58,661 matches
-
din Grecia antică, reliefuri funerare din Palmyra, vase de epocă, etc. El a fost, de asemenea, fascinat de arta bizantină, toate tipurile de cruci ortodoxe și icoane. De asemenea, a avut o mare colecție de arhive fotografice de artă din călătoriile sale. Statul [Renania-Palatinat]] a achiziționat colecțiile sale în 1949-1950 și le-a depozitat la Institul de Istoria Artei de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz. Din 1981 sunt depozitate la Muzeul de Stat din Mainz.
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
sărbători cu munca sa în Vancouver, Nick se oferă să-i aducă cu mașina pe copii din Portland, Oregon. Copiii, cărora nu le-a plăcut niciun bărbat cu care s-a întâlnit mama lor după divorț, sunt hotărâți să transforme călătoria într-un coșmar pentru Nick. Filmul a avut parte de recenzii majoritar negative din partea criticilor. Are un rating de 11% pe site-ul Rotten Tomatoes, bazat pe 155 de recenzii, cu un scor de 3,3 din 10. Consensul general
Mai e mult până ajungem? () [Corola-website/Science/333121_a_334450]
-
capelă mică, care a fost construită în Evul Mediu la partea de sus a Treptelor Feniciene pe teritoriul orășelului Anacapri. Construirea vilei a fost un vis din tinerețe al dr. Axel Munthe, care se înfiripase în mintea lui odată cu prima călătorie în insula Capri. El văzuse atunci ruinele unei mici capele și și-a dorit să o achiziționeze pentru a o repara și transformă în loc de odihnă. În anul 1895 medicul suedez a cumpărat vechea capelă, care se află în ruine. a
Villa San Michele () [Corola-website/Science/333131_a_334460]
-
al VII-lea, episcopul Costanzo a murit în apropiere de Marină Grande și a devenit sfanțul patron al insulei; Biserică Sân Costanzo este situată între Marină Grande și Anacapri. Portul Marină Grande este situat pe latura de nord a insulei. Călătoriile între Marină Piccola și Marină Grande au loc prin ocolirea insulei prin dreptul stâncilor Faraglioni. Înainte de 1928, andocarea avea loc direct în golf, dar de atunci a fost amenajat un port naval și o stațiune litorala cu o plajă celebra
Marina Grande, Capri () [Corola-website/Science/333140_a_334469]
-
realizând și excursii pentru vizitarea Grotei Albastre. Funicularul, cabina trasă pe șine de cabluri, este administrat de SIPPIC și conectează portul de Piazzetta din centrul orașului; legătură cu Anacapri se face cu autobuzul local. În 2012, prețul unui bilet de călătorie către orașul Capri era de 1.50 €. Printre hotelurile notabile sunt de menționat Villa Marină Capri, Hotel Excelsior Parco Capri, Relais Maresca și Hotel Bristol. Ristorante Pizzeria Lo Zodiaco se află în fața portului. Un festival anual în onoarea Madonnei della
Marina Grande, Capri () [Corola-website/Science/333140_a_334469]
-
însă de un iz didacticist. Publicate în periodice, aceste încercări nu s-au ridicat la nivelul acelor cărora au încercat să le semene. A scris și proză, demnă de a fi reținută fiind mai ales cea legată de relatările de călătorie ("Călătorie în Moldova de Sus", "De la Iași la Roman"), marcate de comparații livrești și, prin care autorul și-a pus în aplicare opțiunea de a pune în valoare frumuseților țării. La citire, "Călătorie în Moldova de Sus" este instructivă și
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
de un iz didacticist. Publicate în periodice, aceste încercări nu s-au ridicat la nivelul acelor cărora au încercat să le semene. A scris și proză, demnă de a fi reținută fiind mai ales cea legată de relatările de călătorie ("Călătorie în Moldova de Sus", "De la Iași la Roman"), marcate de comparații livrești și, prin care autorul și-a pus în aplicare opțiunea de a pune în valoare frumuseților țării. La citire, "Călătorie în Moldova de Sus" este instructivă și dezvăluie
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
mai ales cea legată de relatările de călătorie ("Călătorie în Moldova de Sus", "De la Iași la Roman"), marcate de comparații livrești și, prin care autorul și-a pus în aplicare opțiunea de a pune în valoare frumuseților țării. La citire, "Călătorie în Moldova de Sus" este instructivă și dezvăluie o conștiință politică mereu trează, iar "De la Iași la Roman" este un fluent jurnal de voiaj, în care fără o pătrundere deosebită sunt fixate firi și obiceiuri, locuri și așezăminte publice, iar
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
Moldova de Sus" este instructivă și dezvăluie o conștiință politică mereu trează, iar "De la Iași la Roman" este un fluent jurnal de voiaj, în care fără o pătrundere deosebită sunt fixate firi și obiceiuri, locuri și așezăminte publice, iar peripețiile călătoriei cu poșta sunt povestite plăcut, pe un ton de glumă) Datorită scrierii operei "Un vis curioz" (viziune onirică a societății românești imaginată ca fiind proiectată într-o dimensiune temporală viitoare), Melidon a fost încadrat printre utopiști și în același timp
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
a distrus 100 de nave, el nu a ordonat soldaților săi să urmărească dușmanul pe uscat deoarece conștientiza că abilitățile de luptă ale oamenilor săi erau mult mai slabe decât ale samurailor. În plus, soldații coreeni erau obosiți după atâtea călătorii și lupte maritime iar pe uscat ar fi fost copleșiți de japonezi și din punct de vedere numeric. Până în acest moment navele și tunurile fuseseră mai importante decât numărul soldaților. Armata coreeană era și mai dezavantajată atunci când japonezii utilizau armele
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
s-a spus mai sus, acestea, deși sunt executate în culori de apă, nu sunt acuarele propriu-zise, însă în epocă nu se făcea distincția. Unul dintre primii acuareliști remarcabili din România a fost Carol Popp de Szathmáry (1812 - 1887). În călătoriile sale a făcut numeroase acuarele cu scop documentar. Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri. Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 - 1882), care în perioada 1868 - 1869, la invitația domnitorului Carol I
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
numeroase acuarele cu scop documentar. Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri. Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 - 1882), care în perioada 1868 - 1869, la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România, în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe. Theodor Aman (1831 - 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848) „Dominoul verde” (1882), "Bal mascat" (1882) (acuarelă combinată cu guașă). Nicolae Grigorescu (1938 - 1907) a făcut numeroase
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
duce lipsă de alimente și de lemne de foc și se hotărăște să plece la fosta moșie a socrilor săi de la Varîkino, cu intenția de a trăi de pe urma produselor agricole obținute din mica grădină care le rămăsese. Într-una din călătoriile medicului în orașul învecinat Iuriatin o recunoaște pe Lara și începe o relație cu ea. Când se hotărăște să-i mărturisească soției dragostea lui pentru Larisa, Iuri este oprit de o patrulă de partizani și luat cu forța pe front
Doctor Jivago (roman) () [Corola-website/Science/333210_a_334539]
-
ce variază în funcție de linie. Linia 1 circulă pe Canal Grande. Mai multe linii funcționează doar în sezonul de vară, din aprilie până în octombrie. ACTV vinde permise de 12, 24, 36, 48 și 72 de ore, precum și bilete de o singură călătorie și permise de 7 zile. În Genova și în zonele învecinate, un sistem de transport maritim pentru servicii regulate și turistice este uneori numit "vaporetto".
Vaporetto () [Corola-website/Science/333205_a_334534]
-
dinspre ziuă / căutări de Dumnezeu", Ed. Prier, Turnu-Severin, 1998; -"Cetatea interzisă '-"teatru, ediție bilingvă română-franceză, Inspectoratul pentru Cultură Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Homo Carpaticus sau 7 încercări imaginare de regăsire a ființei românești", Centrul Județean al Creației Populare Mehedinți, Turnu-Severin, 1999; -"Călătorie către Sfânta Maria / însemnările unui pelerin la Czestochowa", Ed. Radical, Turnu-Severin, 2000; -"A Doua Venire - "teatru, ediție bilingvă română-engleză, versiunea engleză Ioana Fruntelată, Ed. Radical, Turnu-Severin, 2001; -"Ultimul refugiu / povestiri montane," Editura Prier, Drobeta Turnu-Severin, 2002; ediția adoua, Ed. Prier
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
viața Janinei. Marcel este un negustor de stofe, iar Janine este asistenta sa. Presupuși de origine franceză prin naștere sau descendență, cei doi soți trăiesc o viață izolată în Algeria, niciunul dintre ei nevorbind limba arabă. Povestea începe cu o călătorie de afaceri a cuplului Pieds-noirs cu autobuzul prin Algeria. Între soții Marcel și Janine există o relație stranie. În gândurile ei, Janine proiectează o imagine negativă a soțului ei, pe care ea îl vede ca inert și prea legat de
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
Janine este descrisă ca bazându-și existența pe soțul ei, care are nevoie de ea și astfel ea are un motiv de a exista. Cu toate acestea, ea devine dezamăgită de soțul ei și de viața lui limitată. În cursul călătoriei, punctul ei de vedere asupra lumii, atât la propriu, cât și la figurat, se lărgește. Din vârful fortului ea capătă o perspectivă mai largă asupra lumii. Ea se identifică mai ales cu nomazii, ale căror corturi le vede în depărtare
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
internaționale de metrologie de la Paris a determinat autoritățile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei și cartografiei și deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franța pe . În perioada 1872-1875 el face mai multe călătorii în Franța, reluându-și activitatea la Observatorul astronomic și participând, totodată, la lucrările pe care Comisia internațională a metrului le inițiase. În 1875 în calitate de „delegat al României la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
activitatea la Observatorul astronomic și participând, totodată, la lucrările pe care Comisia internațională a metrului le inițiase. În 1875 în calitate de „delegat al României la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaște activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
pentru că el a păstrat sămânța omului, rămânând loial și având încredere în zei, Utnapiștim și soția sa au dobândit nemurirea, precum și un loc printre zeii cerești. În Epopee, copleșit de moartea prietenului său Enkidu, eroul Ghilgameș realizează o serie de călătorii pentru a-l căuta pe strămoșul său Utnapiștim (Xisouthros), care locuia la gura râurilor și dobândise viața veșnică. Utnapiștim îl sfătuiește pe Ghilgameș să renunțe la căutarea nemuririi, dar îi spune despre o plantă care îl poate face să fie
Utnapiștim () [Corola-website/Science/333327_a_334656]
-
literară, unde a fost avansat ca cercetător științifical principal. Colaborează aici la "Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900 (1919)" (acad. Eugen Simion, coord.) și la DGLR. În 1989 obține titlul de doctor în filologie, cu teza "Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar", apărută ulterior în formă monografica. Activează ca secretar literar al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1991-1993), editând revista „Stagiunea". A fost secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară" (1988-1991) și
Florin Faifer () [Corola-website/Science/333355_a_334684]
-
cu pictorul de scene istorice Wilhelm von Lindenschmit cel Tânăr, apoi cu pictorul de compoziție Eduard Kurzbauer. Nemulțumită de lucrul în studio, Bertha decide să studieze în natură. Se împrietenește cu pictorița suedeză Jeanna Bauck, cu care întreprinde mai multe călătorii de studiu în Italia. De altfel, unul din celebrele portrete ale Berthei Wegmann este cel dedicat prietenei sale, lucrare prin care depășește tiparele epocii în care artistul era predominant de gen masculin. Cele două se mută la Paris în 1881
Bertha Wegmann () [Corola-website/Science/333388_a_334717]
-
la sugestia misionarului Antonio de Andrade, a plecat pentru a răspândi credința creștină în zona munților Himalaya. El a călătorit de la Kochi în Bengal, împreună cu preotul misionar Estêvăo Cacella, trecând prin Dacca (azi "Dhaka"), Hazo (Assam), Biar (Cooch-Bihar). După o călătorie de șase luni au ajuns la 21 februarie 1627 în Bhutan, devenind astfel primii europeni ce au pătruns în această țară. Ei sosesc în capitala Paro la 25 martie, fiind primiți de Shabdrung Ngawang Namgyal. Cei doi misionari creștini au
João Cabral () [Corola-website/Science/334547_a_335876]
-
încercare de a organiza la Chișinău un sistem de autobuze interurbane. Acesta a fost organizat de un proprietar pe numele M. Surucian, care a și construit câteva garaje în oraș. Transportul era efectuat cu ajutorul camioanelor convertite de marca White. O călătorie în acestea costa 25 de copeici/persoana. Istoria oficială a autobuzelor în Chișinău a început în martie 1946. Drept urmare a războiului, orașul era practic lipsit de unități de transport, sistemul de tramvaie fiind puternic deteriorat și necesita o recuperare îndelungată
Autobuze în Chișinău () [Corola-website/Science/334557_a_335886]
-
era și 1703, când după a fost îmbrăcat de domn în conteș cu samur, după periculoasa chemare la Adrianopole. Din acel an, Văcărescu a fost capuchehaie a lui Brâncoveanu la Constantinopole pentru mai mulți ani, și a întreprins mai multe călătorii la Constantinopole în numele domnului, ca de exemplu în 1706 și 1707, când a fost trimis pe lângă otomani pentru a obține scăderea tributului. A fost de asemenea mare vistiernic (echivalentul unui ministru de finanțe). În 1714, lui Brâncoveanu i-a parvenit
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]