583,813 matches
-
Pentru a lupta împotriva anarhiei, în așteptarea acestora, românii din teritoriu s-au grabit sa organizeze Gărzile Naționale. Într-o Proclamație semnată pe 26 noiembrie, șeful Marelui Cartier General - generalul Constantin Prezan, a specificat țelurile politice naționale ale demersului militar aflat în curs, anume integrarea în frontierele statului român a teritoriilor dintre Tisa și Dunăre, astfel cum fuseseră ele stipulate în Tratatul din 1916. Divizilor 7 Infanterie - concentrată la Piatra Neamț sub comanda generalului Traian Moșoiu și 1 Vânători - concentrată la Comănești
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
față de populația română - în special față de Gărzile Naționale Române a devenit din ce în ce mai amenințătoare. În timp ce guvernul ungar a depus eforturi pentru a crea o divizie de infanterie cu baza în Transilvania și pentru a întări gărzile naționale maghiare, un consiliu secuiesc aflat la Budapesta a militat pentru creare unei brigăzi secuiești, detașament ale cărui baze au fost puse pe 1 decembrie la Cluj sub conducerea lui Károly Kratochwill. La sfârșitul lunii decembrie - conform lui Apáthy, efectivul acesteia a ajuns la 3.000
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Aceasta urma să se întindă pe aliniamentul Baia-Mare - Dej - Cluj - Deva și să aibă de-a lungul său o fâșie demilitarizată de 15 km care ar fi urmat să-i separe pe beligeranți. Despre această nouă linie guvernul Ungariei a aflat de abia la 10 ianuarie. După ce guvernul francez a acceptat noul traseu, nu însă fără a-și exprima dezacordul față de demersul lui Berthelot prin vocea lui Georges Clemenceau, Franchet d'Esperey și-a dat și el acordul pe data de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
7-a a înaintat în direcția Cluj, pe 18 decembrie generalul Constantin Neculcea solicitând părăsirea acestuia de către trupele ungare, iar Divizia 1 în a înaintat în direcția Alba-Iulia, Teiuș, Aiud. Începând cu data de 23 decembrie 1918 tot teritoriul transilvănean aflat între linia de demarcație și vechea frontieră cu Regatul României a fost decretat ca fiind o zonă a armatei. La 24 decembrie soldații români au intrat în Cluj, moment în care a fost înființat un comandament unic al trupelor române
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
acesta le-a informat de faptul că la ordinul său Clujul urma să fie ocupat de soldații români. La 18 decembrie Consiliul de Miniștri ungar a acceptat intrarea trupelor române în oraș. Aici în momentul intrării trupelor române s-a aflat profesorul István Apáthy, numit de către guvernul Ungariei "„Comisar guvernamental pentru Ungaria de Est”". Acesta era asistat de către un aparat administrativ multipartinic format din 14 departamente, al cărui rol era acela de a administra civil un teritoriu aflat în continuă scădere
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
române s-a aflat profesorul István Apáthy, numit de către guvernul Ungariei "„Comisar guvernamental pentru Ungaria de Est”". Acesta era asistat de către un aparat administrativ multipartinic format din 14 departamente, al cărui rol era acela de a administra civil un teritoriu aflat în continuă scădere. Atât Apáthy cât și aparatul său au rămas pe loc și, într-un act simbolic dorit a semnaliza continuitatea juridică, a rămas un timp și comandamentul militar ungar. Între timp, ungurii mobilizaseră aproximativ 3.000 de oameni
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
președintelui Consiliului Național Maghiar local și a profesorului Apáthy, președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania. Într-o telegramă a aceluiași profesor Apáthy găsită ulterior la Zalău acesta a îndemnat însă trupele maghiare să opună rezistență, astfel că trupe maghiare răzlețe aflate în retragere au minat linia din apropiere de Zalău și au luat cu asalt vagoanele de tren în care se îmbarcaseră trupele române în drum spre Crișeni (fosta gară Țigani). După un contraatac susținut cu întăriri sosite de la Jibou, la
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
atacate de de forțe inamice cu un efectiv de 1.000-1.200 de soldați, susținuți de artilerie și două trenuri blindate. Reacția energică a trupelor române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe care trupele ungare ar fi dorit să îl ridice. În zorii zilei de 23 februarie 1919, în sectorul Brigăzii 13 Infanterie trupe ungare venite dinspre Aghireș și Crișeni au surprins cu efective numeroase trupele române, care
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
8 spre 9 martie 2 batalioane de secui - sprijinite de 2 baterii de artilerie și de focul a numeroase mitraliere, au atacat în zona Crișeni - Zalău aripa stângă a Divizia 7-a, astfel că posturile românești - inferioare ca număr și aflate la distanțe mari, s-au retras. Un contraatac susținut de rezervele Brigăzii 13 Infanterie - susținute de artilerie, a restabilit situația. Alte incidente regretabile soldate cu morți și răniți în rândurile Consiliilor și Gărzilor Naționale Române, precum și ale trupelor regulate române
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
române au avut loc la Teiuș, Beliș, Târgu Lăpuș, Cufoaia, Ciucea. Românii au continuat să protesteze față de traseul liniei de demarcație invocând atât dreptul la autodeterminare, cât și prevederile Tratatului din 1916 precum și persecuțiilor de care aveau parte etnicii români aflați pe teritorii sub controlul statului ungar. La 15 ianuarie Primul Ministru francez l-a informat pe Berthelot că Aliații au hotărât să confere României același statut ca cel atribuit Serbiei, Belgiei și Greciei, recunoscând de principiu caracterul geografic provizoriu al
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
francezi în ceea ce privește intervenția împotriva Rusiei Sovietice, Conferința a trasat o nouă linie de demarcație ungară-română, aflată mai la vest. Autorizarea ocupării teritoriului transilvănean de către români, urma să favorizeze astfel acordarea de pe teritoriul românesc de sprijin trupelor învinse de Armata Roșie, aflate în dificultate în Ucraina. Generalul Franchet d'Esperey, a fost conștient de scopul final al românilor de a ocupa întreg terenul atribuit prin Tratatul Secret de la București, apetitul acestora crescând pe măsura avansului din teren. Din punctul său de vedere
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de linia Satu-Mare - Arad urmau să se replieze 100 km, până aproape de râul Tisa, între Armata Română care urma să avanseze și să preia districtele Satu Mare, Carei, Oradea și Arad și cea maghiară, urmând să se interpună o fâșie demilitarizată aflată la vest de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
privind dispozitivul trupelor române, astfel încât Franchet d'Esperey să poată planifica retragerea celor maghiare și să informeze Parisul despre etapele de execuție ale planului, de ale cărui detalii finale urma să răspundă comandantul armatei franceze din Ungaria - generalul de Lobit, aflat la Belgrad. Berthelot urma deasemenea să se asigure că că românii nu-și retrag trupe din Basarabia și Dobrogea, făcând astfel aceste regiuni vulnerabile la un eventual atac, într-un moment în care Armata Roșie avansa spre Basarabia. Retragerea trupelor
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de către aceștia, nu urma să conducă la adoptarea unor măsuri imediate contra statului maghiar. Întârzierea cu care hotărârea Conferinței de Pace a fost remisă oficialităților ungare, a avut la bază un complex de factori. Astfel, la mijlocul lunii martie forțele aliate aflate sub comanda lui d'Esperey nu erau pregătite pentru a pune în practică pe teren hotărârea. Doar ordinul urgent al lui Georges Clemenceau, determinat de criza trupelor aliate aflate sub comandă franceză în sudul Rusiei, a avut drept consecință o
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
bază un complex de factori. Astfel, la mijlocul lunii martie forțele aliate aflate sub comanda lui d'Esperey nu erau pregătite pentru a pune în practică pe teren hotărârea. Doar ordinul urgent al lui Georges Clemenceau, determinat de criza trupelor aliate aflate sub comandă franceză în sudul Rusiei, a avut drept consecință o dispoziție de la 19 martie a generalul d'Esperey către generalul de Lobit prin care acestuia i se cerea să comunicare maghiarilor nota Conferinței. Remiterea memorandumului oficialităților maghiare, a ridicat
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
1919, fără a i se recunoaște Republicii Sovietice Ungare un statut diplomatic obișnuit, în ședința celor patru șefi de guverne s-a decis trimiterea în capitala ungară a unui emisar cu împuterniciri atât militare, cât și diplomatice. În cadrul acestei misiuni, aflată sub auspiciile Conferinței de Pace și desfășurată între 4 și 5 aprilie 1919, generalul Jan Christian Smuts a venit la Budapesta cu o propunere către regimul Béla Kun privind o nouă linie de demarcație, aflată 25 de km mai la
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în bazinul dunărean, prin Consiliul de Miniștri de la 28 martie/10 aprilie 1919 din București, Regatul României a decis să declanșeze ostilitățile împotriva Republicii Sfaturilor mai înainte ca aceasta să declanșeze o acțiune ofensivă împotriva trupelor române. Atacarea trupelor maghiare aflate dincolo de linia de demarcație a fost decisă pentru data de 16 aprilie 1919. După ce în noaptea de 15 spre 16 aprilie trupele române au fost ținta unui atac militar ungar firav, în zori acestea au pornit la rândul lor o
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
poloneze au lansat Operațiunea Market Garden, o încercare foarte îndrăzneață de ocolire a Liniei Siegfried prin forțarea cursului inferior al Rinului în Olanda. Eșecul acestei operațiuni, precum și problemele logistice generate de distanțele foarte mari pe care se făcea aprovizionarea trupelor aflate într-o rapidă înaintare în Franța, au dus la epuizarea resurselor atacului aliat impetuos spre Berlin. Pierderile germanilor în Franța fuseseră ridicate. Feldmareșalul Walter Model a apreciat la un moment dat că cele 74 de divizii pe care le comanda
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen, un oraș cu arhitectură medievală pitorească, avea o valoare militară redusă, de timp ce în apropiere nu se afla nicio fabrică militară. Cu o populație de
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen, un oraș cu arhitectură medievală pitorească, avea o valoare militară redusă, de timp ce în apropiere nu se afla nicio fabrică militară. Cu o populație de aproximativ 165.000 de locuitori, orașul nu suferise bombardamente importante ale aliaților. Pe de altă parte, orașul era un simbol important pentru regimul nazist și pentru poporul german. Nu doar că devenise primul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
încercuit. Deși americanii aveau capacitatea de înlocuire rapidă a pierderilor, soldații proaspăt sosiți pe front nu aveau de cele mai multe ori pregătirea tactică necesară. Numeroși ofițeri tineri nu aveau o pregătire tactică și de conducere a trupelor satisfăcătoare. Printre tanchiști se aflau conductori care nu aveau altă experiență decât conducerea unor automobile pe drumurile publice. Au existat situații în care comandanții de tancuri au fost obligați să își învețe membrii echipajului cum să încarce armele și să le folosească chiar înainte de declanșarea
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
celor două batalioane, înarmați doar cu mitraliere și aruncătoare de flăcări, și sprijiniți de doar câteva tancuri și un singur obuzier de 155mm, au trebuit să atace garnizoane orașului formată din aproximativ 5.000 de soldați germani (printre care se aflau și membri ai serviciilor auxiliare din flota maritimă, aviație și poliție). Cei mai mulți soldați germani erau lipsiți de experiență de luptă, erau slab instruiți și erau sprijiniți de doar câteva tancuri și tunuri de asalt. Apărătorii Aachenului se foloseau de clădirile
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
aliaților spre răsărit. După cucerirea orașului Aachen, Armata I aliată a primit sarcina cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la lupte mai grele decât cele de la - „[[Bătălia din Pădurea Hürtgen]]”. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Brahms. a scris despre el în jurnalul ei: „Îl iubesc că pe un fiu”. Dragostea lui Brahms pentru ea, era plină de respect, mai complexă și conflictuală, dar el a prețuit mult opiniile și sfaturile ei. În 1854 Brahms se află sub impresia îndemnurilor lui Robert Schumann de scrie o simfonie, precum și sub vraja ascultării Simfoniei a IX-a de Beethoven într-un concert la Köln sub baghetă lui Ferdinand Hiller Mai întâi la Köln, apoi la Düsseldorf, vreme de patru
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
în Alten Münchner Südfriedhof, München. În casa în care a locuit Mannlich, în Zweibrücken, „Mannlichhaus“ (Herzogstraße 8), s-a amenajat în anul 1986 o casă memorială. Câteva din picturile sale se găsesc expuse în Edelhaus în Schwarzenacker. În Homburg se află un gimnaziu care îi poarta numele, „"Christian von Mannlich-Gymnasium"”. Asociația "Bund der Pfalzfreunde" decerne din anul 1974 premiul "Johann Christian von Mannlich-Preis" pentru pictură, sculptură, grafică, fotografie.
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]