583,813 matches
-
În prezent, plăcile se deplasează în direcții opuse. Astfel, crusta din partea de nord a lanțului muntos se îndepărtează de partea de sud, cu o viteză de 3 mm pe an, ceea ce duce la numeroase cutremure de-a lungul faliilor minore aflate aproape de suprafață. Cutremurele minore sunt comune în Italia, însă evenimente precum cel de 6,2 pe Richter rămân relativ rare. Ultimul cutremur major din țară a avut loc în 2012. Cutremurul cu o magnitudine de 6 și cu epicentrul localizat
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
parte din localitățile afectate. Primarul orașului Amatrice a declarat pentru un post de radio că orașul a fost distrus. "Drumurile din și spre oraș sunt blocate. Jumătate din oraș a dispărut. Orașul nu mai există. În acest moment există persoane aflate sub dărâmături. Au avut loc mai multe alunecări de teren, iar un pod este pe cale să se prăbușească”, a declarat Sergio Perozzi. Stefano Petrucci, primarul din Accumoli, a declarat că 2.500 de oameni au rămas fără adăpost în cele
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
Ministerului Afacerilor Externe, 11 români au murit în cutremurul din Italia, alți 10 sunt într-o tabără de sinistrați, iar patru sunt dați dispăruți. De asemenea, au mai fost identificate alte șase persoane de cetățenie română printre răniți, care se află internate pentru îngrijiri medicale. Ziarul "Emigrantul", ziarul diasporei care apare în Italia, a înaintat cifra de 12 români morți (11 femei și un bărbat), cifră care nu a fost însă confirmată de autorități. Un nou bilanț dat publicității de autorități
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
stare critică. La ora locală 22:15, bilanțul dat de autorități indica 281 de morți - 221 în Amatrice, 11 în Accumoli și 49 în Arquata del Tronto. 13 cetățeni străini se numără printre victimele identificate. Alte 388 de persoane se aflau la acea oră internați în spitalele din regiune. Pe 28 august, bilanțul era de 290 de morți, în timp ce locuitorii din Amatrice estimau că 10 oameni încă se află îngropați sub moloz. Prima victimă al cărei nume a fost dezvăluit de
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
cetățeni străini se numără printre victimele identificate. Alte 388 de persoane se aflau la acea oră internați în spitalele din regiune. Pe 28 august, bilanțul era de 290 de morți, în timp ce locuitorii din Amatrice estimau că 10 oameni încă se află îngropați sub moloz. Prima victimă al cărei nume a fost dezvăluit de autorități este Marisol Piermarini - o fetiță de 18 luni care dormea în pătuțul său atunci când casa din Arquata del Tronto s-a prăbușit. Mama Martina și tatăl Massimiliano
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
persoane au fost adăpostite în taberele de refugiați. În jur de 4.400 de persoane au fost implicate în operațiunile de căutare și salvare, inclusiv 70 de echipe cu câini salvatori. Logistica a făcut uz de 12 elicoptere, alte nouă aflându-se în rezervă. Facebook a activat funcția Safety Check pentru ca cei care se află în zona afectată de cutremur să-i anunțe pe apropiați, prin intermediul rețelei de socializare, că sunt teferi. Armata Italiei a fost trimisă în zonele afectate pentru
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
persoane au fost implicate în operațiunile de căutare și salvare, inclusiv 70 de echipe cu câini salvatori. Logistica a făcut uz de 12 elicoptere, alte nouă aflându-se în rezervă. Facebook a activat funcția Safety Check pentru ca cei care se află în zona afectată de cutremur să-i anunțe pe apropiați, prin intermediul rețelei de socializare, că sunt teferi. Armata Italiei a fost trimisă în zonele afectate pentru a ajuta, iar statul a alocat din trezorerie aproximativ 235 de milioane de euro
Cutremurul din Italia, august 2016 () [Corola-website/Science/336701_a_338030]
-
o perioadă de apariție foarte scurtă din cauza campaniei sale agresive împotriva politicii președintelui Bartolomé Mitre, a poziției sale cu privire la Războiul Triplei Alianțe și a arestării redactorilor săi. În 1870 a participat la mișcarea revoluționară împotriva președintelui uruguayan, generalul Lorenzo Batlle. Aflat în aceeași tabără, a editat un ziar cu un titlu controversat: "La Revolución". După răsturnarea președintelui Battle și ascensiunea la putere a juristului José Eugenio Ellauri în 1874, s-a mutat cu domiciliul în Argentina, unde, în afară de activitatea de redactor
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
Tbilisi, capitala Georgiei. El provenea dintr-o familie nobilă, care pretindea că descinde din orașul vechi Gibeon (în georgiană: Gabaoni) din Palestina. Poetul însuși a folosit frecvent numele de familie Gabaoni, o variantă a numelui Gabașvili. Printre strămoșii săi se aflau mitropolitul Timotei și poeții Nicoloz și Maria Gabașvili. Tatăl lui Besiki, Zakaria, era un preot ortodox georgian și duhovnic al regelui Teimuraz al II-lea, fiind considerat în epocă un „bun cunoscător al filosofiei antice, predicator și orator, minunat poet
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
celei de-a doua conflagrații mondiale care a avut loc în regiunea orașelor olandeze Arnhem, Oosterbeek, Wolfheze și Driel în perioada 17-26 septembrie 1944. După ce au reușit să elibereze teritoriile Franței și Belgiei în vara anului 1944, aliații occidentali se aflau în fața sarcini eliberării Olandei. Feldmareșalul britanic Bernard Montgomery susținea executarea unui singur atac major peste brațele cursului inferior al Rinului. Această acțiunea ar fi permis Armatei a 2-a britanice să ocolească Linia Siegfried și să atace zona industrială Ruhr
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atace zona industrială Ruhr. Pentru atingerea acestui obiectiv, aliații au lansat pe 17 septembrie Operațiunea Market Garden. Au fost parașutate în Olanda trupe aeropurtate, care trebuiau să asigure cucerirea și păstrarea controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
podurilor din zona orașului Nijmegen și a Diviziei I aeropurtate britanice (din care făcea parte și Brigada I independentă de parașutiști polonezi) pentru capturarea celor trei poduri peste Rin de la Arnhem. În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
poată fi folosite pentru aterizarea planoarelor, iar piloții se fereau să zboare prea aproape de Arnhem, unde puteau fi doborâți de artileria antiaeriană de la aeroportul Deelen. Din aceste motive, Urquhart a fost obligat să aleagă zone de parașutare sau de aterizare aflate la o distanța de până la 12,5 km de orașul Arnhem, pe malul nordic al râului. Sarcina cuceririi și păstrării controlului asupra podurilor și zonelor de parașutare a proviziilor de care avea să fie nevoie în timpul luptelor făcea ca Divizia
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Frost urma să se deplaseze pe drumul de pe malul râului până în centrul orașului Arnhem - rută care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care le-a ordonat. Browning nu a apreciat la adevărata valoare aceste informații și a ordonat medicului șef să îl trimită pe Urquhart în concediu medical. De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a 9-a Panzer „Hohenstaufen” și Diviziei a 10-a Panzer „Frundsberg’”) a fost transferate în zona de nord a Arnhemului pentru reorganizare și refacere. Deși II. SS-Panzerkorps suferise pierderi grele ca să străpungă încercuirea de la Falaise, în rândurile sale se aflau veterani experimentați, care se adăugau efectivelor germane din zonă, al căror număr era mult peste ce se așteptau aliații. Un fapt foarte important era acela că acești soldați fuseseră special pregătiți pentru lupta împotriva atacurilor trupelor aeropurtate. Ambele divizii germane
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Normandia. Unele surse susțin că Divizia a 9-a număra până la 6.000 de militari, în timp ce altele consideră că a fost vorba de 6.000 - 7.000 de oameni. Alături de germani, la Arnhem luptau și olandezi pronaziști. Printre aceștia se aflau membri ai „Nationaal-Socialistische Beweging”, dar și persoane condamnate, forțate să se înroleze. Unitățile olandeze erau incorporate în cadrul marilor unități germane. La Arnhem, „SS Wachbattalion 3” format din olandezi era atașat la „Kampfgruppe Von Tettau”, iar Batalionul al 3-lea al
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în lupte grele cu apărătorii zonei de parașutare „Y”, punând în primejdie sosirea celui de-al doilea val de parașutare. Problemele comunicațiilor radio a dus la imposibilitatea anunțării echipajelor avioanelor aliate cu privire la existența primejdiei. În același timp, nici comandanții diviziei aflate în Olanda nu aveau de unde să știe că decolarea celui de-al doilea val fusese amânată datorită condițiilor meteo din Anglia. Până la urmă, sosirea Brigăzii a 4-a de parașutiști comandate de generalul Hackett și a subunităților de artilerie a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
primele misiuni de parașutare a proviziilor pe terenul „L”. Deși parașutările proviziilor s-a făcut cu destul de multă precizie, doar o parte a lor a putut fi recuperată de britanici, dat fiind faptul că nu întreaga zonă de parașutare se afla sub controlul britanic. Calitatea proastă a comunicațiilor radio a făcut imposibilă avertizarea piloților RAF, iar lipsa controlului complet asupra zonelor de parașutare avea să fie o problemă majoră de-a lungul întregii perioade. După sosirea Regimentului South Stafford și a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au retras spre vest în direcția forțelor principale aliate, aflate la 5 km depărtare la Oosterbeek. În timp ce se deplasau spre Oosterbeek, acești militari au fost opriți și organizați într-o linie defensivă sub comanda maiorului Robert Henry Cain de către comandantul Regimentului I de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al diviziei de la Hotelul Hartenstein din Oosterbeek. Odată ajuns aici, Urquhart a fost pus la curent cu situația din teren și a aflat care sunt cu adevărat forțele germane din regiune. Întăririle care trebuiau decoleze din Anglia au fost din nou întârziate de ceața de la sol. Treizeci și cinci de planoare ale celui de-al treilea val, în cadrul căruia urmau să fie transportați militarii polonezi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cele din ziua precedentă. Cu toate că Londra a recepționat un mesaj prin care se cerea ca noile parașutări de provizii să fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost doborâte în zona orașului Arnhem. Doar 13% dintre proviziile parașutate au fost recuperate de parașutiștii britanci. La pod, după mai multe încercări nereușite, Frost a reușit în cele din urmă să ia legătura radio cu comandantul diviziei și a aflat că este puțin probabil ca pozițiile sale să primească întăriri. Ceva mai târziu, la 13:30, Frost a fost rănit la picioare de explozia unui proiectil de mortiere. Maiorul Gough a preluat comanda unității, dar situația s-a înrăutățit atât
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]