583,813 matches
-
pe o stradă aflată în apropiere. Mai târziu au locuit pe această stradă, pentru o perioadă scurtă de timp, scriitori renumiți precum Franz Kafka și Jaroslav Seifert. Astăzi, este unul dintre cele mai vizitate locuri din capitala Republicii Cehe, aici aflându-se galerii de artă și magazine de suveniruri. Ea se bucură de o mare popularitate în rândul turiștilor datorită aspectului caselor sale colorate cu ferestre și uși mici, a acoperișurilor joase și a coșurilor de fum. Strada de aur se
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
-se galerii de artă și magazine de suveniruri. Ea se bucură de o mare popularitate în rândul turiștilor datorită aspectului caselor sale colorate cu ferestre și uși mici, a acoperișurilor joase și a coșurilor de fum. Strada de aur se află în partea de nord-est a Cetății Praga și la sud-est de Grădinile Regale. Situată lângă Mănăstirea Sf. Gheorghe, ea se învecinează cu Turnul Alb ("Bílá svěž") la vest și cu Turnul Daliborka ("Daliborka svěž") și Turnul Negru ("Černá svěž") la
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
aici celor 24 de gardieni regali („tunarii roșii”) și membrilor familiilor lor. Ei și-au construit casele pe cheltuiala proprie. Dimensiunile mici ale acestor case și amplasarea lor lângă zidurile cetății s-au datorat probabil lipsei de spațiu din zonele aflate în apropierea Castelului Praga sau, poate, nemulțumirii stareței Mănăstirii Sf. Gheorghe care se plângeau de comportamentul nepotrivit al acestor oameni. Casele aveau și o serie de dependințe care au fost demolate în cursul reamenajării străzii din anul 1864, rămânând doar
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
de pe care se face auzită muncă artistului și care adună în jurul său oameni s-o asculte. Tot ce are loc acolo e pentru a lăsa publicul cât mai extaziat. Și acela e locul în care ar vrea Ion să se afle toată viața. Actualmente, Ion își găsește inspirația în rădăcinile muzicii rock și în curentele mai proaspăt apărute. "Bass Guitar, Back Vocal" S-a născut la 26 iunie 1996, în or. Ungheni, Republica Moldova. Criști este băsist și back vocalist în The
The Wax Road () [Corola-website/Science/336139_a_337468]
-
frați mai mici: un frate și trei surori, dar, cu excepția surorii Anna, niciunul dintre ei nu a supraviețuit până la vârsta adultă. După absolvirea școlii elementare, Josef Kajetán a urmat liceul la Praga și Hradec Králové. Printre profesorii săi s-au aflat lingvistul și scriitorul marcant ceh Josef Jungmann și dramaturgul Václav Kliment Klicpera. După ce a absolvit studiile liceale, a început să studieze filozofia la Praga. Încă din perioada studenției, Tyl a început să fie activ în domeniul teatrului și în cele
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
respinsă, așa că în 1851 s-a alăturat unei companii deja existente și a plecat într-un turneu, împreună cu familia sa. Totuși, compania de teatru nu avea prea mare succes, iar familia Tyl a ajuns în sărăcie. În 1856, în timp ce se afla la Pilsen, Tyl, ce avea pe atunci 48 de ani, a murit de o boală necunoscută și a fost înmormântat în cimitirul local. Un teatru din Plzeň a fost numit mai târziu în onoarea sa Divadlo Josefa Kajetána Tyla. Tyl
Josef Kajetán Tyl () [Corola-website/Science/336155_a_337484]
-
1978, cei trei au făcut înconjurul Europei și al națiunilor din Golful Persic. Ulterior, în 1979, Fairuz și frații Rahbani au hotărât să își întrerupă relațiile profesionale și personale, iar ea a început să lucreze cu o echipă de productie aflată sub conducerea fiului său Ziad Rahbani. În timpul războiului civil din Liban (1975 - 1990) Fairuz nu a părăsit niciodată Libanul pentru a locui în străinătate și nu a avut concerte acolo, iar în acea perioadă a sustinut numeroase concerte și turnee
Fairuz () [Corola-website/Science/336130_a_337459]
-
vienez August Kirstein, care a câștigat un concurs de arhitectură în anul 1901. Biserica a fost reconstruită pe baza planurilor sale în perioada 1904-1909 în stilul neogotic. Începerea construcției catedralei datează din secolele XI-XII, când pe acest loc s-a aflat o veche capelă romanică. Lucrările de construcție erau începute la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul domniei margrafului Conrad al II-lea Otto, duce al Boemiei (1189-1191), când se afla aici o biserică ce avea propria sa absidă și criptă
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
datează din secolele XI-XII, când pe acest loc s-a aflat o veche capelă romanică. Lucrările de construcție erau începute la sfârșitul secolului al XII-lea, în timpul domniei margrafului Conrad al II-lea Otto, duce al Boemiei (1189-1191), când se afla aici o biserică ce avea propria sa absidă și criptă. Construcția a continuat până la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar rămășițele bazilicii romanice au fost recent descoperite în timpul săpăturilor arheologice din catedrală de la începutul secolului XXI-lea și sunt acum
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
cu înălțimea de 11 m. Altarul a fost realizat de sculptorul vienez Josef Leimera în 1891 și prezintă la partea superioară răstignirea lui Cristos, iar la partea inferioară pe toți cei doisprezece apostoli. În exteriorul catedralei, lângă zidurile acesteia, se află pietrele funerare ale episcopilor Václav Urban Stuffler și Vincenc Josef Schrattenbach, precum și ale membrilor altor familii nobile. Pe partea stângă a intrării principale se află un amvon exterior numit „Kapistránka”, după fratele franciscan Ioan de Capistrano, care a predicat la
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
la partea inferioară pe toți cei doisprezece apostoli. În exteriorul catedralei, lângă zidurile acesteia, se află pietrele funerare ale episcopilor Václav Urban Stuffler și Vincenc Josef Schrattenbach, precum și ale membrilor altor familii nobile. Pe partea stângă a intrării principale se află un amvon exterior numit „Kapistránka”, după fratele franciscan Ioan de Capistrano, care a predicat la Brno în a doua jumătate a anului 1451. Acest amvon, cu toate acestea, nu a fost folosit, el fiind construit mai târziu în amintirea sa
Catedrala Sfinții Petru și Paul din Brno () [Corola-website/Science/336163_a_337492]
-
(în , "Belogradchishka krepost"), cunoscută și sub numele de Kaleto (Калето, „cetatea” din turcă "kale"), este o cetate antică situată pe pantele de nord ale Munților Balcani, în apropierea orașului Belogradcik aflat în nord-vestul Bulgariei și este principala atracție culturală și istorică turistică a orașului, atrăgând împreună cu Stâncile de la Belogradcik, fluxul principal de turiști în regiune. Aceasta este una dintre cele mai bine conservate cetăți din Bulgaria și un monument cultural de
Cetatea Belogradcik () [Corola-website/Science/336167_a_337496]
-
al Vidinului Ivan Strațimir a extins vechea fortăreață în secolul al XIV-lea, construind garnizoane fortificate în fața stâncilor existente. În timpul domniei lui Strațimir, cetatea Belogradcik a devenit una dintre cele mai importante cetăți din regiune, imediat după cetatea Baba Vida aflată în Vidin. În timpul cuceririi otomane a Bulgariei, cetatea a fost capturat de turci în 1396. Ei au fost forțați să se extindă în continuare din cauza pentru acțiunilor intensificate a haiducilor și insurgenților din regiune. Schimbări considerabile s-au făcut la
Cetatea Belogradcik () [Corola-website/Science/336167_a_337496]
-
Cehă. Clădirile complexului au servit ca reședință a episcopilor și (din 1777) a arhiepiscopilor de Olomouc. Palatul arhiepiscopal și grădinile au fost înscrise de UNESCO în 1998 pe lista locurilor din patrimoniul mondial. În anul 1110 teritoriul pe care se află actualul oraș Kroměříž a fost trecut în stăpânirea Episcopiei de Olomouc, iar în anul 1260 episcopul Bruno de Schauenburg (în , în ) a dispus fondarea unei așezări care a și fost numită Kroměříž. Prima clădire a fost construită pe acest loc
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
Franz Anton Maulbertsch și Josef Stern să restaureze clădirea și să decoreze sălile palatului cu lucrările lor. În afară de picturile lor, palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a doua ca valoare artistică din țară, în care se află ultimul tablou mitologic al lui Tițian, "Pedepsirea lui Marsyas". Cea mai mare parte a colecției a fost achiziționată de către episcopul Karel la Köln în 1673. Palatul conține, de asemenea, o arhivă muzicală remarcabilă și o bibliotecă de 33.000 de
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
parcuri va dura încă mulți ani. În incinta castelului se intră, de obicei, prin așa-numita Poartă de Sud/barbacan (în ). Această poartă inițial gotică a fost refăcută în stil renascentist în 1626. În partea de sus a portalului se află blazoanele lui Zigmund de Tiefenbach și ale celor două soții ale sale, Kateřina de Lomnice și Bohunka de Žerotin. Pornind de la Poarta de Sud a palatului este podul castelului, menționat ca unul dintre primele structuri din beton armat din fostul
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
din palat se trece într-o curte interioară, care a fost creată în secolul al XIX-lea prin demolarea a două palate regale din secolul al XIII-lea. Din fericire, există mențiuni documentare cu privire la aspectul acestor palate. Dincolo de curte se află așa-numita Aripă Engleză, construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea într-un coridor. Parterul a servit pentru parcarea trăsurilor, în timp ce primul etaj era folosit ca depozit de arme și mai târziu ca grânar. Clădirea necesită ample
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
numitul palat din curte, ridicat în secolul al XVII-lea, cu două camere boltite așezate una deasupra celeilalte. El urmează a fi transformat potrivit planurilor de renovare într-un spațiu pentru evenimente culturale. În colțul de sud-est al castelului se află așa-numitul Turn Prismatic de Est, construit în secolul al XIV-lea pentru a proteja castelul din partea de sud-est. La sud de acest turn au fost descoperite vestigii arheologice ale zidurilor Palatului medieval de Est, care datează probabil din secolul
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
(în ) este o clădire barocă din districtul nord-vestic Troja al orașului Praga, aflată în imediata apropiere a Grădinii Zoologice (la est). Situat pe malul drept al râului Vltava, fostul domeniu nobiliar conține, de asemenea, mai multe acareturi, inclusiv grajduri, și, de asemenea, o vinotecă, inspirată de via Sf. Clara din apropiere (în direcția
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
apropiere (în direcția nord). Clădirea palatului este înconjurată de o grădină mare cu multe plante ornamentale, pomi fructiferi și un mic labirint, decorat cu fântâni arteziene, vaze din teracotă, decorațiuni de stuc și o orangerie cu busturi de împărați. Palatul (aflat în prezent în proprietatea orașului Praga) și grădinile sale sunt deschise pentru public, aici fiind expusă o colecție de picturi cehe din secolul al XIX-lea ce face parte din Galeria de Artă a orașului Praga. În plus, una din
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
Nigeriei. Construcția ei a fost rezultatul unor influențe islamice venite prin intermediul contactelor comerciale dintre Imperiul Songhai și orașele etnicilor hausa. În anul 1582, Muhammad Zaki (1582-1618) a dărâmat moscheea și a reconstruit-o mutându-i locația pe terenul unde se află în prezent. Edificiul a fost din nou reconstruit în timpul emirului Abdullah Dabo (1855-1883). După ce a fost distrusă în anul 1950, moscheea a fost reconstruită cu materiale moderne, străine arhitecturii tradiționale. Construcția a fost sponsorizată de către guvernul britanic ca un gest
Marea Moschee din Kano () [Corola-website/Science/336179_a_337508]
-
a fugit împreună cu mama sa în Saxonia. În cele din urmă, el a plecat spre Italia, a petrecut câțiva ani la Veneția, unde a studiat operele lui Veronese, Tintoretto și Tițian, apoi a mers la Roma în 1634. În timp ce se afla acolo, el s-a alăturat grupului Bentvueghels (o asociație a pictorilor olandezi) sub pseudonimul "Slagzwaart" (Paloș). Prin acea perioadă, el s-a specializat deja ca pictor de portrete. După aproximativ un an s-a întors în Saxonia și în cele
Karel Škréta () [Corola-website/Science/336187_a_337516]
-
Televiziunea prin satelit este televiziunea ce transmite prin intermediul sateliților aflați în orbită geostaționară, programe de radio și de televiziune, analogice și digitale. Transmisia televiziunii digitale prin intermediul sateliților se face utilizând sistemul DVB-S (direct broadcast satellite - standard), dezvoltat în 1993 și adoptat în 1994. Programele TV transmise prin satelit sunt
Televiziune prin satelit () [Corola-website/Science/336175_a_337504]
-
programe de radio și de televiziune, analogice și digitale. Transmisia televiziunii digitale prin intermediul sateliților se face utilizând sistemul DVB-S (direct broadcast satellite - standard), dezvoltat în 1993 și adoptat în 1994. Programele TV transmise prin satelit sunt receptionate de stații aflate la sol și distribuite prin emițătoare și translatoare pentru acoperirea unui anumit teritoriu sau sunt recepționate direct de către receptori aflați la utilizator, (direct-to-home television - DTH) folosind antene individuale. Televiziunea prin satelit este uneori cunoscută doar cu denumirea DTH. Primul semnal
Televiziune prin satelit () [Corola-website/Science/336175_a_337504]
-
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus (în ) este o biserică romano-catolică aflată în Piața George de Poděbrady (Náměstí Jiřího z Poděbrad) din cartierul Vinohrady al orașului Praga. Ea este considerată una dintre cele mai semnificative construcții religioase cehe din secolul al XX-lea. Biserica a fost construită între anii 1928 și 1932
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]