583,813 matches
-
au fost acuzați că l-au ajutat pe Leccisi să ascundă corpul. Autoritățile au aranjat apoi ca trupul să fie ascuns la o mănăstire capucină din orășelul Cerro Maggiore, unde a rămas timp de unsprezece ani. Locul în care se află cadavrul a fost ținut secret, chiar față de familia lui Mussolini. Aici a rămas până în mai 1957, când proaspătul prim-ministru, , a acceptat reînhumarea lui Mussolini în locul său de naștere, Predappio din Romagna. Susținerea în Parlament a lui Zoli depindea de
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
(în ) este un oraș și o fostă municipalitate în unitatea regională Chania, Creta, Grecia. Odată cu reforma administrației publice locale din 2011 face parte din municipalitatea Chania. Este un important port naval și de feribot în Golful . Souda se află la o distanță de 6,5 km est de centrul orașului Chania, deși zona dintre ele este în mare parte ocupată cu construcții. Orașul este o așezare relativ nouă, construită pe ceea ce erau odată platouri de sare și mlaștini. Turcii
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
feriboturile din Pireu. Există, de asemenea, o bază navală NATO situată în Souda și de partea cealaltă a golfului, cu spații de cazare și spital militar în oraș. O mare parte a comandamentului, în special cel al trupelor americane, se află de cealaltă parte a golfului, în Akrotiri. Un siloz de cereale ocupă centrul orașului. Poate din cauza naturii sale ca punct de plecare și oraș militar, el nu este popular cu turiști și poate părea sordid și amenințător. Cu toate acestea
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
poate părea sordid și amenințător. Cu toate acestea, conține magazine de toate tipurile și restaurante renumite cu produse pescărești în centrul vechi. Cimitirul de război Aliat, unde au fost îngropați soldații morți în cel de-al Doilea Război Mondial, se află pe țărmul orașului Souda. Există 1.527 de morminte, în care sunt îngropați în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și 197 de australieni. În cimitir este înmormântat și arheologul John Pendlebury. Pendlebury a fost curator la
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
biblic nu citează vorbele Noadiei și ale altori proroci falși care au încercat să-l descurajeze pe Neemia ca să-l abată de la planul de a rezidi Templul din Ierusalim. În schimb comentatorul Rashi a presupus mai târziu ca Noadia se afla, ca și proorocul Semaia în slujba dregătorului samaritean Sanbalat și aceasta era pricina împotrivirii ei la inițiativa lui Neemia. În traducerea în greacă Septuaginta se vorbește de proorocul Noadia, la masculin. În perioada lui Neemia principalul dintre profeți era Semaia
Noadia () [Corola-website/Science/336749_a_338078]
-
un securist care îl urmărea și este anchetat de procuratură. În timpul cutremurului din 1977, alături de alți cascadori ajută la scoaterea victimelor dintre dărâmături, dar Stavros moare. Ștefan fuge din țară și revine în România după 1989. Are un șoc când află adevărul despre nomenclaturiștii și securiștii care îl anchetaseră. Filmul a fost vizionat de 673.347 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de
Șobolanii roșii () [Corola-website/Science/336763_a_338092]
-
infanterie și una de cavalerie. Forțele dizlocate în Tesalia aveau 95.500 de militari, 1.300 de cai și 186 de tunuri, în timp ce trupele din Epir cuprindeau 26.000 de militari și 29 de tunuri. În plus, armata otomană se afla sub îndrumarea unui misiuni militare germane conduse de generalul Baron von der Goltz care a reorganizat-o, după înfrângerea ei în Războiul Ruso-Turc (1877-1878). Generalul Edhem Pașa deținea comanda efectivă a armatelor otomane. În afară de diferența numerică evidentă, existau diferențe semnificative
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
în spatele liniilor strategice din Velestino. Cu toate acestea, unei divizii i s-a comandat să se deplaseze la Velestino, împărțind astfel forțele grecești în două, la o distanță de 60 km una de alta. În perioada 27-30 aprilie, armatele grecești aflate sub comanda col. Konstantinos Smolenskis au oprit înaintarea otomană. Pe 5 mai, trei divizii otomane au atacat Farsala, determinând retragerea ordonată a forțelor grecești către Domokos, în timp ce în ajunul acestor evenimente Smolenskis s-a retras din nou-cuceritul oraș Velestino către
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Velestino către Almyros. Volos a căzut în mâinile otomanilor la 8 mai. La Domokos grecii au adunat 40.000 de oameni într-o puternică poziție defensivă, la care au participat aproximativ 2.000 de voluntari italieni din unitatea ""Cămășile Roșii"" aflată sub comanda lui Ricciotti Garibaldi. Turcii au avut un total de aproximativ 70.000 de militari, dintre care aproximativ 45.000 au fost direct implicați în luptă. Pe 16 mai atacatorii au trimis o parte din armata lor să atace
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
epiroți au încercat să izoleze orașul Preveza, dar au fost forțați să se retragă cu pierderi grele. Între cele două părți a fost semnat un tratat de pace la 20 septembrie 1897. Grecia a fost forțată să cedeze teritorii mici aflate în zonele de frontieră și să plătească grele despăgubiri. În scopul de a asigura plata despăgubirilor, economia Greciei a intrat sub supraveghere internațională. Armistițiul forțat a fost o umilință pentru armata și opinia publică din Grecia, deoarece a evidențiat lipsa
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
sau Calchidia sau Halkidiki (în ) este o peninsulă și o unitate regională a Greciei, ce face parte din regiunea Macedonia Centrală aflată în nordul Greciei. Regiunea autonomă Muntele Athos constituie extremitatea estică a peninsulei, dar nu face parte din unitatea regională Halkidiki. Capitala unității regionale este orașul Polygyros, situat în centrul peninsulei. este în prezent o populară destinație turistică de vară. Aristotel
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
peninsulei, dar nu face parte din unitatea regională Halkidiki. Capitala unității regionale este orașul Polygyros, situat în centrul peninsulei. este în prezent o populară destinație turistică de vară. Aristotel s-a născut aici în anul 384 î.Hr. Munții Cholomontas se află în partea central-nordică a peninsulei. Calchidia este formată dintr-o mare peninsulă situată în nord-vestul Mării Egee, care seamănă cu o mână cu trei „degete” (deși aceste peninsule sunt adesea menționate în limba greacă ca „picioare”) - Pallene (acum Kassandra), Sithonia și
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
este formată dintr-o mare peninsulă situată în nord-vestul Mării Egee, care seamănă cu o mână cu trei „degete” (deși aceste peninsule sunt adesea menționate în limba greacă ca „picioare”) - Pallene (acum Kassandra), Sithonia și Agion Oros (anterior Acte), unde se află Muntele Athos și mănăstirile sale. Unitatea regională Halkidiki este mărginită la nord de prefectura Salonic. Orașele cele mai mari ale peninsulei sunt Nea Moudania (Νέα Μουδανιά), Nea Kallikrateia (Νέα Καλλικράτεια) și capitala Polygyros (Πολύγυρος). Există mai multe stațiuni de vară
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]
-
descriere a utilizării Lacului Tanganyika: „navigare în sălbăticie”. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsură ce exploratorii și coloniștii europeni pătrundeau tot mai adânc în interiorul continentului african pornind din Zanzibar, Tanganyika a ajuns să însemne teritoriul aflat în jurul lacului omonim. În 1885 Germania a declarat că intenționează să instituie în regiune un protectorat numit Africa Orientală Germană, sub conducerea lui Carl Peters. Atunci când sultanul din Zanzibar a obiectat, navele de război germane s-au deplasat în zonă
Tanganyika (teritoriu) () [Corola-website/Science/336775_a_338104]
-
Cartierul evreiesc din Orașul Vechi al Ierusalimului (în ebraică הרובע היהודי „Haròva Hayehudí”, în arabă:حارة اليهود „Harat al Yahud” ) se află în partea de sud-est a Orașului Vechi din Ierusalim și este unul din cele patru cartiere ale acestuia, alături de „Cartierul musulman”, „Cartierul creștin” și „Cartierul armean”. El se numește așa din secolul al XIX-lea. În cartierul evreiesc locuiesc circa
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Evreii au putut din nou să se stabilească la Ierusalim abia sub stăpânirea arabă musulmană care a început aici în anul 640 și s-au concentrat în jurul Muntelui Sion. De fapt, vreme de sute de ani, Cartierul evreiesc s-a aflat pe Muntele Sion și pe povârnișurile lui estice, în apropierea așa numitului Mormânt al lui David și a Zidului de miazăzi. În anul 1033 un cutremur de pământ a distrus zidurile sudice ale Ierusalimului.Ca urmare a acestui dezastru traseul
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
-lea, la începuturile dominației otomane populația cartierului evreiesc a crescut simțitor, în urma sosirii de evrei sefarzi, ca urmare a izgonirii lor din Spania și Portugalia în anii 1492 și respectiv, 1498. Aceștia au întemeiat sinagoga Yohanan Ben Zakay, care se afla in zilele noastre în precinctul Sinagogilor sefarde. Sefarzii erau un factor comunitar nou, care se deosebeau de evreii locali, care majoritatea erau „mustarabim” care adoptaseră în cursul secolelor limba arabă. Diversitatea colewctivității evreiești s-a accentuat odată cu sosirea in anul
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
-lea număra populația evreiască în cartier circa 2000 de suflete, adică un sfert din populația orașului. Străini care au vizitat orașul în acea vreme au descris conditiile precare și mizerabile din cartier, murdăria din ulițele sale.Abatorul orașului, care se afla în cartierul evreiesc, era el însuși un factor însemnat de poluare. Bazarul evreilor era mizer, în comparație cu cele ale musulmanilor și creștinilor. În 1837 un cutremur de pământ a distrus cartierul evreiesc din Safed (Tzfat),ceea ce i-a silit pe cei mai mulți
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Otoman. Capitulațiile au contribuit la întărirea statutului evreilor supuși ai Imperiului Rus, ai Imperiului Austriac si ai Marii Britanii și au avut un efect benefic asupra întregii colectivități evreiesti - Ishuv - din Palestina. În urma ameliorării atitudinii și legislației adoptate față de supușii evrei aflați sub protecția puterilor europene, au putut și evreii așkenazi să revină la Ierusalim și să-și reglementeze datoriile față de creditorii musulmani din oraș. Au ajutat la aceasta un număr de filantropi, între care mai ales baronul Edmon James de Rothschild
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
de la distanță. Creșterea demografică a cartierului dus la o mare aglomerare și i-a silit pe evrei să se stabilească și în alte cartiere, mai ales în cartierul musulman, unde au luat ființă sinagogi și ieșive și unde s-a aflat de acum și sediul gazetei evreiești „Havatzelet”. Donațiile Haluka erau acum împărțite la un numar mai mare de persoane, au crescut chiriile și din când în când cartierul a fost lovit de epidemii. Acești factori au contribuit la starea economică
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
după el nerămănând nici un teren fără case. În acea vreme cartierul a fost populat de peste 10000 evrei, jumătate sefarzi și jumătate așkenazi. După estimări, la sfârșitul secolului al XIX-lea locuiau în Orașul Vechi circa 20000 evrei. Abatorul Ierusalimului se afla în partea de vest a Cartierului evreiesc, lângă sinagogile sefarde. El răspândea în jur o duhoare greu de suportat. Și un călător străin a remarcat în anul 1806 că acesta „răspândește mirosuri rele în cartier" și că evreii erau de
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
fi fost populat și în picioare. Cartierul a fost planificat de aceasta, ca o zonă de locuințe, de o parte, și ca un obiectiv turistic și arheologic, pe de altă parte. Numai o mică parte din materialul arheologic descoperit se află expus publicului larg pe socoteala spațiului locativ (ex. Cardo și zidul de lărgire). Deasupra celorlalte situri arheologice s-au construit case, ca de pildă „Cartierul herodian” aflat în pivnița ieșivei Zidului sau Cardo-ul bizantin, La inceputul anilor 1970, paralel
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
pe de altă parte. Numai o mică parte din materialul arheologic descoperit se află expus publicului larg pe socoteala spațiului locativ (ex. Cardo și zidul de lărgire). Deasupra celorlalte situri arheologice s-au construit case, ca de pildă „Cartierul herodian” aflat în pivnița ieșivei Zidului sau Cardo-ul bizantin, La inceputul anilor 1970, paralel cu activitatea arheologică, a început procesul de renovare și construcție a cartierului, călăuzit de străduința de a păstra pe cât se poate traseul vechi al ulițelor. Sinagogile au
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
vechi lucrări și obiecte găsite sunt Zidul de lărgire, Turnul israelit, și vase pentru alimente și figurine care se păstrează la Muzeul Cartierului herodian. Potrivit rezultatelor cercetărilor, la finele zilelor Primului Templu, în urmă cu 2500 ani, zona aceasta se afla în interiorul unui oraș fortificat, și locuitorii, inclusiv evreii, practicau pe atunci culte politeiste. În perioada celui de-al Doilea Templu locul se numea Orașul de sus al Ierusalimului. Locuitorii săi erau preoți (cohanim) înstăriți, cu înaltă poziție în societate. Majoritatea
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
evreii, practicau pe atunci culte politeiste. În perioada celui de-al Doilea Templu locul se numea Orașul de sus al Ierusalimului. Locuitorii săi erau preoți (cohanim) înstăriți, cu înaltă poziție în societate. Majoritatea vestigiilor găsite datând din aceasta epocă se află la Muzeului Cartierului Herodian, el incluzând clădiri impozante cu pardoseli de mozaic , băi rituale - mikvaot, ruinele unor coloane fastuoase, fresci. Se poate vizita una din casele cartierului de preoți, așa numita „Casa arsă”, care oglindește distrugerea orașului în anul 70
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]