58,105 matches
-
un singur stat național. Proiectul statului-națiune încă nu a fost "imaginat" politic. Absența unui asemenea proiect unionist din imaginarul politic al cărturarilor ardeleni este reflectată în modul în care au tratat fapta lui Mihai Viteazul din 1600. Propedeutic, se poate afirma cu titlu de cvasi-legitate sociologică faptul că orice regim naționalist își va recicla interpretativ trecutul astfel încât să creeze "iluzia naturalității" statului-națiune, i.e., impresia că națiunea este un dat al naturii a cărei existență este imemorială și eternă. Ca atare, este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stat dacic. Programul de unire a celor trei principate românești a fost rezemat pe o nouă concepție a națiunii, înțeleasă în sensul modern, ca popor purtător de suveranitate. Moise Nicoară exprimă sugestiv această nouă semantică a națiunii atunci când, în 1815, afirmă că națiunea română se întinde "de la Tisa pân' la Marea Neagră, de la Dunăre la Nistru" (Georgescu, 1991, p. 117). Ideea unirii întregii românini a apărut și printre transilvăneni, care își imaginau politic realizarea unității naționale sub girul Casei de Habsburg, a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
convingă de "misiunea apostolică" pe care o au de îndeplinit în propovăduirea evangheliei naționale (Costescu, 1937, p. 97, cf. Drace-Drancis, 2006, p. 156). Mișcarea secularizantă ale cărei efecte perforează inclusiv în materia informațională a literaturii didactice este observabilă mai întâi afirmându-se plenar în câmpul producției literare al culturii românești, relevându-se cu limpezime în tipărirea de cărți. În secolul al XVIII-lea spațiul de manifestare pe plan pedagogic al bucoavnei producția de carte a răspuns aproape în întregime unor necesități
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la Adrianopol, încheiat cu ocazia victoriei Rusiei în războiul ruso-turc din 1828-1829, a marcat ieșirea economică și politică a principatelor de sub dominația otomană și absorbirea lor în aria de influență rusă. Sub guvernarea lui Pavel Kiselev, influența rusă s-a afirmat prin redactarea Regulamentului organic, intrat în vigoare în 1831 în Țara Românească, respectiv în 1832 în Moldova, document care a așezat cadrul legislativ pentru cele două principate. Scopul Regulamentelor a fost îndoit: de a raționaliza și reforma instituțiile consacrate ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sociale specifice societății ai cărei "mădulari" sunt. Treptat, urmând o strategie incrementalistă, Aaron introduce, una câte una, idei din ce în ce mai radicale, care vor sfârși chiar cu pledoaria pentru unirea tuturor țărilor românești sub același sceptru al autorității politice. Pentru început, Aaron afirmă că "un patriotism înfocat [...] nu se poate găsi decât în republici adevărate, așezate pe principii populare" (p. 29). Aceasta deoarece doar în societățile în care suveranitatea politică aparține poporului, organizată sub formă republicană, cetățenii își pot aduce contribuția la binele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fondator al civilizației românești. Fundamentală în ideea originii pur latine a românilor (care constituie pecetea distinctivă a istoriografiei Școlii Ardelene) este teza exterminării totale a dacilor în urma războiului de cucerire câștigat de imperatorul Traian în anul 106 e.n. Micu o afirmă tranșant, nelăsând nicio șansă de supraviețuire dacilor: după cucerirea Sarmisegetuzei de către Traian, "acesta au fost sfârșitul lui Decheval și a ghetelor, că așea să chema lăcuitorii Dachiei cei de atunci. În locul acestora am urmat noi, romanii (sic!)" (Micu, 1995, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
geografice mai puțin nobile, Roma și Italia rămân sursele principale ale recrutării. În schimb, făcând notă discordantă încă o dată față de linia paradigmatică a Școlii din care făcea neîndoielnic parte, Ioan Budai-Deleanu, în tratatul său istoric despre originea popoarelor din Transilvania, afirmă doar că Dacia pustiită (dar nu deșertată complet de daci) a fost colonizată cu "mulțime nenumărată din toată lumea romană" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84, subl. n.), urmând formula eutropiană "Ex toto Orbe Romano". Puritatea romană a poporului său este apărată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care va dobândi statutul de axiomă istoriografică și adevăr sacrosanct în conștiința colectivă românească. Identitatea dintre romani și români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un pasaj encomiastic închinat întru slava lui Traian, de pildă, Micu afirmă că " Acesta au fost săditorul și părintele românilor celor ce astăzi sunt în Daciia, adecă în Moldova, în Țara Românească, în Ardeal și în Țara Ungurească până la Tisa, că Tisa iaste terminul și hotarul Dachiei ceii vechi, cătră Pannoniia" (Micu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dinainte de "turnura constantiniană", prin care creștinismul a fost mai întâi legalizată prin Edictul de la Milano din 313 și mai apoi oficializată ca religie de stat în 380 prin Edictul de la Tesalonic sub Teodosiu cel Mare, românii erau deja creștinizați. Micu afirmă că pe teritoriul Daciei era instituită chiar și o infrastructură eclezială, cel puțin așa reiese din spusele sale potrivit cărora "pe vremea împăratului Constantin, la anul 316 în Dachiia era creștini și era episcopi", în condițiile în care "românii în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 52) [1851]. Dezideratul unității neamului și spațiului românești, al cărei simbol suprem este Mihai Viteazul, este proiectat adânc în trecut, ajungând până în secolul al XIV-lea! Aspirația unificării naționale este prezentă inclusiv la Mircea cel Bătrân, despre care Bălcescu afirmă că "el voește a întrupa toată românimea într-un singur stat. Acum întâiași dată vedem ideea de unitate arătându-se, idee care va fi ținta secolilor viitori și a tutulor voevozilor cei mari" (Bălcescu, 1894, p. 28). Desigur, Bălcescu este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în mult mai concisul material didactic Manual de istoria Principatului României (1839), postulează adevărul istoric potrivit căruia "de la coloniile romane își trage începutul nația română din zioua de astăzi" (p. 16). Ioan Albineț, în Manual de istoria Principatului Moldavei (1845), afirmă exact același lucru: "Din aceste colonii [romane cu care Traian împoporă Dacia prefăcută în provincie romană] se tragu Românii" (p. 8). În spațiul carpatin, Ion Micu Moldovan, în Istori'a Ardealului pentru scolele poporali (1866) nu se putea dezice de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în Istori'a Ardealului pentru scolele poporali (1866) nu se putea dezice de preceptele Școlii Ardelene în această chestiune identitară a originii pur latine. Într-un pasaj din care pot fi degajate mai multe elemente chintesențiale ale conștiinței românești, Moldovan afirmă că "Dein Romanii, ce n'au voitu a se despartî de Daci'a Traiana, ne amu prasitu Romanii, ce ésta-di ne aflàm in Ardealu, Moldov'a, Tier'a romanesca, Banatulu Temesianu, in Crisian'a, Maramuresiu sî Bucovin'a" (Moldovan, 1866
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp. XXI, VI). Pentru justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea care l-a determinat să trimită "armie în toate părțile, ca pretutindene pe unde vor afla Daci să-i omoare. Prin așa măsuri
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această prima generație de lucrări didactice folosesc un limbaj ambivalent. Deși, după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar în cazul lui Albineț, cu toate că Precuvântarea pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
eroică: "Pământul patriei noastre nici mai înainte, nici după aceia n'au mai avut un asemine barbat" (Albineț, 1845, p. 133). În timp ce la Moldovan, în manualul său de Istori'a Ardealului, eroul absolut devine Iancu de Hunedoara, despre care autorul afirmă că "barbatu mare cá Huniade nu s'a mai nascutu nece in Tier'a unguresca nece in Ardealu" (Moldovan, 1866, p. 39). Iancu și Ștefan, fiecare în propria sa patrie, beneficiază de portrete în oglindă. Similaritățile în care sunt caracterizați
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Nu o victorie a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-și da armătura teritorial-instituțională care este statul național" (pp. 294-295). Despărțindu-ne radical în acest punct de interpretarea istoricului F. Constantiniu, care afirmă în continuare că "România nu mare, ci firească [...] s-a făcut de la sine", fiind o "necesitate istorică" (p. 295), credem că mai decisiv în facerea României Mari (pe care nu o vedem deloc ca fiind "firească", în fapt, considerăm că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
am numit etno- naționalism herderian se impune ca o necesitate clarificatoare. Johann Gottfried von Herder (1744-1803) este acreditat ca dezvoltatorul naționalismului etnic, fundamentat pe ideea că fiecare grup etnic, particularizat de propria istoricitate, limbă și descendență genetică, trebuie să își afirme distinctivitatea și pe plan politic. Prin teoria sa a Volkgeist-ului ("spiritul poporului"), a cărui expresie supremă este limba, Herder a inițiat procesul de etnicizare a politicii. Doctrina naționalismului etnic construită ulterior pe pilonii puși de Herder a insistat asupra ideii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aflat în stare de minorat juridic și intelectual deopotrivă 12 Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și al complicațiilor ideative. Minoratul auditoriului său îl forțează la o formulare cât mai directă și lipsită de ambiguități hermeneutice. Ceea ce și face când afirmă că " Patria și patriotismul sunt în primul rând de domeniul instinctului" (p. 10). Sau, reiterând această teorie a naționalismului ca instinct primar, când enunță că "Patria și Patriotismul sunt primordial-instinctive. Pe noi ne preced Patria și iubirea de Patrie. Ne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel roman. Încă din Precuvântarea volumului, care conține miezul programatic al manualului, Xenopol afirmă că întreaga identitate națională a românilor "se bazează pe ideea că suntem un popor de viță romană. Această idee, [...] este temelia întregeĭ noastre viețĭ, rațiunea pentru care nu primim contopirea cu neamurile care ne înconjură. [...] Am fost și am ramas
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
La baza sa stă teza încrucișării celor două popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
idee integratoare, latinismul aspira deci la ieșirea poporului român, descendent al marilor romani, din starea de acută inferioritate politică în care se regăsea. Acesta este motivul pentru care latinismul ca program cultural-politic nu doar că a apărut și s-a afirmat cel mai plenar în Ardeal unde a continuat să rămână doctrina identității naționale mult după ce în principate latinismul a devenit anacronic -, ci și că dacismul și-a făcut apariția în afara arcului carpatic. Succesele politice ale principatelor dunărene, culminate cu cascada
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al unui însemnat studiu "Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești, "din care nici unul n-a fost predominatoriu" (cf. Babu-Buznea, 1979, p. 97). Această concepție hasdeană elaborată în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată în Istoria critică a românilor (1875) s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unuĭ popor, și orĭ cât ar fi de marĭ oare care individualitățĭ ce resar din sinul lui, ele nu pot rezuma în sine mersul întregului" (Xenopol, 1890, p. 6). Acest principiu al istoriei populare îl determină pe istoricul ieșean să afirme că Istoria Românilor nu cuprinde decĭ istoria uneĭ singure țărĭ, ci istoria unuĭ popor, unui ném care are aceiașĭ origină, aceiaș limbă și aceléșĭ obiceiurĭ. Dacă poporul român nu forméză un singur tot în privința teritoriului, el este unul și nedespărțit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Xenopol, 1897, p. 9). Pe lângă unitatea etnică, lingvistică și teritorială care o fundamentează, revendicarea unității politice actuale se sprijină pe precedentul istoric al unității primordiale a statalității medievale românești. N. Iorga, spre exemplu, evidențiază baza istorică a unității politice românești, afirmând că circumstanțele politice ale secolului al XIV-lea erau propice pentru "ridicarea unei țări neatârnate a Românilor". Această unitate medievală a statalității românești conferă suportul istoric pentru justificarea unității contemporane: "Va să zică, noi am început, nu ca două țeri deosebite, cum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]