunda aia a durat o veșnicie. —Trei, spuse ea oftând. —Și numele tău? Zâmbetul lui străluci în întunericul camerei. —Ashling. Numele lui care era? Unul stupid, oricum. Cupidon sau ceva de genul ăsta. —...Valentine, spuse el. Marcus Valentine. Te sun eu. ăsta era un caz, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea de care avea nevoie și să comande ar fi durat o veșnicie, pentru că trebuiau importate din Anglia. Apoi a ajuns „acasă“ și a trebuit să aștepte o jumătate de oră pentru ca apa să se încălzească și să își poată face duș. Și Jack care spusese că îi va rezolva ceasul. Bărbații sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bănuia că are douăzeci și doi sau douăzeci și trei. Își lua cariera de model foarte în serios. Nu prea e mare inginerie, nu-i așa, dulceață? îl necăji Lisa. El părea rănit. — Oricum, nu intenționez să o practic o veșnicie. —Lasă-mă să ghicesc, de fapt vrei să te apuci de actorie, spuse Lisa. Surprinderea se așternu pe acel chip aproape perfect. —De unde ai știut? Lisa înghiți un oftat. Deși nu-i plăcea să se repete, nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
telecomandă. Se pare că ea ar fi trebuit să simuleze că se uită la televizor. Se vorbea mult despre ironie și contrast. — Pare o mare porcărie, îi șopti Trix lui Ashling. Da, eu nu înțeleg nimic. Aranjatul a durat o veșnicie - echipamentul, luminile, unghiul la care trebuia să stea Dani față de canapea, felul în care stăteau cutele rochiei. —Dani, iubito, telecomanda acoperă detaliile topului. Ține-o mai jos. Nu, mai jos. Nu, un pic mai sus... În sfârșit, erau gata. Pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucioasă. Cu fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut sta în biroul lui o veșnicie, prea înmărmurită pentru a se rușina, prea somnoroasă pentru a se întreba ce se întâmplă cu ea. —Alta? întrebă Jack, în timp ce ea stingea țigara. Ea dădu din cap. Știi că te-au ales pe tine pentru slujba asta pentru că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din centrul Los Angeles-ului. Recent i-am întrebat pe amândoi de ce au renunțat la cariera din ring pentru a deveni polițiști. Răspunsurile lor constituie dovada că sunt într-adevăr niște oameni deosebiți. Sergentul Blanchard: „Cariera de boxer nu durează o veșnicie, dar satisfacția de a-ți servi comunitatea da“. Polițistul Bleichert: „Am vrut să-mi încerc forțele împotriva unor adversari mai de temut și anume infractorii și comuniștii“. Lee Blanchard și Bucky Bleichert au făcut mari sacrificii pentru a-și servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Watson, balansând pe volan un teanc de declarații. — Începem treaba de la mijloc și apoi continuăm. Câte trei clădiri de fiecare parte: adică șapte clădiri cu totul. Șase apartamente În fiecare... — Patruzeci și două de apartamente? Doamne, o să ne ia o veșnicie! — Și mai sunt și cele de pe partea opusă a străzii. Watson privi În sus către clădirea de lângă ea, apoi din nou spre Logan. Nu putem să punem niște băieți În uniforme să se ocupe de asta? Logan Îi zâmbi. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
îmi amintea de cum coborâsem odată la bucătărie, cu mulți ani înainte, și era un șoarece în coșul cu legume. Îmi aduc aminte de micile zgomote ca de zgrepțănat pe care le făcea (probabil că eram desculță, pentru că zgomotul durase o veșnicie cât stătusem acolo și-l ascultasem) și la început nu mi-am dat seama ce e, apoi, când mi-am dat seama că e ceva viu unde ne țineam cartofii și celelalte a trebuit să mă duc după Ben, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-nseamnă asta-n dolari, da-s o GRĂMADĂ de bani și Charlie o să-i plătească pe toți, că dac-aș face la SNS - ups, pardon - probabil că nu știi ce-i aia, da’ e atunci când guvernu’ plătește - ar dura o veșnicie și nici măcar nu-i sigur c-ar plăti. Și io n-am asigurare ca tine, deci asta e SINGURA cale să mi-o fac și e așaaaaaaaaaaaaa mișto!! Dac-aș fi avut peste 2 chintale (adică peste 200 de kile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
măcar furat portofelul sau că șansele ca vreun criminal psihopat să aleagă apartamentul ei din cele peste două sute din clădire erau aproape zero... Așa începea totul. Portarul răspunse după ce telefonul sună de patru ori, dar ei i se păru o veșnicie. — Gerard, sunt Leigh Eisner de la apartamentul 16D. E cineva la ușa mea. Cred că vrea să intre peste mine. Poți să vii repede aici? Să sun la poliție? Vorbea precipitat în timp ce se plimba agitată în micul vestibul și își îndesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adoptând un ton mieros: — Știu că a fost o nebunie în ultima vreme, dar în fiecare an se întâmplă exact același lucru. Din clipa în care intrăm în iunie, totul o un haos. Îți promit că n-o să dureze o veșnicie. Leigh își ținu respirația așteptându-se ca el să explodeze (ceea ce nu se întâmplase până atunci), așteptând ca Russell să-i spună că nu va tolera să fie tratat așa și că nu-i făcea nicio plăcere să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de la mesele din jur aproape încremeniseră văzând micul ei ritual. Asta o făcu să se simtă ceva mai bine. Îi fusese greu să scape de gândurile care o chinuiau în ultima vreme, anume că frumusețea ei nu va dura o veșnicie. Din punct de vedere intelectual, știa chestia asta — așa cum un adolescent știe că moartea e inevitabilă — dar nu reușea deloc să înțeleagă realitatea. Maică-sa îi amintea mereu de treaba asta din ziua în care Adriana acceptase, la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dar de ce trebuie să mă întâlnesc doar cu unul, Mama? întrebase Adriana. E destul timp pentru amândoi. Maică-sa a zâmbit și i-a cuprins obrazul cu palma ei rece. — Bucură-te acum cât poți, querida. Nu o să dureze o veșnicie. Bineînțeles că avea dreptate, dar Adriana nu se așteptase ca “veșnicia” să vină atât de repede. Era timpul să-și folosească frumusețea pentru ceva mai important decât să atragă un șir neîntrerupt de iubiți. Angajamentul ei de a-și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana. E destul timp pentru amândoi. Maică-sa a zâmbit și i-a cuprins obrazul cu palma ei rece. — Bucură-te acum cât poți, querida. Nu o să dureze o veșnicie. Bineînțeles că avea dreptate, dar Adriana nu se așteptase ca “veșnicia” să vină atât de repede. Era timpul să-și folosească frumusețea pentru ceva mai important decât să atragă un șir neîntrerupt de iubiți. Angajamentul ei de a-și găsi un prieten era un pas în direcția cea bună, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care o publica. Nu se mai auzise de el de șase sau șapte ani, după ce au apărut niște zvonuri că ar fi la dezintoxicare și după un potop de critici virulente, dar nimeni nu se aștepta să rămână ascuns o veșnicie. Faptul că se afla acolo, în biroul lor, nu putea să însemne decât un singur lucru. — Leigh, dă-mi voie să ți-l prezint pe Jesse Chapman. Cunoști, desigur, opera lui. Jesse, ea e Leigh Eisner, un editor care promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]