65,481 matches
-
ale hotarului și frumoasei noastre lunci, trebuie culese cu grijă și cu delicatețe, așezate în corfă, chelteu sau țechere, în traistă sau în buzunarele rucsacului, după felul fiecărei specii de floare culeasă, astfel ca ele să ajungă în bune condiții acasă, iar aci să poată fi păstrate spre înfrumusețarea camerei sau spre încântarea ochiului, vreme cât mai îndelungată. Așa dar, în afara plantelor cultivate și de arborii despre care am mai vorbit, găsim în hotarul satului și în imediata apropiere sumedenie de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de cereale. Joagărele existau însă pe văile satului încă din negura veacurilor. Odată rezolvată problema lemnului pentru construcția locuinței, acesta a fost folosit pentru alte trebuințe. Din lemn și-a realizat carul, ca să nu mai ducă producția agricolă din câmp, acasă cu spinarea, din lemn și-a construit plugul, grapa, cozile la sapă, la coasă, la îmblăciu și la toate celelalte unelte agricole de care nu se putea dispensa. Mai târziu sau poate în paralel cu aceasta a început a-și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a strâns atâta cheag încât familia lui nu va mai trage mâța de coadă, sau rămânând definitiv pe acolo, întemeind alte așezări, aducând cu ei și pe cei rămași la bază, sau măcar pe o parte dintre ei. Dacă rămânea acasă încerca fel și fel de inițiative cu scopuri lucrative care să-i asigure completarea veniturilor, față de ceea ce putea scoate din puținul pământ de care dispunea. Găsim în sat, în posesia urmașilor lui Constantin G. Folea, un document original, o așa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
conducătoriu care era acum cu întreaga familie peregrin spre Dobrogea și s-a împământenit în comuna Topologu, plasa Hârșova, jud. Constanța, ear eu am plecat din Topologu spre Bulgaria spre a-l afla pe unchiul meu Neculae Vodă dus de acasă de prin 1820 cu femee cu tot, fiind el feciorul lui Ion Vodă Crețul din Oprea Cârțișoara, aflându-l în comuna Gheorghenjic, județul Silistrei, cu o fată căsătorită și un fecior june. Acolo am stat câteva săptămâni apoi m-am
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cele două din Sud. Atât că-l scaldă râul Bâlea pe granița cu Oprea. Când ne apucam de cosit în Copriniș, locul de fânețe de către Arpașul de Sus, trebuia să-ți duci cu tine apă în ulcior din fântâna de acasă și dacă o gătai trebuia să te duci după apă fie în sat, fie la râul Bâlea sau la râul Arpașul la o distanță destul de mare. Cei de la conducerea comunei, nu știu anul, au hotărât să facă o fântână între
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Tot aci o fost și țiglăria unde suie drumul în deal spre dreapta și unde se mai vede că a fost pământ bun de țiglă. Ghiță lui Honț și Ghiuri lui Andriș scoteau toamna pământ de aci și-l aduceau acasă ca să aivă pe iarnă să facă oale, căci iei din asta trăiau. La fel au urmat și copiii lui Ghiuri, lui Andriș, Feri și Ioșca. Dar de la Ghiță Honț nu a mai rămas nime să facă mai departe oale dacă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aplicau legi și acte normative benefice totuși, pentru un popor harnic și dornic de a-și construi un viitor demn, că tinerilor satelor, oamenilor în toată firea, buni gospodari, la un moment dat s-a început a li se aduce acasă sau la muncă pe ogorul pe care atâta îl iubeau, ordinul de chemare sub arme ca să plece în hăuri de gheață, să lupte în primul rând cu stihiile naturii, ca să pună la punct un dușman de sute de ori mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
un milion de ostași din care un număr de peste 600.000 șiau lăsat osemintele în toate punctele cardinale ale Europei, cam 450.000 în răsărit și peste 169.000 în apus. În 1945, cei scăpați din terifiantul măcel se întorceau acasă să-și regăsească familiile, să-și oblojească suferințele, unde după mulți ani de zbucium, aveau să înceapă un nou război cu viața, sub oblăduirea unui sistem social politic ce vreme de 45 de ani avea să servească interese total străine
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lăsau mai moale și semnau hârtia ce li se punea sub nas. Așa a semnat atunci și popa Ilarie cererea, predând geaceului pe baza unei simple semnături, tot pământul, care era de fapt zestrea doamnei preotese, trebuind să se întoarcă acasă gârbovit, îmbătrânit într-o jumătate de ceas cu mai mult de o viață de om. Imediat după el, într-o singură seară s-a înscris în G.A.C. toți gospodarii din Oprea, iar pe data de 11 februarie 1962, se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unu, doi sau trei membri se angajează la oraș, unde oamenii serioși se califică rapid în meseriile cele mai solicitate, lăcătuși mecanici, constructori de utilaje, chimiști, specialiști în producția de armament, constructori de blocuri de locuințe. Boresele de regulă rămân acasă și întrețin gospodăriile, în paralel mai realizează și oarece zile muncă la C.A.P.ul care cunoștea de acum tot mai înalți indici de mecanizare, la care multe din lucrările necalificate, recoltatul cartofilor și porumbului mai ales, fiind executate gratuit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
printr-o asociere cinstită, uzufructul activității lor pe baza unor criterii înțelept stabilite de specialiști în bună conlucrare cu tâmplele albe de bună credință ale comuntății, ceapiștii s-au repezit să rupă fiecare halca cea mai mare ca să șio care acasă, fără ca vreunul să se întrebe: -«Și mâine, la primăvară, anul viitor ce vom mai împărți?». Au făcut așa dar oamenii o lichidare a rezultatelor muncii lor de peste 27 de ani, lichidare în cel mai strict sens al expresiei, transformând, fără
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
departe), totul se petrecea invers : oamenii mîncau separat, în cămăruțe înguste, dar scaunele de closet erau așezate în cerc, în sufragerie. Ilustratele cu monumente arhitectonice erau consi derate obscene și școlarii le pri veau pe sub bănci, în schimb toți trimiteau acasă, din concediu, ilustrate cu femei goale etc. Așa se-ntîmplă și-n Tinerețile, unde orice procedeu de „înfrumusețare“ literară este persiflat, deconspirat cu silă. Cartea nu are, inten ționat, construcție, fraza nu are stil (uneori enervează prin eterne gerunzii și infinitive
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cap. Așa că toată golăneala mea din timpul liceului a fost una de băiat cuminte, scăpat - cum se zice - de sub supravegherea părinților. Cînd era de băut, de exemplu, nu mergeam prin cîrciumi, ci ne strîngeam, cu toții, la unu’ care era singur acasă. Asta se întîmpla cel mai des în perioadele în care aveam atelierul. Atelierul era după-amiază, așa că diminețile erau ale noastre : părinții se aflau la serviciu, iar noi o por neam devreme de acasă, pentru a ajunge cu toții, în cele din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
strîngeam, cu toții, la unu’ care era singur acasă. Asta se întîmpla cel mai des în perioadele în care aveam atelierul. Atelierul era după-amiază, așa că diminețile erau ale noastre : părinții se aflau la serviciu, iar noi o por neam devreme de acasă, pentru a ajunge cu toții, în cele din urmă, în fața maistrului, cu ochii umezi, dar bățoși, chipurile pentru a nu da de bănuit. De cele mai multe ori, mergeam la Preotu’ acasă, și atunci ne supuneam la un adevărat maraton alcoolic. Dacă la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se aflau la serviciu, iar noi o por neam devreme de acasă, pentru a ajunge cu toții, în cele din urmă, în fața maistrului, cu ochii umezi, dar bățoși, chipurile pentru a nu da de bănuit. De cele mai multe ori, mergeam la Preotu’ acasă, și atunci ne supuneam la un adevărat maraton alcoolic. Dacă la început, cînd ne strîngeam să bem pe la blocuri, dădeam bani pe băutură (și cel mai des cumpăram vodcă poloneză sau uzo albaneză), de cînd am des co perit chestia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ne supuneam la un adevărat maraton alcoolic. Dacă la început, cînd ne strîngeam să bem pe la blocuri, dădeam bani pe băutură (și cel mai des cumpăram vodcă poloneză sau uzo albaneză), de cînd am des co perit chestia cu mersul acasă la Preotu’ n-a mai fost nevoie să dăm nici un ban. Cămara lui taică-său era plină de sticle de vin, țuică sau vișinată. Problema era însă că trebuia să bem o sticlă întreagă - sau două, sau trei ; totul era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales că am fost singurul care am decartat la el acasă, în toată istoria băutelor noastre. Preotu’ a făcut atunci o treabă bună în baie - era un tipicar căruia îi plăcea ca totul să arate glanț și oricum lustruia, din proprie inițiativă, tot ce-i pica în mînă. Dacă stau bine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cel puțin cu o fantezie de excepție, așa cum de altfel îi stă bine unui om de cultură. / Dispoziția lui către fantazare avea să-mi joace feste în vacanța de după anul întîi. Am avut proasta inspirație să-l invit la mine acasă. La părinți, de fapt, la Pitești. Mai eram și cu Svetlana, care avea să-mi devină soție peste cîțiva ani. Soare, ca om de cultură ce se afla, a vrut să pună în scenă o situație literară. Adică să joace
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înseamnă că a lipsit sîngele : aveam niște zgîrieturi pe ceafă de toată frumu sețea. Soare se distra de minune. După consuma rea îmbrîn celii, am plecat de acolo cu Svetlana și individul s-a oferit să ne găzduiască la el acasă, la Buzău. Nu știam de manevra lui, așa că am acceptat. După o săptămînă de stat la el, ne-am dat seama că ceva nu era în regulă. El își continua, de fapt, rolul de Iago, dar de data asta între
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cînd era mic de tot, mergea vară de vară cu părinții lui pe litoral și de fiecare dată era exasperat de toate tracasările pe care le aveau de îndurat pînă cînd ajungeau efectiv pe plajă. Cu toate că înainte să plece de-acasă murea de nerăbdare să vină ora tre nului, drumul era și el un adevărat chin. Familia lui Dănuț pleca întotdeauna la mare noaptea, ca să nu ia în piept toată căldura zilei (cum zicea mama) și, de cu dimineață, în casă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să raca ! Pe Dănuț îl intriga foarte tare cuvîntul „igrasie“. Auzise că unchiul Pompi își pusese gresie pe jos și că era foarte bine. Se cazaseră la Hotel Diana, la etajul zece. Tatăl, care venise pregătit cu cele necesare de acasă, se înființase imediat pe dig cu undița și aducea aproape mereu o mînă de pești pe care-i punea în chiuvetă, la baie, sub jetul de apă rece. Astfel, chiuveta era mai tot timpul ocupată și trebuiau să se spele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
auzisem nimic despre filmul acela. și mai avea și un titlu ridicol : „Fălci“ ! Eram prin clasa a șaptea sau a opta, nu mai văzusem filme „de groază“ și, cu atît mai mult, nu auzisem de Spielberg. După film, am plecat acasă impresionat de cum îi țîșnise sîngele pe gură vînătorului de rechini atunci cînd namila îl înghițise pînă la brîu și el rămăsese cu jumătate de corp afară - și am povestit scena de mai multe ori, a doua zi, colegilor mei de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cadrul se schimbă și avem perspectiva de deasupra apei - tipa, calmă pînă atunci, începe să se zbată și să țipe îngrozitor, se agață de o geamandură, pentru ca, în cele din urmă, să dispară sub apă. Blîc ! Dar, să revin. Întors acasă din Croația, le-am spus tuturor prietenilor cum am scăpat eu de angoasă, cum am înotat fără nici cea mai mică strîngere de inimă în „extraordinara Mare Adriatică“. Povestea pare că se sfîrșește aici, numai că ea are și un epilog
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Totul a fost bine, pînă cînd doamnei i-a murit bărbatul și și-a pus o fundă mare și neagră deasupra ușii. Nu i-am văzut omul mort, pentru că își dăduse duhul pe la un spital și nu mai fusese adus acasă ; cu toate acestea, mirosul de zacuscă mi-a devenit de atunci grețos. La etajul patru era liniște, din cînd în cînd se mai auzea glasul domnului Golescu, care-l striga pe Mihăiță, iar lumina, trecută prin geamul verde ce dădea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se așeze pe scaun cîteva zile după aia... În casă, mă mai băteam cu soră-mea. De data asta, firește, dădeam și eu. A fost o perioadă lungă cînd ai mei erau plecați la serviciu și noi rămîneam amîndoi singuri acasă. și ne băteam în fiecare zi. Ne băteam ca chiorii (oare cum s-or fi bătînd chiorii ?), dădeam și eu, dădea și ea. Deși era mai mică, lovi turile pe care le primeam nu erau deloc neglijabile. Chestia după care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]