65,481 matches
-
așteptai, apoi intra cu totul, cu servieta la subsuoară și cu un pardesiu larg. Avea și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă părinții la servici și voi rămîneți singuri acasă. Vă jucați, vă mai uitați la televizor, vă faceți temele, dar frățiorul mai mic umblă cu chibriturile în camera lui și mai întîi aprinde covorul, apoi și perdeaua și apoi ia casa cu totul foc... Sau părinții voștri pleacă cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce merg și ajung acolo sus, pe serpentine la Transfăgărășan, și numai ce o dată, la o curbă, au un accident și prăpădesc mașina cu totul...“. și tot așa, povestea tot felul de întîmplări și le spunea să le zică și acasă la părinți ce vorbise el cu ei, ca să se asigure, că așa nu se mai poate. Cristi, care nu se astîmpăra niciodată, îl strîmba sau îi făcea tot felul de semne cînd omul se uita în altă parte. Tovarășea îl
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
astîmpăra niciodată, îl strîmba sau îi făcea tot felul de semne cînd omul se uita în altă parte. Tovarășea îl vedea - n-avea cum să nu-l vadă ! -, dar nu-i zicea nimic. În paranteză fie spus, Dănuț întrebă odată acasă dacă nu vor să facă o asigurare pe viață sau contra incen diilor, dar, cînd încercă să repete și ce povestise omul acela, părinții se supărară foarte rău. În perioada aceea, Dănuț începu să-și cunoască mai bine colegii și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dănuț să lipsească de la acțiuni importante ale găștii și băieții începuseră să cîrtească. Pe de altă parte, nici el nu mai avea chef de toate expedițiile și de incursiunile prin curtea școlii. Panoul îl atrăgea mult mai mult. Cînd era acasă, se întîmpla uneori să se dea la radio melodia aceea cu rusul, și atunci Dănuț nu se putea împiedica să nu cadă pe gînduri. În cîntec era un rus care spunea că nu mai vrea să bea, să joace, să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era cea mai familiară dintre toate cefele pe care le văzusem pînă atunci. Spun că le iubeam pe amîndouă în mod egal, dar se pare că nu era așa, fiindcă la un moment dat, într-o dimineață cînd eram singur acasă, înnebunit de pasiune, am scris pe două bilețele „O iubesc pe Simona f. mult“ și, respectiv, „Vreau să o sărut pe Cristina“. Nu știu de ce voiam s-o sărut pe Cristina, dar îmi amintesc că îmi închipuiam fața ei după ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
joc - atunci cînd s-au dat o zi întreagă pe fund pînă jos) : făceau săpături să descopere comori, își construiau cazemate în pămînt, scoteau greierii din găurile lor cu paiul și se întreceau care are mai mulți (duceau apoi greierii acasă și aveau scandal cu părinți), escaladau panta, făcînd astfel alpinism, stăteau pe niște fiare ca pe scăunelul unui tun antiaerian și trăgeau sau se jucau de-a cororizii. De data asta, băieții nu erau nici aici. Dănuț dădu un șut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fapt, Aurorei.) Cu toate acestea, cele două surori se întrecură în hărnicie ; Pitița deve nea din ce în ce mai ascultătoare, iar Aurora din ce în ce mai iute de mînă și mai zîmbitoare. Nu fără merit deci, inelul îi reveni ei la sfîrșit, cînd trebui să meargă acasă. Decorarea a avut loc în cadrul unei festivități, în care solemnitatea a făcut-o pe Aurora să zîmbească și mai fermecător și să lase să-i picure o lacrimă de recunoș tință. Dănuț era în al nouălea cer. Se simțea puternic
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care solemnitatea a făcut-o pe Aurora să zîmbească și mai fermecător și să lase să-i picure o lacrimă de recunoș tință. Dănuț era în al nouălea cer. Se simțea puternic, se simțea bun, drept, bărbat, se simțea general. Acasă însă, cînd povesti că a găsit un inel și cînd ai lui îl întrebară dacă era la fel de galben ca veri ghetele lor, începu să regrete gestul făcut. și, supărat, se apucă să-l des crie, conștient fiind că-i înciudează
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Aurora și i-l va cere, iar ea i-l va da, că doar era al lui, el îl găsise ! A doua zi, cînd o văzu pe Aurora, aceasta nu mai avea inelul pe deget. „Unde e inelul ?“ îl lăsase acasă. „Cum să-l lași acasă ? O decorație se poartă tot timpul, nu se lasă acasă !“ și pentru că vede că nu-i acordă importanța cuvenită unei decorații, ia să i-l dea îna poi ! Mîine să vină cu el și să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cere, iar ea i-l va da, că doar era al lui, el îl găsise ! A doua zi, cînd o văzu pe Aurora, aceasta nu mai avea inelul pe deget. „Unde e inelul ?“ îl lăsase acasă. „Cum să-l lași acasă ? O decorație se poartă tot timpul, nu se lasă acasă !“ și pentru că vede că nu-i acordă importanța cuvenită unei decorații, ia să i-l dea îna poi ! Mîine să vină cu el și să i-l dea înapoi ! Ajuns
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
al lui, el îl găsise ! A doua zi, cînd o văzu pe Aurora, aceasta nu mai avea inelul pe deget. „Unde e inelul ?“ îl lăsase acasă. „Cum să-l lași acasă ? O decorație se poartă tot timpul, nu se lasă acasă !“ și pentru că vede că nu-i acordă importanța cuvenită unei decorații, ia să i-l dea îna poi ! Mîine să vină cu el și să i-l dea înapoi ! Ajuns în casă, părinții îl întrebară dacă și-a luat înapoi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu l-au interesant vreodată ! Să facă bine să aducă odată inelul ăla, că s-a săturat ! Atunci Aurora a spus un „nu“, iar Dănuț a simțit că se prăbușește ca-ntr-o genune fără fund. Cum e și normal, acasă, părinții s-au enervat și mai tare. „Cum să nu ți-l dea, nu i-ai explicat că e al tău ?“... și, ca să fie mai sigur de reușită, tatăl spuse că va merge el însuși a doua zi cu Dănuț
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
al tău ?“... și, ca să fie mai sigur de reușită, tatăl spuse că va merge el însuși a doua zi cu Dănuț pe afară și va vorbi el cu fata aia. „Ce, e hoață ? Trebuie să ți-l dea !“ Pornit de acasă cu tatăl său, Dănuț se simțea acum puternic. Amîndoi bărbații călcau apăsat, fără să se privească, cu chipurile împietrite, cu luciri de oțel în ochi, îndreptîndu-se hotărît spre leagăne. La un mo ment dat, glasul bărbatului mai mare se auzi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un carnețel în mînă. Mi-am notat toate titlurile tablourilor, formatul și tehnica de realizare. În plus, despre ce era fiecare lucrare : „un cap de cal pus pe un piedestal“, „o plajă goală“, „un ghemotoc încîlcit de linii“ etc. Ajuns acasă, am luat din biblio tecă cîteva cărți de la Meridiane și am început să citesc despre pictură : pictura renașterii, Degas, pic tura bizantină etc. Documentarea și scrierea scrisorii-cronică-de expoziție au durat o săptă mînă. Am luat la rînd fiecare tablou și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la rînd fiecare tablou și am debitat tot ce-mi trecea prin cap, convins fiind că spun lucruri esențiale. Eu, care nu vizitasem prea multe expoziții înainte... I-am trimis scri soarea și, pînă cînd am invitat-o la mine acasă, nu am mai luat legătura cu ea. Cum am invitat-o ? La vreo două-trei săptămîni, ai mei s-au decis să plece, într-un week-end, la țară. Eu am făcut mofturi că am de învățat, ca nu pot să merg
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cum am invitat-o ? La vreo două-trei săptămîni, ai mei s-au decis să plece, într-un week-end, la țară. Eu am făcut mofturi că am de învățat, ca nu pot să merg și am obținut favoarea să rămîn singur acasă. știam ce voi face, așa că, înainte să plece ai mei, i-am dat telefon Ioanei și i-am zis să vină a doua zi la mine. Tipa a acceptat fără să stea pe gînduri. între plecarea părinților și sosirea trenului
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din toaleta de serviciu etc. ; am notat sîrguincios pe hîrtie toate lucrurile mutate - ce unde era -, pentru ca apoi să le pun la loc exact în poziția în care fuseseră, să nu intre ai mei, cumva, la bănuieli). De la gară pînă acasă am discutat de complezență (ce mai făcuserăm în ultimul timp, unde sînt ai mei, cînd se întorc, ce tîmpenie zisese profa mea de biologie) și am tăcut o mare parte din drum. O dată ajunși în apartament, am pus în surdină
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
după ce ne-am instalat în camere am facut rocada. Eu cu Ioana, Preotu’ cu Izabel. Venise momentul cel mare. Aveam să fiu bărbat o noapte-ntreagă, nu-mi mai stătea în cale nimic ! Avu sesem grijă să-mi pun de-acasă și cei mai faini chiloți ai mei... Ne-am fîțîit prin cameră, am vorbit drăgăstos unul cu altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă acasă, în autocar, avusesem niște frisoane groaznice, care se lăsaseră cu o criză de spasmo filie de toată frumusețea, prima din viață : mai întîi mi-au amorțit degetele, am făcut ceea ce în lim baj
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă acasă, în autocar, avusesem niște frisoane groaznice, care se lăsaseră cu o criză de spasmo filie de toată frumusețea, prima din viață : mai întîi mi-au amorțit degetele, am făcut ceea ce în lim baj medical se numește „mînă de mamoș“, apoi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și m-am speriat foarte tare. Ioana mi-a oferit o pastilă de Vitamina A, cică să prind puteri. Dirigul, care stătea în față, pe scaunul ghidului, era convins că am băut prea mult. Au urmat cîteva săptămîni de stat acasă, cu pneu monie și febră mare. Atunci am citit, în momentele în care aveam mintea mai limpede, volumul de teatru al lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă zice domnul Sartre. Numai că, pentru mine, infernul stătea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu ochii pe ceas. Totuși, în inconștiența mea, am crezut că, după asemenea chestii, lucrurile pot merge mai departe. Fapt pentru care am continuat s-o sun pe Ioana, de la Pitești. Însă ea, indiferent la ce oră sunam, nu era acasă, iar părinții îmi spuneau că nu știu unde este și nici cînd se întoarce. Era clar ca bună ziua ce se întîmpla. Numai că eu, ca un bun adolescent hipermetrop și bovaric ce eram, m-am crezut în plin Eliade. Infernul se transformase
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de la avicola, se forma imediat coadă în spatele aprozarului, acolo unde se descarcă. Oamenii stăteau înghesuiți, băgați și ei unu-ntr-altul, pentru că nu era prea mult spațiu. Cînd le venea rîndul, își lua fiecare găina de aripi sau de picioare și mergea acasă. Luate de aripi, găinile nu mai aveau cum să protesteze : erau ținute de ambele subsuori și purtate lin, ca în zbor. Prinse de picioare însă, rămî neau cu aripile libere și deci puteau să dea din ele. De dat, dădeau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mult. Dănuț nu putea să suporte gîndul că găinile acelea stau cu capul în jos așa de mult timp, să le vină tot sîngele în cap. Oamenilor nu le păsa prea tare de acest lucru și odată, cînd se întorceau acasă împreună cu domnu’ Tatu de la doi, care ținea găina cu capul în jos, Dănuț se rugase tot drumul măcar să o mai întoarcă din cînd în cînd, ca să i se mai scurgă sîngele și în picioare. Adusă acasă, găina era împiedicată și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
odată, cînd se întorceau acasă împreună cu domnu’ Tatu de la doi, care ținea găina cu capul în jos, Dănuț se rugase tot drumul măcar să o mai întoarcă din cînd în cînd, ca să i se mai scurgă sîngele și în picioare. Adusă acasă, găina era împiedicată și pusă în cadă, să nu murdărească prin altă parte. Dacă tatăl nu o tăia chiar în ziua aceea, pasărea urma să înnopteze la ei. Dănuț se ducea pe la ea, să vadă ce mai face. Aprindea lumina
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]