59,329 matches
-
de-a doua, cu d2. Presupunem că d1. Dacă 2 (1,0)a și 2 3sa P a dintr-o decisivitate libertariană, atunci, prin definiție, 3a este o x variantă a lui 2a . Presupunem că prima cifră din paranteză vizează comportamentul unui individ i1 și cea de-a doua, pe cel al unui individ i2. Fixăm comportamentul lui i2 și-l variem pe cel al lui i1. Dacă 2 (1,0)a , atunci, fiind x variantă , trebuie ca 3 (0,0
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
P a dintr-o decisivitate libertariană, atunci, prin definiție, 3a este o x variantă a lui 2a . Presupunem că prima cifră din paranteză vizează comportamentul unui individ i1 și cea de-a doua, pe cel al unui individ i2. Fixăm comportamentul lui i2 și-l variem pe cel al lui i1. Dacă 2 (1,0)a , atunci, fiind x variantă , trebuie ca 3 (0,0)a (pentru că doar comportamentul lui i1 variază). Introducem acum presupunerea că n-1 indivizi au preferințe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și cea de-a doua, pe cel al unui individ i2. Fixăm comportamentul lui i2 și-l variem pe cel al lui i1. Dacă 2 (1,0)a , atunci, fiind x variantă , trebuie ca 3 (0,0)a (pentru că doar comportamentul lui i1 variază). Introducem acum presupunerea că n-1 indivizi au preferințe liberale extreme și că i1 are astfel de preferințe. Dacă acesta este cazul, atunci dacă 12 3(1,0) (0,0)ia P a , înseamnă că 12 1
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
P a , înseamnă că 12 1(1,0) (0,1)ia P a , ceea ce este contrar presupunerii că, folosind condiția Pareto, ar putea să apară ciclicitatea. Presupunem, acum, că suntem în situația d2. Dacă 2 (0,1)a , atunci fixăm comportamentul celuilalt și trebuie să avem 3 (1,1)a . Cum i1 are preferințe liberale extreme, 12 1(0,1) (1,0)ia P a , din nou, contrar presupunerii că ciclicitatea ar putea să apară. În fiecare caz posibil, dacă cel
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu citești cartea” (0,0), z: „citesc cartea și tu citești cartea” (1,1), w: „nu citesc cartea și tu citești cartea” (0,1). În al doilea rând, prin alternative personale unui individ înțeleg acele alternative care variază numai în ceea ce privește comportamentul unui individ, e.g. x: „citesc cartea și tu nu citești cartea” (1,0), y: „nu citesc cartea și tu nu citești cartea” (0,0). Perechea (x,y) îmi este personală deoarece singurul comportament care variază este al meu. Alternativele simple
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
înțeleg acele alternative care variază numai în ceea ce privește comportamentul unui individ, e.g. x: „citesc cartea și tu nu citești cartea” (1,0), y: „nu citesc cartea și tu nu citești cartea” (0,0). Perechea (x,y) îmi este personală deoarece singurul comportament care variază este al meu. Alternativele simple, alternativele conjuncte și alternativele personale unui individ pot primi următoarele denumiri tehnice: alternativele simple care compun alternativele conjuncte vor apărea sub denumirea de x aspecte , alternativele conjuncte sub denumirea de stări sociale, iar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
orice soluție am oferi paradoxului libertarian aceasta trebuie să fie justificată prin apel la anumite valori. În cazul de față, dacă am hotărât că este consistent cu gândirea libertariană să acordăm decisivitate indivizilor asupra acelor alternative care variază doar în privința comportamentului lor, nu putem găsi niciun motiv pentru care ne-am opri doar la o pereche de astfel de alternative. Dacă x-variantele justifică acordarea drepturilor pe o pereche, atunci drepturile trebuie acordate ori de câte ori pot fi descoperite x-variante. footnote> care să limiteze
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
full-time; zm1: 1m nu este angajat și wm1: 1m este angajat part-time. Se poate observa că o strategie se referă doar la opțiunile individuale posibile într-o anumită situație, în vreme ce alternativele simple sunt acele părți din alternativele conjuncte care privesc comportamentul unui singur individ. În acest fel, deși este aceeași strategie, „ 1m este angajat part-time” apare atât în xm1, cât și în wm1. Să presupunem acum că avem doi indivizi, și că fiecare are la dispoziție următoarele strategii (specificarea lor nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
problema externalităților este acela că îmi va furniza un cadru mai clar pentru argumentul pe care doresc să-l formulez. Voi începe cu exemplul prude vs. lewd. După cum se poate observa, în acest caz, fiecare individ are preferințe stricte în privința comportamentelor celuilalt. Dacă gândim comportamentele celorlalți ca părți ale unor alternative ce pot fi preferate social (asumpția standard în TAS) și dacă acordăm indivizilor dreptul de a determina preferința socială între anumite alternative, care îi privesc doar pe ei (condiția libertariană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
că îmi va furniza un cadru mai clar pentru argumentul pe care doresc să-l formulez. Voi începe cu exemplul prude vs. lewd. După cum se poate observa, în acest caz, fiecare individ are preferințe stricte în privința comportamentelor celuilalt. Dacă gândim comportamentele celorlalți ca părți ale unor alternative ce pot fi preferate social (asumpția standard în TAS) și dacă acordăm indivizilor dreptul de a determina preferința socială între anumite alternative, care îi privesc doar pe ei (condiția libertariană), atunci, dacă observăm totuși
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a determina preferința socială între anumite alternative, care îi privesc doar pe ei (condiția libertariană), atunci, dacă observăm totuși că indivizii nu sunt indiferenți în ceea ce privește perechile pe care ceilalți sunt considerați unici decideți legitimi (pentru că alternativele variază doar în privința propriului comportament), putem să deducem faptul că aceste comportamente îi afectează într-un anumit sens. Cum TAS standard nu permite negocieri și plăți laterale (compensații), avem deja o imagine clară a problemei: teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi tratată
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care îi privesc doar pe ei (condiția libertariană), atunci, dacă observăm totuși că indivizii nu sunt indiferenți în ceea ce privește perechile pe care ceilalți sunt considerați unici decideți legitimi (pentru că alternativele variază doar în privința propriului comportament), putem să deducem faptul că aceste comportamente îi afectează într-un anumit sens. Cum TAS standard nu permite negocieri și plăți laterale (compensații), avem deja o imagine clară a problemei: teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi tratată ca o problemă a externalităților. Ori de câte ori observăm
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și plăți laterale (compensații), avem deja o imagine clară a problemei: teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian poate fi tratată ca o problemă a externalităților. Ori de câte ori observăm o preferință strictă a unui individ pe alternativele care variază doar în privința comportamentelor altor indivizi, putem deduce existența unei externalități<footnote O externalitate apare, în termenii lui Holtermann, „ori de câte ori un output al unui agent economic este input în consumul sau producția unui alt agent și dacă toate inputurile și outputurile apar în toți
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
esență a libertății (aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată cu „hotare“, cu tăieturi în stofa posibilului, care prin succesiunea alegerilor noastre ne alcătuiesc viața și dau existenței noastre un chip. Acest gest lingvistic unic și paradoxal, care surprinde comportamentul libertății ca traiectorie a unui destin, este descris în capitolul Despre hotar și hotărâre. O carte dedicată libertății ar fi putut de aceea să preia titlul acestui capitol. Dar pentru că omul nu se odihnește niciodată într-un hotar și pentru că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lenea, ratarea, eșecul etc.) sunt generate nu de absența libertății, ci fie de refuzul de a o utiliza în direcția creării unui destin, fie de neputința de a-l obține. Ele sunt deci fie așezări voite sub limita interioară, fie comportamente inadecvate față de secvența „de depășit-de atins“. Ca și destinul, maladiile de destin sunt răspunsuri posibile ale libertății la trăirea anticipată a morții în viață; dar, spre deosebire de destin, ele trebuie definite ca rezolvare negativă a dialogului dintre finitudine și libertate. * Rezultă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
tocmai nevoia de formă. Și înainte de a fi un principiu stilistic în creativitatea umană, apolinicul este o forță artistică (künstlerische Macht) care intră în regimul de funcționare al Unului Originar (das Ur-Eine). Cu alte cuvinte, el reprezintă însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte apolinic? Sau, în termenii Genezei, de ce creează Dumnezeu Lumea? De unde setea lui de formă? Demersul lui Nietzsche este, în expresia sa, de factură filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întâlnește
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reținute, în noua structură, studiile dedicate interpretărilor simbolului în teoria artei și în filozofia culturii. A rezultat astfel un volum de maximă coerență, care, indiferent de operele de artă analizate sau de teoriile prezentate, spune același lucru: la baza întregului comportament uman se află ambiguitatea fundamentală a jocului dintre văzut și nevăzut, material și spiritual, finit și infinit, pe care numai înțelegerea simbolului o poate face transparentă. Fie că este vorba de binomul nietzschean al apolinicului și dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai Știutor, definițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
II în legătură cu aliații; la amenințările adresate lui Mihail Kogălniceanu că, dacă românii nu cedează în problema Basarabiei, rușii vor dezarma armata română. Iată răspunsul lui Kogălniceanu: "Puteți să ne zdrobiți, dar nu ne veți dezarma niciodată". Bismarck, stînjenit, a dezaprobat comportamentul rușilor, iar R. Poincaré, prieten al Rusiei, spunea: Mi se face rușine cînd mă gîndesc cum ați fost obligați să cedați Basarabia ca să vă cumpărați libertatea"20. Orice s-a întîmplat de atunci încoace nu a întărit încrederea românilor în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
le avusese în relațiile lui cu Biserica ortodoxă în copilărie și adolescență drept o dovadă a faptului că ortodoxia nu este altceva decît formă fără conținut. Și-a bătut joc amarnic de ortodoxie pentru diferențele dintre Evanghelii, realitățile Bisericii și comportamentul preoților. Iorga se referea la ea ca la "ortodoxia lipsită de suflet, din care nimic nu a înflorit în ființa noastră"33. Cînd avea 18-19 ani, Iorga a refuzat să mai meargă la biserică pentru că era "socialist militant" și citea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în vreme ce Iorga își descărca sufletul: " Am fost întotdeauna un necredincios. Cînd eram tînăr, mama mea mă obliga să merg la biserică. Nici acum nu sînt credincios". (Unii membri ai familiei Iorga sînt de părere că această ieșire fusese provocată de comportamentul necuviincios al preoțimii în timpul slujbelor de Paști). Apoi, schimbînd subiectul. "Și am o nevastă cere-mi este mamă și o mamă care mă tratează ca și cum mi-ar fi nevastă"36. În 1940, atunci cînd dictatura regală a intrat în competiție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
despre naționalismul cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la schimbări, iar după o vreme
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
definească: sol, națiune, religie, instinct, organism, suflet, idee, rasă termeni specifici naționalismului romantic din secolul al XIX-lea. Ca și Michelet, Iorga considera drept esențială definirea națiunii și a "spiritului" care o modelează, devenit conștiința ei, dăinuind în artă, artefacte, comportamente, structuri și perspective sociale și transformîndu-se în factori determinanți ai comunității unei națiuni. Evoluția continuă și organică a "rasei" și a "ideii" pe "sol" era pentru Iorga dovada sigură că viitorul unei națiuni nu este o repetare a experiențelor trecute
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol al II-lea și asistenții săi au profitat cu toții de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]