58,105 matches
-
care se glorifică influențele slave în același timp în care se monumentalizează trecutul indigen. Prin reasumarea moștenirii naționale, discursul emis de literatura didactică din această perioadă conține suficiente deturnări de la direcția antinațională stabilită de M. Roller pentru a se putea afirma începutul unei reforme mnemonice. Istoria Patriei, publicat succesiv începând din 1957 până în 1989, este un veritabil barometru care înregistrează fidel fluctuațiile ideologice. Edițiile din anii '60 ale Istoriei Patriei relevă caracterul hibrid al discursului istoric românesc, lăsând să se întrevadă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
inter-(și anti-)naționaliste a memoriei românești și cea național-comunistă justifică denominația de "revoluție mnemonică" pentru a descrie metamorfoza produsă în gestiunea politică a trecutului între cele două faze ale socialismului românesc. Modelul evolutiv al memoriei istoricepe care îl avansăm afirmă, de asemenea, că revoluțiile mnemonice sunt procese ample de reconfigurare dramatică a înțelegerii trecutului survenite în urma unor revoluții politice. Or, revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
periodizarea își are locul, pe bună dreptate, după cum punctează J.H. Bentley (1996, p. 749), între cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de înfigere a "cuțitului analitic"), precum și a registrului de partiționare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
reflectată, de pildă, de citarea in extenso a interpretării făcute de L. Boia în Istorie și mit în conștiința română (Dumitrescu et al., 1999, p. 15). Chiar și așa, permanența existențială românească rămâne o trăsătură invariabilă a discursului istoric, fiind afirmată, de pildă, prin conceptul de "romanitate post-aureliană" (Bozgan et al., 2003). Discursul postmodern merge un pas mai departe, adoptând o poziție specifică agnosticismului istoriografic. Oprindu-se asupra problematicii continuității, manualul redactat de S. Mitu et al. (1999) recunoaște că după
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conservator emis de vechea gărză istoriografică și-a acomodat superficial mesajul tradițional în structura analitică obligatorie. Marea Unire din 1918 este interpretată în aceeași grilă a destinului istoric a unității statale românești: "ideea de unitate statală a însoțit istoria românilor, afirmându-se ca una din aspirațiile lor fundamentale" (Scurtu et al., 1999, p. 95). La pagina 16, manualul scris de I. Scurtu et al. prezintă o hartă a statelor medievale românești care sunt reprezentate ca alcătuind o singură entitate politică unitară
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asupra unității revoluției pașoptiste, textul difuzează ideea că "programele de la Iași, Blaj, Brașov, Islaz, Cernăuți și Lugoj [...] au fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aderă explicit majoritatea volumelor didactice face ca "pretudindeni în manual[e] să fie subliniată dimensiunea culturală a încercărilor românilor de a se înscrie în istoria Europei" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3). Dacă românii nu au reușit întotdeauna să își afirme plenar vocația lor europeană, aceasta s-a datorat faptului că "s-au aflat multă vreme în aria de dominația a unor puteri străine de civilizație europeană, cum au fost Imperiul Otoman sau Uniunea Sovietică. Dar îndată ce au reușit să se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost creștinismul, "a doua noastră durabilă relație cu Europa" pe durata întregului Ev mediu românesc. Sub auspicii istorice nefavorabile, potențate mai departe de Marea Schismă din 1054 care a deschis o fisură în unitatea creștină europeană, românii și-au afirmat sporadic vocația europeană prin alinierea episodică la frontul antiotoman. Perioada fanariotă a reprimat însă pentru un secol voința românească de țâșnire spre Europa, înhămând Țările Române jugului otoman. Eliberarea s-a făcut mai întâi pe cale ideatică. Țările Române s-au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
plină epocă a postnaționalismului europenist. Martirologia anticomunistă. O legitate a funcționării memoriei istorice stipulează actualizarea politică a memoriei, potrivit căreia fiecare înțelegere colectivă a trecutului se acomodează permanent în funcție de schimbările survenite în regimul politic. O altă regularitate cu caracter cvasi-legic afirmă că fiecare ordine socio-politică își elaborează atât propria reprezentare convenabilă a trecutului, cât și o galerie de personalități pe care le canonizează istoric prin introducerea lor într-un panteon. De cele mai multe ori, în jurul acestor figuri panteonizate este țesută ceea ce am
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a demonstrat într-o manieră "irefutabilă" teza continuității daco-romanilor la nord de Dunăre este tratată ca un "mit etnogenetic" (p. 8). Abandonarea certitudinilor absolute creatoare de legitimitate dar și de comoditate intelectuală caracterizează întreaga expunere; autorii nu se feresc să afirme că "nu știm foarte multe lucruri despre istoria secolelor care au urmat" (p. 10). Această atitudine, de recunoaștere a incertitudinii, constituie o premieră în manualistica românească. Mai mult, lucrarea poate fi înțeleasă ca un contra-manual, conceput deliberat împotriva dogmatismului tradițional
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
structurând paradigma postnațională în cadrul căreia se configurează conștiința contemporană a trecutului românesc. În primul rând, evidentă este deglorificarea istoriei naționale, prin demilitarizarea și depersonalizarea trecutului românesc. Manualul Sigma este, din nou, ilustrativ pentru relevarea acestor tendințe. Încă din introducere, autorii afirmă că "Istoria românilor, plasată în contextul istoriei europene, arată că aceștia au fost un popor la fel ca toate celelalte, nici mai bun nici mai rău decât francezii, ungurii sau germanii" (Mitu et al., 1999, p. 5). Cu excepția manualelor destinate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mesianismul național și eshatologia politică românească cedează locul credinței în "ordinaritatea" istoriei românilor, în condiția comună a poporului român în contextul experiențelor istorice ale țărilor vecine. Manualul Sigma este, din nou, ilustrativ pentru relevarea acestor tendințe. Încă din introducere, autorii afirmă că "Istoria românilor, plasată în contextul istoriei europene, arată că aceștia au fost un popor la fel ca toate celelalte, nici mai bun nici mai rău decât francezii, ungurii sau germanii" (Mitu et al., 1999, p. 5). În același timp
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
represiv comunist), mișcarea contestatară a rămas la stadiul unei "revoluții neterminate" (Roper, 2000), acaparată de figuri provenite din eșalonul secund al Partidului Comunist Român care au reușit remarcabila dublă performanță de a amortiza radicalitatea revendicărilor revoluționare și de a se afirma ca lideri legitimi ai mișcării. În aceste condiții ale unei "revoluții confiscate" de către comuniștii revizioniști, care prin această manevră și-au asigurat controlul asupra vieții politice românești în perioada postcomunistă, nici nu e de mirare că între momentul schimbării de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politic "fereastra de oportunitate" a condamnării oficiale a regimului comunist (vezi Abraham 2008, pp. 13-17 pentru detaliile și dedesubturile politice ale deciziei prezidențiale de a da curs unei invitații pe care a eschivat-o anterior). Simplificând la maximum, poate fi afirmat că decizia de a condamna formal și oficial comunismul a fost luată pe fondul unor revendicări ale societății civile, dar și într-un concurs de împrejurări politice din care T. Băsescu a încercat să obțină o infuzie de capital politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1963)31. "Istoriei i-a fost atribuită funcția de a judeca trecutul, de a instrui prezentul în beneficiul vremurilor viitoare. Către asemenea îndatoriri înalte această lucrare nu aspiră: ea își dorește doar să arate ce s-a petrecut cu adevărat", afirma Ranke într-o prefață la una din lucrările sale (Evans, 1997, p. 17). "Revoluția rankeană" în urma căreia istoriografia a dobândit un statut epistemic respectabil a fost propulsată și de imperativul de a nu judeca trecutul în tribunalul prezentului. În mod
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
făcută în Raportul final. Și mai revelatoare în acest sens este insistența lui V. Tismăneanu asupra înțelegerii ad litteram a titlului cărții sale, "Diavolul în istorie". Într-o serie de declarații și luări de poziție în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că fiecare cetățean este co-responsabil pentru faptele de care se face responsabil guvernul țării sale, și de aceea fiecare cetățean trebuie să poarte responsabilitatea politică pentru consecințele acțiunilor guvernului țării sale. "Fiecare este co-responsabil pentru modul în care este guvernat", afirmă tranșant Jaspers (2000, p. 25). Jurisdicția asupra vinovăției politice este exercitată de puterea și voința celui victorios, iar consecința vine sub forma îndatorării (liability); c) vinovăția morală spre deosebire de cea criminală (care este individuală și poate fi stabilită obiectiv într-o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
celui de-al Treilea Reich [...] (cf. Maier, 1988, pp. 17-18). Argumentul "revizioniștilor"36 a fost că cultura germană în general și memoria colectivă în special manifestă o obsesie față de Holocaust care trebuie depășită. Încă din 1981 cancelarul Helmut Schmidt a afirmat că "suveranitatea Germaniei nu mai trebuie să fie prizoniera Auschwitz-ului" (Olick, 1998, p. 550). Același Nolte a punctat forța sufocativă asupra prezentului pe care fixarea obsesivă a conștiinței contemporane pe păcatele trecutului nazist o poate avea: "[Holocaustul] pare să devină
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective, refractaritatea sa la a se lăsa manipulată de antreprenorii politici ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care am derulat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Mircea Vulcănescu; Europeniștii (Moderniștii): considerau că modelul pe care trebuia să-l urmeze România este Europa Occidentală; reprezentanți: Eugen Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, Ștefan Zeletin, Tristan Tzara; modernismul s-a afirmat în special în literatură, arhitectură, arte plastice; În sinteza „Istoria civilizației române” (1925), Eugen Lovinescu afirmă: poporul român se află la hotarul a două lumi: a Răsăritului și a Apusului; poporul român nu a intrat de la început în orbita civilizației
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
că modelul pe care trebuia să-l urmeze România este Europa Occidentală; reprezentanți: Eugen Lovinescu, Garabet Ibrăileanu, Ștefan Zeletin, Tristan Tzara; modernismul s-a afirmat în special în literatură, arhitectură, arte plastice; În sinteza „Istoria civilizației române” (1925), Eugen Lovinescu afirmă: poporul român se află la hotarul a două lumi: a Răsăritului și a Apusului; poporul român nu a intrat de la început în orbita civilizației apusene, la fel ca celelalte popoare latine, din cauza unor „tragice împrejurări”; contactul poporului român cu Apusul
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
a învățat se poate și uita, ,,dezvăța”, deși, în majoritatea cazurilor ,,urme”, pozitive sau negative, ale noțiunilor dobândite în procesul de învățare dăinuie și sunt reactualizate cu ocazia proceselor ulterioare de învățare, pe parcursul vieții fiecăruia. Teoreticienii acestui domeniu al învățării, afirmă la unison că învățarea nu poate fi nici observată, nici influențată direct. Ei consideră că promovarea și influențarea învățării se poate face doar indirect, determinându-l pe subiect să trăiască o serie de experiențe și asigurând condiții favorabile de învățare
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
ale activităților de predare - învățare - evaluare. Ca urmare punerea în practică a curriculumului (în fapt un proiect macro) se realizează printr-o proiectare detaliată, de natură acțională, situațională, activă în care se implică direct profesorul / antrenorul / cadrul didactic universitar, etc. , afirma nu demult T. Kotarbinski, (1976), părintele praxiologiei (ca teorie a acțiunii umane eficiente), cel care expune ideea (devenită principiu al proiectării didactice) că “un lucru bine făcut” este rezultatul “unui proiect bine gândit”. El jalonează și algoritmul proiectării didactice prin
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
brațul de sus rămâne întins; * picioarele sunt relativ paralele; * corpul întors către prăjină. În continuare urmează cea de-a treia parte a fazei de sprijin și anume tracțiunea, întoarcerea și împing ațe. erea succesivă din br Din rațiuni didactice putem afirma că avem două momente: tracțiunea - întoarcerea și împingerea succesivă în brațe. Tracțiunea - întoarcerea coincide cu ultima parte a îndreptării prăjinii, se continuă mișcările descrise anterior, completate cu răsucirea trunchiului către partea prăjinii, brațele execută mișcarea de tracțiune, care, combinată cu
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
consideră, explicit sau implicit, că în limba română se poate vorbi numai de 2 tipuri de relații sintactice (subordonarea și coordonarea) încadrează interdependența la subordonare, ca o specie a acesteia. Aceasta este interpretarea dată de Gramatica limbii române, unde se afirmă că „raportul dintre cele două părți principale de propoziție se încadrează tot în categoria raporturilor de determinare sau de subordonare, deși acest raport se găsește într-o situație destul de deosebită: determinarea dintre subiect și predicat este oarecum reciprocă, ea are
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]