64,222 matches
-
sisteme electrice. A fost primul decan al Facultății de Energetică a Politehnicii din București și fondatorul școlii românești de centrale electrice. A efectuat cercetări în domeniul electro-energeticii și a adus importante contribuții în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice și aplicațiilor acesteia în electrotehnică; a soluționat probleme de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea
Martin Bercovici () [Corola-website/Science/307107_a_308436]
-
al Academiei Române. Școala generală în comuna natală (1957-1965), Liceul "Vlaicu Vodă" Curtea de Argeș (1965-1969), Facultatea de Matematică a Universității din București (1969-1974). A obținut doctoratul în matematică la Universitatea București, în anul 1977, cu lucrarea "Stimularea unor procese economice prin mijloacele teoriei limbajului", având drept coordonator pe matematicianul român Solomon Marcus. A fost cercetător la Universitatea din București, iar din 1990 lucrează, ca cercetător I, la Institutul de Matematică al Academiei Române . Din 2003 până în ianuarie 2013 a lucrat și la Universitatea din
Gheorghe Păun () [Corola-website/Science/307109_a_308438]
-
la Institutul de Matematică al Academiei Române . Din 2003 până în ianuarie 2013 a lucrat și la Universitatea din Sevilla. A ținut conferințe la peste 100 de universități și a avut numeroase invitații la conferințe internaționale. Principalele sale domenii de cercetare sunt teoria limbajelor formale și aplicațiile sale, lingvistică computațională, calcul bazat pe ADN și calcul celular/membranar. Calculul membranar (engl. Membrane Computing) a fost inițiat de el, în 1998, aceste modele purtând numele de "sisteme P" (engl. P Systems, cu P de la
Gheorghe Păun () [Corola-website/Science/307109_a_308438]
-
plus, glotonimul moldovenesc, care este unul secundar, situându-se la același nivel cu termenii: muntean, bănățean, oltean etc., ei subsumându-se celui de român(esc); după ei, însă, termenul moldovenesc ar numi o altă realitate lingvistică decât cea românească. Această teorie este contrazisă, de asemenea, de geografia lingvistică și de datele oferite de dialectologie. Nu există, în spațiul românesc, izoglose orientate pe direcția nord-sud, ci toate sunt orientate pe direcția vest-est:
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
a concretizat prin publicarea a 13 volume și a peste 500 de lucrări apărute în prestigioase periodice, iar problemele abordate se pot grupa în trei tematici principale: chimie organică, compuși marcați izotopic, chimie teoretică. A publicat primele cărți despre aplicațiile teoriei grafurilor în chimie (tradusă în chineză), despre izomerii de valență ai anulenelor (pe care i-a definit riguros pentru prima dată) și despre sărurile de piriliu. Două exemple de grafuri eponime sunt prezente in imaginile alăturate: 10-cușca și 11-cușca Balaban
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
deprinderi foarte libere, membrii tratându-se între dânșii cu mare familiaritate și, întocmai ca la școală între copii, își dădeau porecle unii altora. Toți membrii Junimii aveau porecle. De exemplu lui Petre P. Carp i se spunea 'Chirp' - dupa o teorie a lui Caragiani privind popoarele unde vocalele a, e, o și u se citeau i; lui Ion Creangă i se spunea ‘Burdahănosul’- din cauza infățișării; iar lui Ioan Caragiani i se spunea în mod homerian "bine hrănitul Caraiani" - căci avea fața
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
interdigitare, Tranzistoare de Putere Bipolare Rapide, Optotiristoare, Senzori Optici pe Siliciu Monocristalin cu Răspuns Spectral Controlat, Celule Solare de mare eficiență, realizate prin diferite procese tehnologice: difuzie, implantare ionică. Principalele sale contribuții șiințifice originale sunt pe scurt: formularea unitară a teoriei străpungerii dispozitivelor semiconductoare de putere și verificarea sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea teoretică a particularităților câmpurilor electrice interne în joncțiuni semiconductoare VLSI, introducerea de soluții originale la proiectarea și realizarea celulelor solare de mare eficiență, elaborarea de noi
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
la sinteza mecanochimică a compușilor macromoleculari (poliamide-poliesteri), complexarea cu metale pentru obținerea polimerilor semiconductori, grefarea compușilor macromoleculari pe cale mecano-chimică. A dezvoltat chimia de sinteză a unor compuși macromoleculari proveniți din acetilenă și derivați cu proprietăți semi- și fotoconductoare. A elaborat teoria conducției în compuși organici. De mare însemnătate sunt cercetările în domeniul copolimerizării și al obținerii copolimerilor secventați. A inițiat cercetări într-un nou domeniu: sinteza polimerilor prin metode ionice pe cale electrochimică. Este autorul unor studii privitoare la structura fizică a
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
V. Henri, prin cercetări neurofiziologice, experimentând asupra efectelor unor suturi încrucișate de nervi cranieni: lingualul cu hipoglosul; hipoglosul cu pneumogastricul; pneumogastricul cu hipoglosul; hipoglosul cu lingualul; coarda timpanului cu hipoglosul. Aceste lucrări au fost întreprinse cu scopul de a verifica teoria așa-numitei “energii specifice” a nervilor, care fusese formulată, în secolul al XIX-lea, de Johannes Müller și care dobândise, pe lângă un mare număr de adepți, și câțiva adversari redutabili, precum Volkmann și W. Wundt. Călugăreanu și Henri sperau ca
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
(n. 16 iulie 1902, Iași - d. 15 noiembrie 1976, Cluj-Napoca) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. A făcut studii de teoria funcțiilor de o variabilă complexă (funcții meromorfe, funcții univalente, invarianți de prelungire analitică) cât și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
1976, Cluj-Napoca) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. A făcut studii de teoria funcțiilor de o variabilă complexă (funcții meromorfe, funcții univalente, invarianți de prelungire analitică) cât și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria funcțiilor complexe, având o contribuție importantă și prin tratatul publicat la Editură Didactica și Pedagogica (1963). s-a născut la Iași, în ziua de 16
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
teoria funcțiilor de o variabilă complexă (funcții meromorfe, funcții univalente, invarianți de prelungire analitică) cât și de geometrie diferențiala și topologie algebrica, cu deosebire în teoria nodurilor (între altele "Teorema și invariantul Călugăreanu"). A fost un inițiator al învățământului de teoria funcțiilor complexe, având o contribuție importantă și prin tratatul publicat la Editură Didactica și Pedagogica (1963). s-a născut la Iași, în ziua de 16 iulie 1902, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind profesor și ulterior rector al
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
urmă cele două au fuzionat sub denumirea de "Universitatea Babeș - Bolyai" (1959). Prin calitățile sale de dascăl și savant Gh. Călugăreanu a devenit în scurt timp unul dintre cei mai prețuiți profesori ai universității clujene, consolidând o școală prestigioasa de teoria funcțiilor și topologie. Lecțiile sale minuțios pregătite și expuse cu o claritate desăvârșită au fost un model pentru numeroase generații de matematicieni, care timp de aproape jumătate de secol, au crescut sub îndrumarea să. În același timp, Gheorghe Călugăreanu și-
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
de aproape jumătate de secol, au crescut sub îndrumarea să. În același timp, Gheorghe Călugăreanu și-a adus o contribuție importantă la organizarea învățământului matematic, în calitate de decan al facultății de matematică și fizica (1953-1957) și ca șef al catedrei de teoria funcțiilor. A redactat un curs de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de variabilă complexă (Editură Didactica și Pedagogica, București, 1963), iar în colaborare cu profesorul Dumitru Ionescu a
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
sub îndrumarea să. În același timp, Gheorghe Călugăreanu și-a adus o contribuție importantă la organizarea învățământului matematic, în calitate de decan al facultății de matematică și fizica (1953-1957) și ca șef al catedrei de teoria funcțiilor. A redactat un curs de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de variabilă complexă (Editură Didactica și Pedagogica, București, 1963), iar în colaborare cu profesorul Dumitru Ionescu a redactat un manual de Analiză matematică (2
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
organizarea învățământului matematic, în calitate de decan al facultății de matematică și fizica (1953-1957) și ca șef al catedrei de teoria funcțiilor. A redactat un curs de teoria funcțiilor analitice în 2 fascicole (litografiat), ceva mai tarziu transformat într-un manual de teoria funcțiilor de variabilă complexă (Editură Didactica și Pedagogica, București, 1963), iar în colaborare cu profesorul Dumitru Ionescu a redactat un manual de Analiză matematică (2 volume, litografiat). Că o recunoaștere a meritelor sale științifice, în anul 1955 a fost ales
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
la scoala Cantorum din Paris. Talentul și forță să de creație științifică erau întregite de o remarcabilă sensibilitate artistică. A format o serie de elevi dintre care, Petru Mocanu, membru corespondent al Academiei Române, i-a urmat la conducerea catedrei de teoria funcțiilor la Facultatea de Matematică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Fire modestă, dar impunătoare prin ținută să, blând dar exigent, gândire profundă, cumpănit în acțiuni, exemplu de conduită morală, iată câteva trăsături care conturează personalitatea lui Gh. Călugăreanu. O viață
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
forță creatoare, Gheorghe Călugăreanu s-a stins din viață în urma unui cancer cu evoluție foarte rapidă. După dorința să, a fost incinerat, iar urna a fost depusă la Cimitirul Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
depusă la Cimitirul Bellu. Opera să se axează pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funcțiilor de variabilă complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
complexă, geometrie, algebra și topologie. Continuând tradiția marelui sau înaintaș Dimitrie Pompeiu, își începe activitatea de cercetare cu contribuții originale valoroase în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
în teoria funcțiilor de variabilă complexă. Astfel teza să de doctorat cît și primele lucrări publicate din 1928 privesc teoria funcțiilor poligene de o variabilă complexă. Studiul acestor funcții a fost inițiat de Dimitrie Pompeiu, care a introdus în această teorie derivată areolara, noțiune care și-a găsit ulterior importante aplicații în geometrie, mecanică și fizica matematică. Plecând de la observația că derivată areolara coincide cu derivată parțială a funcției în raport cu conjugata variabilei independente, Gh. Călugăreanu a studiat pentru prima oara problemă
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
finit p, valorile excepționale posibile sunt date de o ecuație algebrica de grad p+1, în care intră numai primii p+2 coeficienți ai elementului taylorian, precum și sumele anumitor serii formate cu polii funcției. Acest rezultat, demonstrat mai întâi cu ajutorul teoriei lui R. Nevanlinna și ulterior regăsit pe o cale elementară, l-a condus la studiul altor specii de valori excepționale, în sensul lui Borel, Valiron și Nevanlinna. A obținut astfel o extindere a teoremelor asupra valorilor excepționale, care constituie și
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
A obținut astfel o extindere a teoremelor asupra valorilor excepționale, care constituie și definiția unei noi specii de valori excepționale (pe care Valiron le numește valori excepționale C). Studiul funcțiilor univalente constituie una dintre preocupările centrale ale cercetărilor actuale din Teoria geometrica a funcțiilor analitice. În acest domeniu, Gh. Călugăreanu a abordat o problemă fundamentală, căutând prin variate metode condiții necesare și suficiente pentru univalenta unei funcții analitice în interiorul sau exteriorul discului unitate. Un prim rezultat din 1932 este obținerea razei
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
uniforme este univalenta în orice disc în care ea este olomorfă, reușește în 1933 o condiție necesară extrem de simplă pentru uniformitatea unei funcții analitice. Descoperirea invarianților de prelungire analitică constituie una dintre contribuțiile cele mai importante ale lui Călugăreanu în teoria funcțiilor analitice. Pornind de la cercetările anterioare asupra funcțiilor meromorfe și a funcțiilor univalente, a fost condus la o problemă mai generală și anume aceea a relațiilor ce există între proprietățile calitative sau cantitative ale unei funcții analitice și coeficienții taylorieni
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
funcției analitice a caror valoare nu se schimbă când se înlocuiește un element cu oricare alt element al aceleiași funcții analitice. Într-o serie de lucrări a reușit să construiască succesiv astfel de invarianți pentru diferite clase de funcții analitice. Teoria generală a invarianților de prelungire este elaborată în 1939 când, observând că aceste expresii atașate funcției analitice sunt în fond funcționale analitice (cunoscute în literatura că funcționalele Călugăreanu), a utilizat teoria funcționalelor analitice a lui L. Pantappie pentru obținerea unui
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]