59,329 matches
-
financiare, gest datorat în cea mai mare parte conflictelor dintre el și membrii redacției "Sămănătorul". Dimitrie Anghel, prieten al lui Iorga, susținea că era imposibil să colaborezi cu el150. Chiar și protejatul lui Iorga, Mihail Sadoveanu, s-a plîns de comportamentul lui dictatorial, așa cum a făcut și I. Scurtu 151. După plecarea lui Iorga, "Sămănătorul" nu a mai fost niciodată ceea ce fusese. A lîncezit (sub conducerea lui Scurtu) pînă în iunie 1910. Să analizăm audiența și țelurile colaboratorilor lui Iorga și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intelectualul Iorga, nu încape loc de comparație. Brătianu era un exemplu clasic de despot oriental. Proverbial de arogant (ca întreaga lui familie), Iorga îl numea pe drept cuvînt pe tatăl lui Brătianu un "vizir tiranic". Aroganța aceasta era evidentă în comportamentul lui Brătianu, chiar și în vocea lui, care cerea autoritar respect și era obișnuită (de generații) să i se răspundă prin supunere. Brătianu nu prea avea conștiință socială, considerînd că are prin naștere dreptul asupra trudei, sudorii și chiar a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România". Aceștia îl amenințau tot timpul pe A. Cusin, editorul ziarului lui Iorga, ca și pe un ziarist evreu de la "Adevărul", dl. Rosenthal, ba chiar și, cu moartea, pe Iorga însuși. Întrucît poliția nu întreprindea nimic ca să pună capăt acestui comportament, Iorga i-a adus la cunoștință primului-ministru faptul că, dacă acești fasciști își transpuneau în viață amenințările, Brătianu va fi vinovat și de încălcarea legii și ordinii 181. Iorga călătorea adesea în Italia. Intenționa să înființeze o școală românească la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe durata marșului sovietic, majoritatea Între 2 și 7 mai, cu o săptămână Înaintea capitulării germane. Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări și nu includ nenumăratele atacuri asupra femeilor din satele austriece, poloneze și germane aflate În calea forțelor sovietice. Comportamentul Armatei Roșii nu era un secret. Milovan Djilas, colaborator apropiat al lui Tito În armata iugoslavă de partizani și, pe atunci, comunist fervent, a abordat subiectul cu Însuși Stalin. Răspunsul dictatorului, consemnat de Djilas, e revelator: „Tu, care ești scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică și morală a populației germane. Mulți le priveau cu ostilitate, ca pe o mostră de „dreptate a Învingătorului” - și exact asta și erau. În același timp, erau procesele reale ale unor criminali cât se poate de adevărați, pentru un comportament criminal ce putea fi dovedit și, ca atare, au creat un precedent vital pentru jurisprudența internațională În deceniile următoare. Procesele și investigațiile Întreprinse din 1945 până În 1948 (când Comisia pentru Crime de Război a Națiunilor Unite a fost desființată) au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambiguitate. Din punctul lui de vedere, Stalin acționa cu ceea ce trecea la Moscova drept bună-credință. El presupunea că Aliații occidentali au Înțeles că sovieticii plănuiau să ocupe și să controleze jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În serios, pledând pentru libertate și autonomie În Estul european, conducerea sovietică a răspuns sincer indignată. Tonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1948, era Árpád Szakasits, fost socialist. Social-democrații din Est erau Într-o situație imposibilă. Socialiștii din Vest Îi Încurajau adesea să se alăture comuniștilor - fie din convingerea inocentă că e mai bine pentru toată lumea, fie În speranța de a tempera comportamentul comuniștilor. Chiar și În 1947, partidele socialiste independente din Est (adică acei socialiști care nu voiau să coopereze cu camarazii comuniști) nu erau admise În organizațiile socialiste internaționale, pe motiv că Împiedicau alianța forțelor „progresiste”. Acasă erau supuși jignirilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre Biserică și stat ca arbitri ai moralei publice a pierdut din claritate. Sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 reprezintă așadar o perioadă de tranziție, În care se mențineau convențiile deferenței sociale și ideile de rang și autoritate, Însă comportamentul colectiv Începea să fie ghidat mai puțin de Biserică sau apartenența de clasă și din ce În ce mai mult de statul modern. Broșura educativă (Programele de varietăți ale BBC. Ghidul scenariștilor și producătorilor) redactată de BBC pentru uz intern În 1948 rezumă perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Paris În aprilie 1947, licențele vestimentare erau Însăși esența mondenității, iar Rendez-vous de juillet, un film francez din 1949, insistă asupra lipsei de maniere a tinerei generații: la masă, capul de familie al unei gospodării burgheze tradiționale e șocat de comportamentul mezinului, care se Încăpățânează să prânzească fără cravată. Simplă revoltă adolescentină, nimic nou. Tineri sau bătrâni, oamenii din Europa postbelică erau În primul rând preocupați să-și procure minimul necesar. La Începutul anilor ’50, o familie italiană din patru trăia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de o posibilă resurecție a nazismului pentru a-i Împinge pe aliații Germaniei de Vest În direcția dorită. Dacă Aliații doreau ca Germania să contribuie la apărarea Europei, atunci - sugera Adenauer - ar fi fost bine să se abțină de la criticarea comportamentului germanilor sau evocarea trecutului tulbure. Dacă doreau să evite renașterea extremismului, trebuiau să dejoace, alături de Adenauer, planurile sovietice În RDG. și așa mai departe. Aliații vestici au Înțeles perfect tactica lui Adenauer. Însă ei urmăreau și sondajele de opinie. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până la poziția privilegiată a dolarului În lume ca monedă valutară de rezervă, America avea o poziție care Îi permitea să-și impună interesele asupra restului alianței - și era de așteptat să o facă. Deși nu puteai avea Încredere În americani, comportamentul lor era previzibil; important era să nu depinzi de Washington, așa cum depinsese Franța În Indochina și În Suez. Franța trebuia să-și apere poziția cât putea de bine, procurându-și, de exemplu, arme nucleare. Față de Marea Britanie, atitudinea lui de Gaulle
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
6. În Germania de Vest, unde amintirile de neșters din perioada interbelică erau legate de conflict și instabilitate (politică și monetară deopotrivă), guvernanții de la Bonn s-au implicat mai puțin decât omologii lor francezi sau italieni În proiectarea sau regizarea comportamentului economic, dar au acordat mai multă atenție aranjamentelor menite să prevină sau să atenueze conflictul social, mai ales dintre angajați și angajatori. Mai exact, ei au Încurajat și au semnat negocieri și „contracte sociale” menite să reducă riscul de grevă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începutul anilor ’60 nu visau să schimbe lumea. Ei crescuseră În siguranță și Într-o relativă bunăstare. Majoritatea voiau doar să arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și să cumpere lucruri. În această privință, ei reflectau comportamentul și gusturile cântăreților preferați și ale DJ-lor de la radio pe care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor, ei au fost vizați de industria publicității care a urmat, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1955, ea era strict reglementată și avea obligația recunoscută public de a oferi, pe lângă reclame și emisiuni distractive, „educație și informație”. Cenzura, ca și impozitul, a fost favorizată de război. În Marea Britanie și Franța, cele mai severe constrângeri asupra comportamentului și exprimării fuseseră introduse În timpul primului sau celui de-al doilea război mondial și rămăseseră de atunci În vigoare. În alte teritorii - Germania, Italia și câteva dintre statele ocupate de acestea -, regulamentele postbelice se situau În prelungirea unor legi fasciste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se ducea Împotriva „hegemoniei” clasei dominante. A doua premisă, care avea să domine și mai net módele intelectuale, era și mai Îndrăzneață. E vorba despre ideea seducătoare de a submina nu doar vechile certitudini, ci Însăși posibilitatea oricărei certitudini. Toate comportamentele, opiniile și cunoștințele trebuiau privite cu suspiciune, tocmai pentru că erau produse În societate și, ca atare, serveau drept instrumente politice. Simpla idee că judecățile sau evaluările pot fi separate de persoana care le emite ajunsese să fie tratată În anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar regimul lui autoritarist contrasta acum față de cultura politică a Europei moderne și mai puternic decât la Început. La prima vedere, anii ’60 păreau să fi ocolit Spania cu totul: cenzura severă, aplicarea strictă a legilor care reglementau vestimentația și comportamentul În public, poliția omniprezentă și sancțiunile penale draconice pentru oponenții politici - toate sugerau că timpul s-a oprit În loc, iar ceasul istoric a rămas la 193910. Privită mai de aproape Însă, Spania (sau cel puțin nordul țării și marile orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al comuniștilor spanioli Înainte de a părăsi partidul, șocat de nostalgia fără orizont În care acesta eșuase. La Începutul anilor ’80 era evident că tineretul spaniol nu voia să stăruie În trecutul recent - ei refuzau ostentativ să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În comportamentul sexual. Celebrele filme ale lui Pedro Almodóvar, demonstrații lapidare ale noilor convenții contra-culturale, sunt o inversare autoreflexivă a cincizeci de ani de autoritarism stătut. Regizate cu un șiret clin d
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără orizont În care acesta eșuase. La Începutul anilor ’80 era evident că tineretul spaniol nu voia să stăruie În trecutul recent - ei refuzau ostentativ să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În comportamentul sexual. Celebrele filme ale lui Pedro Almodóvar, demonstrații lapidare ale noilor convenții contra-culturale, sunt o inversare autoreflexivă a cincizeci de ani de autoritarism stătut. Regizate cu un șiret clin d’œil existențialist, ele Înfățișează de regulă tinere femei dezorientate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o competiție sporită, ci pur și simplu un transfer de forță economică puternic concentrată din sectorul public În cel privat - ceea ce s-a și Întâmplat. Grație aranjamentelor complicate de acționariat Încrucișat, multe firme private mari din Franța, de exemplu, imitau comportamentul vechilor companii de stat. Ele monopolizau sectoare Întregi și erau la fel de puțin răspunzătoare În fața micilor acționari precum fuseseră În fața consumatorilor sau plătitorilor de impozite pe vremea când erau administrate de stat. În mod ironic, privatizarea și competiția sporită nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exacerbat de teama crescândă că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor din Serbia lui natală) și cercul lui de aparatcici Încercau să pună mâna pe putere În vidul politic creat după moartea lui Tito - incitând și manipulând naționalismul sârb. Comportamentul lui Miloševiæ era tipic pentru un lider comunist În acei ani. În Republica Democrată Germană, comuniștii Încercau să-și consolideze poziția invocând gloria Prusiei din secolul al XVIII-lea, iar În Bulgaria și România național-comunismul era de câțiva ani la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anul 2000 de colaborare cu fostele servicii speciale, deși acest lucru nu a fost niciodată dovedit. Un ministru de Interne postcomunist a amenințat că va face publice numele tuturor adversarilor săi politici compromiși ca foști colaboraționiști. Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o linie finală după era comunistă și să se meargă mai departe. Din consecvență, Michnik s-a opus În anul 2001 eforturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În aparență o viață normală. și nu numai În estul Europei. În Franța, deși noile legi interziceau retorica antisemită fățișă de genul celei din viața publică antebelică, moștenirea regimului de la Vichy a persistat. Tabuurile generației următoare Încă nu apăruseră, iar comportamentele care vor fi condamnate mai târziu erau Încă acceptabile. Ca și În anii ’30, stânga nu era imună la tentații. În 1948, parlamentarul comunist Arthur Ramette evoca politicieni evrei de seamă ca Léon Blum, Jules Moch, René Mayer, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Sociologie rurală din Montpellier, subordonat Institutului național al Cercetării agronomice (INRA). În 199077, Institutul Național al Denumirilor de Origine (INAO) s-a alăturat și el acestor instituții pentru a analiza, pe bază de eșantioane reprezentative însumând 4000 de persoane, comportamentul francezilor cu privire la consumul de vin și, mai mult decât atât, pentru a preconiza evoluția probabilă a acestuia în următorii ani. Fig. 2 Frecvența consumului declarat (în %) Primul studiu de cercetare al ONIVINS-INRA din 1980 a condus la concluzia că, în ceea ce privește
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
produselor noi. În prezent se consideră că produsele agro-alimentare au un ciclu de viață de aproximativ zece ani. Deși consumul vinurilor de masă în Franța pare să scadă, vinul își continuă existența altfel. Vinul trezește în Franța reacții afective și comportamente economice deseori iraționale, lucru străin altor țări (din nordul Europei sau din Statele Unite) și altor produse alimentare directe sau indirecte. Cel mai cunoscut dintre noile produse vitivinicole este vinul spumant. Respectând tradiția "tulburelului", atât de cunoscută în sud-estul Franței, vinul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte dezolante, asemenea foștilor torționari care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]