583,813 matches
-
rezultate oferă organelor de poliție pro-guvernamentale pretextul de a aresta masiv demonstranții anticomuniști și de a-i închide pentru cel puțin doi ani, fără ca împotriva lor să se formuleze vreo acuzație legală clară. Cel puțin 1.100 dintre aceștia se aflau încă în închisoare în decembrie 1947, viața lor fiind folosită ca „monedă de schimb” în șantajul asupra Regelui, pentru ca acesta să semneze actul neconstituțional de abdicare. La 19 noiembrie 1946, alegerile ținute în România au fost masiv falsificate de către guvernul
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
căsători, Regele avea nevoie de acceptul Guvernului (în condiții normale, o simplă formalitate). Totuși, cererea sa, formulată după revenirea în țară, a fost refuzată. În seara zilei de 29 decembrie 1947, Familia Regală se găsea la Sinaia, la Castelul Foișor. Aflat la masă, Regele a primit două telefoane succesive din București, de la Dimitrie Negel, mareșalul Palatului, care îi comunica că Primul-ministru Petru Groza dorește neapărat o audiență a doua zi dimineața, la ora 10, la Palatul Elisabeta, „pentru a discuta o
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
puteau aduce persoane străine la întâlnirea dintre Suveran și Primul-ministru, mai ales neinvitate. În locuință se găseau - în afară de Regina-mamă Elena, care participa la discuția „de familie” - doar Mircea Ionnițiu, secretar personal și fost coleg de școală al Regelui. În salonul aflat la etaj, Petru Groza a început discuția arătând că „a sosit momentul unui divorț amiabil între țară și monarhie”; el a scos dintr-o mapă un act de abdicare gata scris, pe care i-a solicitat Regelui să-l semneze
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
nu e timp pentru astfel de proceduri” („graba” era urmarea presiunii politice a Moscovei, care dorea să înlăture monarhia). Regele a cerut un răgaz pentru lectura atentă a actului; retrăgându-se în biroul său și consultându-se cu Ionnițiu, a aflat că Palatul e complet izolat, fiindcă legăturile telefonice fuseseră tăiate. Secretarul regal a subliniat faptul că un atentat reușit la viața Regelui ar înlătura orice șansă de normalizare a situației, pe când o semnătură pusă pe un act ilegitim ar mai
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
întreaga națiune ar fi știut că actul de abdicare a fost smuls prin forță. Informații parvenite ulterior au arătat că, în înțelegere cu comuniștii români, ocupanții militari sovietici mișcau pe străzile Bucureștiului tancuri destinate să înspăimânte populația și, pe stadionul aflat lângă Arcul de Triumf, fusese amplasată chiar și o baterie de artilerie ațintită asupra Palatului Elisabeta. Revenit în salon, Regele refuza, în continuare, să semneze actul de abdicare (deși, între timp, Petru Groza se lăudase în fața Reginei cu un pistol
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
în fața Reginei cu un pistol pe care-l avea în haină, adus „ca să nu pățească ca Antonescu, la 23 August”). Ca argument ultim, delegația comunistă a amenințat cu împușcarea imediată a 1.100 de tineri (în majoritate studenți) ce se aflau în închisori încă de la manifestația din 8 noiembrie 1945. Astfel, Regele a fost constrâns să semneze, spunând: „Nu va curge sânge din cauza mea!” După semnarea actului, Familiei Regale i s-a pus în vedere să nu încerce să ia legătura
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
în grabă, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, o ședință a Adunării Deputaților, care să hotărască înlăturarea Monarhiei și să proclame Republica Populară Română (camera superioară a Parlamentului țării, Senatul, nu mai exista, probabil fiind considerată „burgheză”). Parlamentul aflându-se în vacanță parlamentară (20 decembrie - 20 ianuarie), iar deputații fiind plecați în circumpscripții (pe vreme de iarnă), o adunare legal constituită (conform Constituției și Regulamentului Camerei) nu se putea face în aceeași zi, pentru că nu existau nici vreo hotărâre
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
american a intrat în vagon, salutâd pe Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne. După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și până la 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal, de forță, lovit de nulitate juridică absolută. Unele decrete emise de guvernul Petru Groza au fost publicate în Monitoare Oficiale antedatate (29 decembrie 1947), continuându
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
Maiorul P. Boerescu s-a mai remarcat cu ocazia incursiunii organizate în noaptea de 18-19 nov./1-2 dec. 1917, când, în fruntea unui detașament special antrenat, a străpuns liniile dușmane în zona Buduiul Calciu - Dealul Secului, pentru a captura documente aflate asupra ofițerilor germani, din care să rezulte situația reală a dispunerii trupelor și adevăratele intenții ale inamicului. La 1/13 ianuarie 1918, Divizia a 11-a (comandată de gen. Ernest Broșteanu) a intrat în [[Chișinău], la solicitarea „[[Sfatului Țării]]” al
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
dintre aeroport și Linia 25N, cât și a racordului Nossegem, chiar dacă acesta a fost pus în exploatare cu mulți ani înainte de Proiectul Diabolo propriu-zis. Pe 7 iunie 2012, Proiectul Diabolo a fost inaugurat în prezența Regelui Albert al II-lea, aflat la bordul unui tren special care a parcurs noul tunel de cale ferată. La sosirea în gara aeroportului, regele a tăiat în mod simbolic o panglică inaugurală. Pe 10 iunie 2012 a circulat primul tren direct între Mechelen și aeroportul
Proiectul Diabolo () [Corola-website/Science/337642_a_338971]
-
va fi pusă sub conducerea sa. Știrea dezertării sale a produs panică în Paris, existând temerea că Franța va fi ocupată cât de curând de austrieci și de aliații lor. Se răspândise în acea vreme credința că Franța revoluționară se afla într-un pericol imediat, amenințată nu numai de către armatele străine și de revoltele contrarevoluționară recente din Vandeea, dar și de agenții străini care complotau pentru distrugerea națiunii. Trădarea guvernului revoluționar de către Dumouriez a întărit tot mai mult această credință. În
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
subordonat lui Robespierre. Certurile din Comitetul Salvării Publice au devenit atât de violente încât au necesitat mutarea ședințelor într-o sală mai izolată pentru a păstra iluzia înțelegerii între membri. Robespierre, un susținător fervent al Cultului Ființei Supreme, s-a aflat el însuși în mod frecvent în conflict cu membrii antireligioși ai Comitetului Collot d'Herbois și Billaud-Varenne. Mai mult decât atât, absențele tot mai dese ale lui Robespierre de la ședințele comitetului din cauza bolii (el nu a mai participat la ședințe
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
nr.27) și al Bulevardului Elizabeta. Prăvălia cuprindea în acea vreme doar două dulapuri burdușite cu cărți de anticariat. În anul 1883 a deschis în locul anticariatului doua magazine - o librărie și un magazin cu articole de papetărie. Ele s-au aflat la parterul Hotelului Herdan, care a devenit mai apoi „Grand Hotel du Boulevard" sau Hotelul Bulevard, lângă consulatul Rusiei. Cu timpul al a intrat în domeniul editării de cărți, prin mijlocirea a două case de editură pe care le-a
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
ca Thomas Mann și Rainer Maria Rilke. Țintele principale ale caricaturilor sale erau militarii prusaci rigizi și deosebirile sociale și de clasă germane așa cum erau văzute din atmosfera liberală și mai relaxată a orașului München. Printre colaboratorii revistei s-au aflat Hermann Hesse, Gustav Meyrink, Fanny zu Reventlow, Jakob Wassermann, Frank Wedekind, Heinrich Kley, Alfred Kubin, Otto Nückel, Robert Walser, Heinrich Zille, Hugo von Hofmannsthal, Heinrich Mann, Lessie Sachs și Erich Kästner. În 1898 plângerea kaiserului Wilhelm de a fi ridiculizat
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
care s-au stins unul după altul, din anul 1917 - până în anul 1918, în urma regimului inuman (privațiuni, foame, tortură) impus de germani. 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte comune (de la unul lipsește inscripția de la bază crucii) se află osemintele a 125 de prizonieri "(„un intreg detașament român”"), care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut.
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
și scris de Jon Spaihts. Cu actorii Jennifer Lawrence, Chris Pratt, Michael Sheen, Laurence Fishburne și Andy García. Spune povestea a doi oameni care se trezesc cu 90 de ani mai devreme înainte ca nava lor spațială în care se află să ajungă la destinație pe o nouă planetă colonie. A fost lansat în Statele Unite la 21 decembrie 2016 de către Columbia Pictures. Filmul a primit recenzii mixte, a avut încasări de 293 de milioane $ în totă lumea. A fost nominalizat la
Pasagerii () [Corola-website/Science/337648_a_338977]
-
utilizat în forțele armate germane începând din anul 1899. În Bundeswehr deținătorul gradului de „Leutnant” (rang OF1b) va fi numit, în mod normal, în funcția de comandant de pluton. Cu toate acestea, gradul de „Leutnant” este purtat de un ofițer aflat la studii la Universitatea Forțelor Armate Federale ale Germaniei sau la o altă instituție de învățământ. Rangul ”Leutnant” din Bundeswehr aparține grupului locotenenților (un grup de ofițeri de rang inferior). În Germania Leutnant (prescurtat: Lt / uneori și: L) este denumirea
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
Revoluția din 1789. Muncitorilor parizieni și tineretului local li s-au adăugat refugiați polonezi, italiani și germani, care fugiseră la Paris în urma reprimării activităților naționaliste și republicane din țările lor natale. Ei s-au adunat în jurul catafalcului pe care se afla corpul neînsuflețit al generalului. Discursurile ținute au evidențiat sprijinul oferit de generalul Lamarque pentru cauza libertății poloneze și italiene, al căror avocat puternic a fost cu câteva luni înainte de moartea sa. Atunci când un steag roșu purtând cuvintele La Liberté ou
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Cu toate acestea, revolta nu a reușit să se răspândească în continuare. În noaptea de 5-6 iunie 1832 miliția Gărzii Naționale din Paris formată 20.000 de persoane a fost întărită cu aproximativ 40.000 de militari din trupele armate aflate sub comanda contelui de Lobau. Această forță a ocupat cartierele periferice ale capitalei. Insurgenții și-au stabilit cartierul general în Faubourg Saint-Martin, centrul istoric al orașului. Au construit baricade pe străzile înguste aflate în zona rue Saint-Martin și Saint-Denis. În
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
40.000 de militari din trupele armate aflate sub comanda contelui de Lobau. Această forță a ocupat cartierele periferice ale capitalei. Insurgenții și-au stabilit cartierul general în Faubourg Saint-Martin, centrul istoric al orașului. Au construit baricade pe străzile înguste aflate în zona rue Saint-Martin și Saint-Denis. În dimineața zilei de 6 iunie, ultimii rebeli au fost încercuiți la intersecția străzilor Saint-Martin și Saint-Merry. În acest moment regele Ludovic-Filip a decis să se arate în stradă pentru a confirma că forțele
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Prietenii A.B.C.-ului au organizat ridicarea unei baricade pe rue de la Chanvrerie, o stradă care dădea în rue Saint-Denis, în apropierea unui magazin de vinuri pe care îl folosesc ca bază de operațiuni. În timpul bătăliei finale principalele personaje se află la un loc și multe dintre ele sunt ucise. "Mizerabilii" a creat o largă notorietate unei rebeliuni relativ puțin cunoscute. Romanul este una dintre puținele opere literare care prezintă Rebeliunea din iunie și evenimentele care au condus la declanșarea acesteia
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Abduzeezo spune despre Heine: "Expozițiile sale sunt pline de lucrări grozave, iar el poate realiza o trecere frumoasă între câteva curente artistice, realizând piese uimitoare în orice direcție s-ar îndrepta ". Heine a oferit câteva interviuri, explicând filozofia ce se află în spatele creațiilor sale. În anul 2011, Heine a început să compună muzică electronică, să scrie cântece și săcânte. Din anul 2012, el deține un studio de înregistrări în Belgia. În 2013, piesa "Fly With You" compusă de Heine, a fost
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
stimă în raport cu adepții altor culturi și culte religioase. După propria sa mărturie, comunicată de istoricul israelian Lucian-Zeev Herșcovici, în anii prigoanei antievreiești din timpul regimului Antonescu, din însărcinarea lui Gala Galaction a predat alimente trimise de acesta unor familii evreiești aflate în nevoie din cauza persecuțiilor.. Ulterior, după jumătatea anilor 1950 a fost un cititor și contribuitor al Revistei Cultului Mozaic din România. În anii 1976 și 1981 în ciuda diferențelor ideologice-teologice, a împărtășit cunoștințele sale despre Țara Sfântă și arheologia biblică în cadrul
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
Piesele calificate drept "scifate" erau concave și, în general, făcute din electrum și din bilon. Deși rațiunea exactă a fabricării unor asemenea piese este necunoscută, se crede că ele erau așa pentru ușurința stivuirii lor. La sfârșitul Imperiului, cele mai multe piese aflate în circulație erau de origine venețiană, dovadă a dependenței sale economice față de fosta sa vasală.
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
guvernată de concepția muzicii cu entitate integră: de filiație ancestrală românească. Sintagma aparține lui Tudor Chiriac și reprezintă acel perimetru al muzicii universale în care creația sa se înscrie cu exactitate și onestitate. Pe această direcție, prioritară pentru compozitor, se află muzica de factură academică și genul superior românesc, despre care scria și Constantin Brăiloiu.
Tudor CHIRIAC () [Corola-website/Science/337668_a_338997]