64,222 matches
-
semioza este o relație triadică între semn, obiectul său și interpretantul său, astfel încât această relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei codurilor, la care se adaugă o investigație asupra producerii de semne. O asemeanea teorie trebuie să poată să dea seamă de toate "funcțiile-semn". Întrucât semnul are caracter de artefact, are încărcătură culturală în virtutea căreia poate fi interpretat, acest lucru „face
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
relație nu poate fi redusă la relații diadice. În lucrarea "O teorie a semioticii", Umberto Eco încearcă să construiască o teorie generală a semioticii pe baza teoriei codurilor, la care se adaugă o investigație asupra producerii de semne. O asemeanea teorie trebuie să poată să dea seamă de toate "funcțiile-semn". Întrucât semnul are caracter de artefact, are încărcătură culturală în virtutea căreia poate fi interpretat, acest lucru „face din semiotică o teorie generală a culturii”. Aurel Codoban - “Semn și interpretare“ Semiologia, așa cum
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
se adaugă o investigație asupra producerii de semne. O asemeanea teorie trebuie să poată să dea seamă de toate "funcțiile-semn". Întrucât semnul are caracter de artefact, are încărcătură culturală în virtutea căreia poate fi interpretat, acest lucru „face din semiotică o teorie generală a culturii”. Aurel Codoban - “Semn și interpretare“ Semiologia, așa cum este ea ințeleasă astăzi, își are originea în tematizarea, contemporană cu noi, a comunicării. Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, succesiunea tematizărilor
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
epistemic autonom, ordinea existenței, a gândirii și a rostirii fac una, nu sunt desparțite. Odată cu a doua tematizare, a recunoașterii, „ceea ce este” devine relativ „ceea ce cunoaștem”. Adică ceea ce nu cunoaștem nu există în mod real pentru noi. Semiologia devine o teorie generală, centrală odată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum „ceea ce este” și ceea ce cunoaștem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există! Simetric față de prima tematizare totul este una acum, din perspectiva comunicării
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
abordare este bazată pe ideea că logica oferă principiile care guvernează validitatea inferențelor. În încercarea de a înțelege rolul interpretantului în procesul de atribuire de semnificații, o serie de cercetători au explorat logica interpretării ca proces inferențial complex, bazat pe "teoria abducției" a lui Peirce. În contrast cu logica inductivă și deductivă, abducția este procesul inferențial prin care se construiește o conjectură în baza unor „indicii” sau condiții care sunt cunoscute. Pentru a acumula indicii, procesul abducției începe cu observarea, în procesul percepției
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
patru sute de ani să refacă pădurea lui Fiona, și se gândește în acest timp despre existența unei "Entități", a o ființă care i-a ghidat pe Crono și pe echipa sa pe parcursul timpului pentru un motiv necunoscut. El își explică teoria echipei când se reîntâlnesc în fața Sanctuarului Pădurii în 1000 d.Hr. În versiunea japoneză, Robo are un limbaj unic: el vorbește cu katakana deseori și are probleme cu pronunția cuvintelor. Majoritatea roboților vorbesc în katakana, în afara lui Johnny. În Chrono
Personajele din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307026_a_308355]
-
arie de interes pentru mulți egiptologi este particularitatea aspectului fizic al lui Akhenaten. Mulți faraoni sunt portretizați într-o manieră stilizată, însă Akhenaten este înfățișat în picturi și gravuri cu trăsături deosebit de feminine, șolduri largi și trăsături faciale delicate. Unele teorii presupun că acestea s-ar datora de fapt malformațiilor de care suferea faraonul, deci nu ar fi vorba de reprezentări stilizate. Spre sfârșitul celei de al șaptisprezecelea an al domniei, Akhenaten și-a luat un co-regent, Smenkhkare (considerat de unii
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
și științei noastre moderne. Pentru informații în legătură cu familia limbilor eline înainte de invenția alfabetului grecesc, vezi articolele "Limba miceniană" și "Limba proto-greacă". Originea, formele și dezvoltarea inițială a familiei limbilor eline nu sunt bine înțelese, din cauza lipsei dovezilor contemporane. Există câteva teorii despre ce grupuri de dialecte eline ar fi existat între despărțirea vorbirii grecești primare din limba indo-europeană (nu mai târziu de 2000 î.Hr.) și aproximativ 1200 î.Hr. Aceste dialecte au aceeași bază, dar diferă în unele detalii. Singurul dialect atestat
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
București între 1990 și 1992. Din 1990 pînă la sfîrșitul vieții a condus Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
(n. 29 aprilie 1882, Adam, Galați d. 30 mai 1964, Cluj-Napoca) a fost un matematician și profesor universitar român, membru de onoare al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din Cluj. Autor al unor importante lucrări privind teoria ecuațiilor integrale lineare și a ecuațiilor funcționale. Este cunoscut și prin cercetările sale asupra limitării modulelor rădăcinilor ecuațiilor algebrice. S-a născut în satul Adam, Galați, ca fiu al unui țăran. A efectuat studiile secundare la Bârlad, iar în perioada
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
pensionare. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a scris peste 90 de lucrări originale, dintre care: Lucrările lui Angheluță au fost publicate sub titlul "Opera matematică" de către profesorul Dumitru Ionescu (Editura Academiei Române, 1970).
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
în reviste indexate ISI), fiind citate de peste 2300 de ori. Dintre monografiile și tratatele publicate menționăm: Hipertensiunea de origine renală (1974); Stările hiperosmolare (1974); Echilibrul acido-bazic (1978); Necesitate și abuz în alimentație (1981); Bazele biochimice ale nutriției (1985); Hipoglicemiile (1990); Teoria și practica acupuncturii moderne (1992); Insulina, descoperirea medicală a secolului aparține românului N. C. Paulescu (1996); Re-Discovery of Insulin (1996); Diabetologie Modernă (1997); Diabetul în România (2001); Diabetul Zaharat: Particularitățile Fenotipice la Femeie (2002); Tratat de Diabet Paulescu (2004); Les
Constantin Ionescu-Târgoviște () [Corola-website/Science/307093_a_308422]
-
român, membru corespondent (1993) al Academiei Române. Profesor Membru corespondent al Academiei Române Senior member, IEEE Discipline predate (recent): Programare avansată, Sisteme inteligente, Sisteme bazate pe cunoștințe și sisteme expert, Electronică Medicală, Procesarea imaginilor și a semnalului vocal, Sisteme fuzzy și neuro-fuzzy, Teoria limbajelor formale și a automatelor, Structuri discrete, Teoria algoritmilor Conducere doctorat Academia Română - Inst. Informatică Teoretică Inteligență artificială, Inginerie biomedicală, Teoria sistemelor complexe sub-domenii sau teme de cercetare: A-Life KD Sisteme VR Sisteme AI și sisteme informatice pentru medicină Lucrări publicate
Horia-Nicolai Teodorescu () [Corola-website/Science/307094_a_308423]
-
corespondent al Academiei Române Senior member, IEEE Discipline predate (recent): Programare avansată, Sisteme inteligente, Sisteme bazate pe cunoștințe și sisteme expert, Electronică Medicală, Procesarea imaginilor și a semnalului vocal, Sisteme fuzzy și neuro-fuzzy, Teoria limbajelor formale și a automatelor, Structuri discrete, Teoria algoritmilor Conducere doctorat Academia Română - Inst. Informatică Teoretică Inteligență artificială, Inginerie biomedicală, Teoria sistemelor complexe sub-domenii sau teme de cercetare: A-Life KD Sisteme VR Sisteme AI și sisteme informatice pentru medicină Lucrări publicate:
Horia-Nicolai Teodorescu () [Corola-website/Science/307094_a_308423]
-
inteligente, Sisteme bazate pe cunoștințe și sisteme expert, Electronică Medicală, Procesarea imaginilor și a semnalului vocal, Sisteme fuzzy și neuro-fuzzy, Teoria limbajelor formale și a automatelor, Structuri discrete, Teoria algoritmilor Conducere doctorat Academia Română - Inst. Informatică Teoretică Inteligență artificială, Inginerie biomedicală, Teoria sistemelor complexe sub-domenii sau teme de cercetare: A-Life KD Sisteme VR Sisteme AI și sisteme informatice pentru medicină Lucrări publicate:
Horia-Nicolai Teodorescu () [Corola-website/Science/307094_a_308423]
-
a întemeiat Editura Filosofică (1930 - 1944) și a devenit secretar de redacție al "Revistei de Filosofie" (1928 - 1943). Asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultății de Filosofie București (din 1 februarie 1928), asistent la catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoașterii de sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru. În 1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Științe Morale și Politice. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 6 iunie 1939. La universitatea ieșeană devine profesor titular
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique”), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), ca președinte, și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu. A fost membru titular (1963) al Academiei Române și decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București . A fost membru corespondent al Academiei de
Nicolae-Victor Teodorescu () [Corola-website/Science/307095_a_308424]
-
(n. 5 noiembrie 1942, Ploiești) este un matematician român de anvergură internațională, membru corespondent al Academiei Române din anul 2000. Este specialist în teoria grafurilor și combinatorică. Când m-am născut eu, tata era în tranșee la Stalingrad - deci condiții dramatice - și a primit o telegramă de la viitoarea mea nașă, Olimpia Constantinescu: "ești tatăl unui băiețel"; Mama nu știa dacă se mai întoarce. Cu
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
o teză de licență despre " Analiza și sinteza multipolilor cu contacte". Patru ani mai târziu, îl găsim din nou la studiu ca tânăr doctorand, orientat tot către specializarea informatică. În 1971 elaborează și susține teza de doctorat "Metode combinatorii în teoria automatelor finite", avându-l drept conducător științific pe reputatul profesor Grigore C. Moisil, membru al Academiei Române. În primul an după absolvire am lucrat la Centrul de Calcul al Universității (Moisil voia să știm să programăm bine), am programat în cod
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
sale în special de probleme privind funcțiile booleene, automatele finite, optimizări în grafuri și rețele, dar în timp, mai ales după ce obține titlul de doctor în matematică, centrul de greutate al preocupărilor sale se deplasează treptat spre zona combinatoricii, a teoriei grafurilor și a informaticii teoretice. Fiind implicat în multiplele activități ale profesorilor conducători de doctorat (Paul Constantinescu și apoi Grigore C. Moisil), în anul 1971, Ioan Tomescu își susține teza cu titlul: "Metode combinatorii în teoria automatelor finite", avându-l
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
spre zona combinatoricii, a teoriei grafurilor și a informaticii teoretice. Fiind implicat în multiplele activități ale profesorilor conducători de doctorat (Paul Constantinescu și apoi Grigore C. Moisil), în anul 1971, Ioan Tomescu își susține teza cu titlul: "Metode combinatorii în teoria automatelor finite", avându-l ca profesor conducător de lucrare pe academicianul Grigore C. Moisil. Devine lector (1972-1990) în cadrul aceleiași catedre pentru o perioadă lungă de timp, în care publică intens, susține cursuri în țară și în străinătate, participă la viața
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
martie 1993, București) a fost un compozitor, muzicolog, violist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române. a urmat studiile la Conservatorul din București, între anii 1948-1952, printre profesorii săi numărându-se Alexandru Rădulescu (violă), Zeno Vancea (istoria muzicii), Ioan Șerfezi (teorie și solfegii), iar în particular, a studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu și Anton Adrian Sarvaș. A activat ca violist în Filarmonica „George Enescu” din București între anii 1948-1958 și în Cvartetul de coarde al Uniunii Compozitorilor, între 1953-1958. Între 1968-1989
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
1969) și cls. II (1974), și cu Ordinul 23 August (în 1979). A publicat o serie de volume, emblematice pentru muzicologia românească, serie apărută în totalitate la Editura Muzicală din București: Nepublicate: Analiza cantitativă și calitativă a câmpului sonor (1950) ; Teoria generală a compoziției clasice (1992 ); Teoria progresiilor modale (1990 - nepublicată); Muzică de teatru Muzică vocală Cicluri de lieduri: Lucrări corale: Muzică vocal-simfonică Cantate: Oratorii: Drame simfonice: Misse: Muzică simfonică "Fresce simfonice": Poeme simfonice: Suite simfonice: Simfonii: Muzică concertantă: Pentru instrumente
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
cu Ordinul 23 August (în 1979). A publicat o serie de volume, emblematice pentru muzicologia românească, serie apărută în totalitate la Editura Muzicală din București: Nepublicate: Analiza cantitativă și calitativă a câmpului sonor (1950) ; Teoria generală a compoziției clasice (1992 ); Teoria progresiilor modale (1990 - nepublicată); Muzică de teatru Muzică vocală Cicluri de lieduri: Lucrări corale: Muzică vocal-simfonică Cantate: Oratorii: Drame simfonice: Misse: Muzică simfonică "Fresce simfonice": Poeme simfonice: Suite simfonice: Simfonii: Muzică concertantă: Pentru instrumente solo: Muzică de cameră Sonate: Trio
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]