64,222 matches
-
în vederea obținerii unei mai mari justiții sociale: el îl include atât pe socialiștii marxiști, cât și pe social-democrați și pe anarhiști. Aceste curente se înfruntă în probleme fundamentale: pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democrația directă. În privința teoriilor socialiste se pot deosebi: ul marxist = teorie politică bazată pe concepția materialistă a istoriei și caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producție și de schimb, ca și prin repartiția echitabilă a bunurilor. Ea luptă
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
el îl include atât pe socialiștii marxiști, cât și pe social-democrați și pe anarhiști. Aceste curente se înfruntă în probleme fundamentale: pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democrația directă. În privința teoriilor socialiste se pot deosebi: ul marxist = teorie politică bazată pe concepția materialistă a istoriei și caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producție și de schimb, ca și prin repartiția echitabilă a bunurilor. Ea luptă pentru emanciparea muncitorilor și țăranilor, pentru o
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
reprezentând, de fapt, un fantastic convențional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epica și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei. Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista și teoria indianista. Mitul, istoria sacra, înscrisă în timpul "circular, reversibil și recuperabil", vorbeste despre zei, despre ființe fantastice cu abilități pentru călătorii cosmice și terestre. ul induce și ideea de lume
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
fantastic convențional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epica și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei. Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista și teoria indianista. Mitul, istoria sacra, înscrisă în timpul "circular, reversibil și recuperabil", vorbeste despre zei, despre ființe fantastice cu abilități pentru călătorii cosmice și terestre. ul induce și ideea de lume repetabila, existentă în tipare
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epica și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei. Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista și teoria indianista. Mitul, istoria sacra, înscrisă în timpul "circular, reversibil și recuperabil", vorbeste despre zei, despre ființe fantastice cu abilități pentru călătorii cosmice și terestre. ul induce și ideea de lume repetabila, existentă în tipare arhaice, atemporale
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfășurarea epica și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei. Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista și teoria indianista. Mitul, istoria sacra, înscrisă în timpul "circular, reversibil și recuperabil", vorbeste despre zei, despre ființe fantastice cu abilități pentru călătorii cosmice și terestre. ul induce și ideea de lume repetabila, existentă în tipare arhaice, atemporale, încă de la
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
autentic modern, unde desfășurarea epica și fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite și se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei. Despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria mitologica, teoria antropologica, teoria ritualista și teoria indianista. Mitul, istoria sacra, înscrisă în timpul "circular, reversibil și recuperabil", vorbeste despre zei, despre ființe fantastice cu abilități pentru călătorii cosmice și terestre. ul induce și ideea de lume repetabila, existentă în tipare arhaice, atemporale, încă de la începutul începuturilor. Unele
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
zeul ubicuu, uriașul care pășește de pe un munte pe altul, devine Munte Vânat, avînd capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu picioarele pe lună și cu capul sub un stejar, calități pe care le întâlnim la Păsări-Lăți-Lungilă. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de originea multiplă, de influențele reciproce, ca și de structurarea unei tipologii coerențe a acestei specii literare. După caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominantă elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață, basmele se
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
Rolul acestei demonstrații de-a lungul istorie este subiectul multor speculații. Întrebarea care ar trebui pusă este de ce Euclid nu a folosit această demonstrație, dar a inventat alta. O presupunere ar fi că demonstrația cu triunghiuri asemenea avea nevoie de teoria proporțiilor, un subiect netratat până la publicarea lucrării "Elemente", astfel că teoria proporțiilor avea nevoie de o dezvoltare mai mare la aceea vreme. În mare parte, acesta este modul în care demonstrația lui Euclid din "Elemente" are loc. Pătratul mare este
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
Întrebarea care ar trebui pusă este de ce Euclid nu a folosit această demonstrație, dar a inventat alta. O presupunere ar fi că demonstrația cu triunghiuri asemenea avea nevoie de teoria proporțiilor, un subiect netratat până la publicarea lucrării "Elemente", astfel că teoria proporțiilor avea nevoie de o dezvoltare mai mare la aceea vreme. În mare parte, acesta este modul în care demonstrația lui Euclid din "Elemente" are loc. Pătratul mare este divizat în două dreptunghiuri, unul în stânga, iar altul în dreapta. Apoi, alt
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
inclusiv prin alegeri indirecte și prin nominalizarea prim-ministrului. Președintele Irlandei este ales odată în șapte ani, pentru maximum două termene. Dacă există numai un candidat pentru președinte (cum s-a întâmplat în câteva cazuri), nu sunt ținute alegeri. În teorie, pentru o propunere guvernamentală să devină lege, trebuie să fie aprobată de ambele cameră a parlamentului și după aceea să fie semnată de președinte. În majoritatea circumstanțelor, președintele este obligat să semneze toate propunerile aprobate de ambele camere a Oireachtas-ului
Oireachtas Éireann () [Corola-website/Science/298520_a_299849]
-
pentru alte științe: chimia organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc. Înainte de secolul al XIX-lea, chimiștii erau de părere că compușii obținuți din organismele vii aveau o așa-zisă „forță vitală”, care îi diferenția de compușii anorganici. Conform teoriilor vitalismului (sau a "teoriei forței vitale"), compușii chimici se pot forma doar sub influența „forței vitale” în corpul organismelor. În timpul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, au fost publicate primele studii sistematice ale compușilor organici. În 1828, Friedrich Wöhler
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc. Înainte de secolul al XIX-lea, chimiștii erau de părere că compușii obținuți din organismele vii aveau o așa-zisă „forță vitală”, care îi diferenția de compușii anorganici. Conform teoriilor vitalismului (sau a "teoriei forței vitale"), compușii chimici se pot forma doar sub influența „forței vitale” în corpul organismelor. În timpul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, au fost publicate primele studii sistematice ale compușilor organici. În 1828, Friedrich Wöhler, pionierul chimiei organice, a
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
urinei, folosind numai materiale anorganice ca punct de plecare (cianat de potasiu și sulfat de amoniu). Aceasta a fost prima dată când un compus organic a fost sintetizat în laborator fără să se folosească materiale biologice. Această sinteză a invalidat teoria forței vitale și indirect vitalismul. În 1856, William Henry Perkin, încercând să obțină chinină, a produs în mod accidental un colorant care a devenit cunoscut ca negru/mov de anilină, primul colorant organic de sinteză. Descoperirea sa a adus interes
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
idei, referitoare numai la locuitorii satului Žejân, conform căreia aceștia n-ar avea nimic comun cu românii, ci ar fi urmași ai protocroaților, care ar fi de origine iraniană. În rândul cercetătorilor din secolul al XX-lea se disting două teorii dominante. Conform teoriei lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, și ar fi plecat de acolo în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
la locuitorii satului Žejân, conform căreia aceștia n-ar avea nimic comun cu românii, ci ar fi urmași ai protocroaților, care ar fi de origine iraniană. În rândul cercetătorilor din secolul al XX-lea se disting două teorii dominante. Conform teoriei lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, și ar fi plecat de acolo în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
rândul cercetătorilor din secolul al XX-lea se disting două teorii dominante. Conform teoriei lui Ovid Densusianu, istroromânii ar fi originari din sud-vestul Transilvaniei și din Banat, și ar fi plecat de acolo în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și din Banat, și ar fi plecat de acolo în secolul al X-lea. Își bazează teoria pe trăsături de limbă, de exemplu rotacismul lui [n] intervocalic simplu ([n] > [r]), în cuvintele de origine latină, ca în graiul moților. Această teorie este îmbrățișată și de alți cercetători. De altă părere este Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor, plasând-o în Serbia actuală, dar admițând că erau în contact cu dacoromânii din vest. El plasează separarea lor de ceilalți români
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Sextil Pușcariu, care afirmă originea sud-dunăreană a istroromânilor, plasând-o în Serbia actuală, dar admițând că erau în contact cu dacoromânii din vest. El plasează separarea lor de ceilalți români în secolul al XIII-lea. Cu deosebiri în privința locului exact, teoria lui Pușcariu este adoptată și ea de mai mulți cercetători. Aceeași opinie o are și Antonio Dianich. În afară de aceste două terorii mai există și una intermediară, cea a Elenei Scărlătoiu, conform căreia istroromânii provin din mai multe „nuclee” din centrul
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
român, depozitul valorilor spirituale și morale. Poporaniștii susțin că s-ar putea crea o societate agrară care să nu fie deranjată sau atinsă de industrializare. Ei atrag atenția asupra drepturilor nerespectate ale țăranilor. Parnasianismul afirmă autonomia esteticului, susținând prin Gautier teoria artei pentru artă. Dezamăgiți de societate și de inutilitatea angajării revoluționare poeții se izolează de lumea acțiunii. Poezia este picturală, obiectivă, rece, cu structuri savante. Descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor. Poeții caută perfectiunea formală, corectitudinea versurilor, sonoritățile cuvintelor
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
tot mai complexe și se apropie tot mai mult de fenomenele reale observate. Astfel, geometria clasică, euclidiană, lucrează cu figuri geometrice simple. Apariția geometriilor neeuclidiene (ai căror fondatori au fost Lobacevski și Bolyai) a condus la o reconsiderare a vechilor teorii. Matematica din spatele fractalilor a apărut în secolul 17, când filosoful Gottfried Leibniz a considerat autosimilaritatea recursivă (deși greșise gândindu-se că numai liniile drepte sunt autosimilare în acest sens). În a doua parte a secolului al XIX-lea și începutul
Fractal () [Corola-website/Science/307004_a_308333]
-
convertirea lui filosofica. În această perioadă (1819-1823) aparținând de asemenea, compoziției cu numele de "Idilli", Infinitul, Luna și alte Canturi (publicate în Bologna în 1824) și convertirea lui "de la frumos la adevăr", cu intensificarea ulterioară a elaborărilor sale filosofice, inclusiv teoria plăcerii. În final, în 1822, părinții lui au fost de acord să facă o vizită la un văr din Romă, dar capitala l-a dezamăgit și chiar dezgustat. Viață și mediul literar al capitalei, i s-au părut mărunte și
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
un proces de schimb de mesaje de orice tip, împreună cu sistemul de semne sau coduri care se află la baza acestor mesaje. Semnificația unui mesaj poate fi descifrată doar în măsura în care cel care receptează mesajul cunoaște codul. Așadar obiectul semioticii este teoria semnificației, încercând să explice cum anume se construiește aceasta pe baza semnelor și codurilor. Semiotica are trei ramuri: Conform lui Ferdinand de Saussure, care alături de Charles Sanders Peirce este pionier al semioticii moderne, „limba este un sistem de semne ce
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
Peirce numește "semiotică" este disciplina care are ca obiect fenomenele semiozice. În concepția lui Peirce, semioza este o relație triadică între semn, obiectul său și interpretantul său, astfel încât această relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei codurilor, la care se adaugă o investigație asupra producerii de semne. O asemeanea teorie trebuie să poată să dea seamă de toate "funcțiile-semn". Întrucât semnul
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
fenomenele semiozice. În concepția lui Peirce, semioza este o relație triadică între semn, obiectul său și interpretantul său, astfel încât această relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei codurilor, la care se adaugă o investigație asupra producerii de semne. O asemeanea teorie trebuie să poată să dea seamă de toate "funcțiile-semn". Întrucât semnul are caracter de artefact, are încărcătură culturală în virtutea căreia
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]