7,506 matches
-
versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît de securizant ca lunca. Imensitatea, pustietatea Bărăganului deprimă pe poet: „Pe cea cîmpie lungă a cărei tristă zare Sub cer, În fund, departe, misterios dispare, Nici casă, nici pădure, nici rîu răcoritor, Nimic nu-nveselește pe bietul călător. Pustietatea goală sub arșița de soare În patru părți a lumei se-ntinde-ngrozitoare, Cu iarba-i mohorîtă, cu negrul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răcoritor (toate imagini ale refugiului, ale ocrotirii), cîmpia nu „Înveselește” pe călător. Nu-i dă, cu alte cuvinte, sentimentul acelei comuniuni cordiale cu universul pe care Alecsandri Îl solicită mereu. Fapt bizar pentru un spirit romantic: Alecsandri se teme de zarea ce dispare, misterios, În fund, departe, sub cer. Dispariția, pierderea În indeterminare constituie una din figurile cele mai răspîndite În poezia romantică. Ea sugerează procesul de cosmicizare a lucrurilor. Alecsandri nu se simte Însă bine decît Într-un spațiu mărginit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semnele acestei mărginiri. În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce trece prin cîmpia dunăreană pune capăt pustietății, limitează fuga orizontului. Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În Valul lui Traian (ciclul Pasteluri) brazda ce trece prin cîmpia dunăreană pune capăt pustietății, limitează fuga orizontului. Spiritul se simte acum În siguranță: „Pe cîmpia dunăreană care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare Ca pe sînul fără margini și pustiu de ocean, Unind două orizonturi, iată valul lui Traian! Pe colnicul rotund, verde, la al vînturilor șuier, CÎntă-n umbra lui Murgilă un păstor din al său fluier. LÎngă dînsul doarme-un cîne; pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un far tainic tabloul măreț, fantastic. Soarele este, Într-o oră a zilei, „rotund și palid”, apoi, cînd ninsoarea Încetează, „doritul soare” apare și „strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare”. Plopii pierduți În clăbuci albi de fum se topesc În zare, În timp ce fulgii „zbor, plutesc În aer ca un roi de fluturi albi” etc. Feericul acesta cînd grandios, cînd miniatural tinde să capteze o undă cosmică. În poetul Înspăimîntat de tulburările materiei se aprind, sub inspirația iernii, o fantezie care bate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n nevoie”, românii mor „sub chinuri”, „fetele mor sub silă”, „pruncii mor În sînuri”, În zare ard sate, „feare dară nume ucid copii În fașe...”. Cine face aceste fărădelegi? Urmează răspunsul și, legat de el, o retorică a identificării: un portret al dușmanului, domn creștin, vecin neloial, smintit de un vis de mărire... Discursul se Încheie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mult spre mania, deși nu exclude nuanța afecțiunii dezinteresate (agape). Prieteșugul este forma generală a iubirii, o soluție la deșertăciunea lumii: „Că toate trec Într-o clipală, Lăsînd pe om În starea cea goală, Numai prietenul cu unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice feli de Întîmplare. O, prieteșug, rai de plăcere, Ce te Începi numai din vedere Și ești păstrat și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei.” Poetul care descoperă, cu 40 de ani Înaintea lui Eminescu, aceste formule lirice este preocupat de definiția feminității, socotind că forma ei ideală este aceea ce unește spiritul (duhul) cu grația. El oferă mai multe combinații, din nici una
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
evident, lot despre sine și aproape În aceiași termeni. Mai laudă o dată frumusețea, nurul și hazul Zmărăgdiței (numele adevărat al „legiuitei iubiri”) și scrie acel extraordinar vers pe care l-am citat Înainte: „Ah, te-ai dus, dulce lumină, din zarea ochilor mei, Unde-i viața, unde-i mila ce izvora dintr-a tăi! Toate s-au sfîrșit, dar moartea măcar cu cruzimea sa Legăturile iubirii n-au putut deființa...” 11. PÎnă a vedea continuarea acestui jurămînt tristanian la năsălia Isoldci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o treceam cu groază mare, Dar ne Înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, RÎpele Întunecoase ce ferea cu tăinuiri A desfătărilor noastre Înfocaie Întîlniri, Apele acelea-n care, pe furiș, În scăldătoare, Te prindeam, ochilor, spuneți, ce priveam atunci În zare?” Întîlnirca dintre Ikanok (Konaki) și Înfricoșata Zulnia (Amoriul din prieteșug) se desfășoară Într-un asemănător spațiu de adîncimi Întunecoase: locuri ferite, dosnice. Peisajul este și aici grandios sălbatic, În acord cu clocotul pasiunii: „Munții Înalți pînă la nouri, păraie prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-bețisoare; -fișă de evaluare; exercițiul; -problemati Evaluare sumativă cardinalul unei mulțimi date. 3. Completarea șirului 0-5, crescător și descrescător cu numerele lipsă. 4. Ordonarea crescătoare a unor numere (4,2,5,0). 5. Scrierea vecinilor unor numere: ...2... ...4... ...1... zarea; -jocul didactic (“Care cifre au fugit?”) EVALUAREA FINALĂ A PROGRAMULUI DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT Instrumente de evaluare Nr. crt. Obiective de evaluare Probă orală Probă scrisă Muncă indepen dentă Joc didactic 1. Să recunoască numerele 1-5. 2. Să transcrie numerele naturale
PROGRAMUL DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT -INSTRUMENT DE LUCRU ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU CES. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Viorica TOADER () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2145]
-
-o mamă plină de unsoare. Dacă-i întrebam ceva, nu prea pricepeau ce zic, dar de cele mai multe ori asistam la aceeași scenă: ridicau ochii la cer, în semn de disperare și de durere, cu mâna îmi arătau un punct în zare ca și cum ar fi vrut să-mi zică: "suntem ai nimănui". M-am oprit uneori, am binecuvântat pe cine a vrut. Dar binecuvântarea unuia care nu se supune regulilor nu prea contează, așa e? În traistă aveam cartea lui Telesio, hârtie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pleacă unde îl duc picioarele, și uneori nu știe nici măcar dacă picioarele sunt cele ce pășesc. Răspunsul, răspândindu-se din loc în loc, fusese interpretat în cele mai felurite chipuri. Frica plutea în aer și adesea oamenii se opreau în loc scrutând zarea. Tommaso, împreună cu o mână de oameni, se tot gândea și făcea planuri; oamenii îl înțelegeau și îl urmau, cu toată frica ce nu dădea semne să scadă; spaniolilor nu le-ar fi fost greu să găsească printre ei veriga slabă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
înțeles pe loc că fusese trădat, dar de-acum era târziu atât pentru retragere cât și pentru a amâna răscoala. Observând navele spaniole cum înaintează compacte spre coastă, turcii virară brusc, luând-o spre largul mării, dispărând apoi imediat în zare; în alianța încheiată nu era prevăzută o confruntare inegală de forțe. Nu puteau exista speranțe de reușită s-a văzut clar pe loc și nu exista nici posibilitatea de a-i ține laolaltă pe răzvrătiți și nici cea de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-bețisoare; -fișă de evaluare; exercițiul; -problemati Evaluare sumativă cardinalul unei mulțimi date. 3. Completarea șirului 0-5, crescător și descrescător cu numerele lipsă. 4. Ordonarea crescătoare a unor numere (4,2,5,0). 5. Scrierea vecinilor unor numere: ...2... ...4... ...1... zarea; -jocul didactic (“Care cifre au fugit?”) EVALUAREA FINALĂ A PROGRAMULUI DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT Instrumente de evaluare Nr. crt. Obiective de evaluare Probă orală Probă scrisă Muncă indepen dentă Joc didactic 1. Să recunoască numerele 1-5. 2. Să transcrie numerele naturale
PROGRAMUL DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT -INSTRUMENT DE LUCRU ÎN INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU CES. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Viorica TOADER () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2144]
-
-l dai deoparte, ca pe cearșafurile întinse pe frânghie. — Cum să scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochii în lacrimi și brațul întins, să pună capăt acestei nedreptăți. Dar controlorul îi răsări în față tocmai atunci și-l salută, cu mâna la cozoroc. Îi ceru biletul și-i mulțumi, trecând mai departe. Curând gara se pierdu în zare și Marșul lui Radetzky rămase doar el biruitor sub arcade. Flăcăul căută un loc, la întâmplare, și se așeză. Nimeni nu-i înțelese tulburarea și nici nu-l întrebă ceva. Cadetul plânse, plânse întruna, până când, băiat tânăr, adormi. Îi trebuiră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de relief, risca să primească în moalele capului o găleată de lături. Cum mijlocul străzii era desfundat, Maca o luă pe lângă ziduri. Făcu două salturi ce se dovediră prea puțin inspirate, căci scândura pe care nimeri împroșcă în cele patru zări stropi de noroi amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi ieșit neras și nici în casă nu era surprins astfel. Se putea afirma că nimeni n-a G. Călinescu văzut cum crește barba lui Pomponescu. De asemeni, părul îi era în permanență tuns, era exclus să-i poată cineva zări măcar întîmplător fire de păr crescute mai lung la ceafă sau la urechi. Fără să folosească vreun parfum violent de uz feminin, Pomponescu își avea hainele impregnate cu o mireasmă discretă, cu nuanță de ambră și de garoafă. La piept
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar pe altă limbă, pe altă religie și pe alt nume, pe care de astă dată eu le-am ales. Recentrarea este o ajustare a elementelor fondului intim-străin. OBSERVAȚIE. Sursa fanatismului este centrarea care nu a fost confruntată cu alte zări ale lumii, care nu ajunge la comparație, care nu se poate relativiza, pe scurt centrarea căreia descentrarea îi este refuzată. Eu nu pot ajunge astfel la gândul generos că în cântarul mare al lumii toate concretizările elementelor fondului intim-străin atârnă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ușa deschisă pentru a comunica cu exteriorul și a avea sub ochi coroanele zbârlite ale câtorva brazi și, pierdut între ei, contrapunctul melancolic al unui mesteacăn. În planul doi se desprind acoperișurile cu olane roșii, turle de biserici și, în zare, relieful împădurit al dealurilor care înconjoară Heidelbergul și care rămân până către mijlocul zilei învăluite distant în ceață. Apartamentul are toate conforturile civilizației germane. Bucătăria, minunat dotată, îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare și, din acest punct de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scăldați cu toții în aceeași aură de barbarie. Același fenomen de identificare, la altă scară, l-am trăit în urmă cu câțiva ani la Târgul internațional al cărții de la Frankfurt. Stăteam pe un fotoliu în standul meu și priveam, visător, în zare. Halele Târgului erau enorme și oriunde ai fi privit se deschidea o perspectivă neașteptată. Culoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea m-a transportat la 15 metri mai departe, către standul thailandez în care părea că se petrece
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să mă frec la ochi. Când i-am redeschis, colega mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din Thailanda și, după o vreme, părând edificată, s-a desprins de locul crimei, s-a îndepărtat grăbită către alte zări, minată de proiecte necunoscute mie. Nenorocirea e că pe mine întîmplarea m-a lăsat într-o stare de adâncă tulburare. Potrivit logicii introiecti-ve descrise mai sus furasem cu nerușinare, cu sânge rece și cu o remarcabilă dibăcie o sticluță de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cinci ani ― n-am mai stat să descâlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania. "Eu mi-s american, din Los Angeles, neamț din Kioln și român din Năsăud", repetă periodic. Este extrem de bine dispus, are ochii larg deschiși către toate zările culturale și poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre greci, Averroes, Hegel, Tübingen, americani, Nietzsche, religii orientale și țăranii din împrejurimile Năsăudului care cerșesc sau fură la Paris, la Londra sau în Irlanda, după care se întorc demni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]