59,329 matches
-
București, 2004, paragrafele 2, 3. footnote>. Așa cum a arătat sociologul Max Weber (1864-1920) în organizații se manifestă forțe social-politice diferite, față de care oamenii iau atitudini în raport cu poziția lor față de autoritate, iar această poziție, la rândul său, depinde de mentalitățile, credințele, comportamentele umane. Analiza pe baza tipurilor de comportament oferă un instrument de descifrare a ceea ce predomină în cadrul activității unui om sau unei organizații, fără a căuta, a găsi aceste tipuri în starea lor „pură” („ideală”). Omul religios. Nu vom da un
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a arătat sociologul Max Weber (1864-1920) în organizații se manifestă forțe social-politice diferite, față de care oamenii iau atitudini în raport cu poziția lor față de autoritate, iar această poziție, la rândul său, depinde de mentalitățile, credințele, comportamentele umane. Analiza pe baza tipurilor de comportament oferă un instrument de descifrare a ceea ce predomină în cadrul activității unui om sau unei organizații, fără a căuta, a găsi aceste tipuri în starea lor „pură” („ideală”). Omul religios. Nu vom da un anumit sens ordinii în care vom expune
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
măsura în care viziunea religioasă generează o clasă diferențiată de percepere socială a lumii va avea influențe majore asupra întregului mod de viață al oamenilor. Cel care în „sociologie” a studiat și a statuat cu claritate acest mod specific de comportament al omului religios, a fost sociologul francez Émile Durkheim (1858-1917), după care „religia este în definitiv sistemul de simboluri prin care societatea își capătă conștiința de sine, este modul de a gândi specific ființei colective”<footnote Durkheim, Émile, Le Suicide
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
asemenea trăiri sunt derivate (recanalizate) de la rânduiala creației”<footnote Bădescu, Ilie, Noologia, Editura Valahia, București, 2002, p. XXV. footnote>. Omul rațional. Dintr-o altă perspectivă, tipologia utilizată uneori pornește de la teza paradigmatică după care omul este o ființă al cărei comportament este declanșat de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max, op.cit., p. 16. footnote>. Weber distinge patru tipuri ale acțiunii umane: rațional-instrumentală „determinată de așteptări
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de calculul cost-beneficiu, promovat istoricește de Max Weber. Modelul caută să exprime specificul omului format în cultura occidentală a capitalismului<footnote Weber, Max, op.cit., p. 16. footnote>. Weber distinge patru tipuri ale acțiunii umane: rațional-instrumentală „determinată de așteptări spre un comportament privind obiectele din mediu și ființele umane, aceste așteptări fiind folosite drept «condiții» sau «mijloace» pentru realizarea scopurilor calculate și urmărite rațional de actor”<footnote Weber, Max, Economy and Society, University of California Press, Berkeley, 1978, p. 24 (sublinierea noastră
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
condiții» sau «mijloace» pentru realizarea scopurilor calculate și urmărite rațional de actor”<footnote Weber, Max, Economy and Society, University of California Press, Berkeley, 1978, p. 24 (sublinierea noastră). footnote>; rațional-valorică „determinată de o încredere conștientă în valoarea în sine a comportamentului etic, estetic, religios sau de altă natură, independent de perspectivele sale de succes”<footnote Ibidem, pp. 24-25. footnote>; afectivă; tradițională (obiceiuri adânc înrădăcinate pentru managementul resurselor umane; acest comportament este doar o construcție teoretică, omul real nefiind „o mașină de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
rațional-valorică „determinată de o încredere conștientă în valoarea în sine a comportamentului etic, estetic, religios sau de altă natură, independent de perspectivele sale de succes”<footnote Ibidem, pp. 24-25. footnote>; afectivă; tradițională (obiceiuri adânc înrădăcinate pentru managementul resurselor umane; acest comportament este doar o construcție teoretică, omul real nefiind „o mașină de calcul”, de aceea, modelul a fost completat prin tipul raționalității limitate); raționalitatea limitată. Modelul acestui om, elaborat de Simon Herbert, prezintă limitele unei raționalități ca urmare a următorilor factori
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de luare a deciziilor; caracterul conflictual al preferințelor celor care iau decizia. Se știe că și Keynes a dat o mare atenție preferințelor în analizele pe care le-a elaborat, tot așa cum teoriile marginaliste au evidențiat aspectele individual subiective ale comportamentului. Modelul raționalității, aplicat direct comportamentului economic, capătă o formă particulară. „Omul economic” - concept și model de analiză introduse de Pantaleone<footnote Buzărnescu, Ștefan, Istoria doctrinelor sociologice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, p. 20. footnote> este prezent în teoria economică
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
conflictual al preferințelor celor care iau decizia. Se știe că și Keynes a dat o mare atenție preferințelor în analizele pe care le-a elaborat, tot așa cum teoriile marginaliste au evidențiat aspectele individual subiective ale comportamentului. Modelul raționalității, aplicat direct comportamentului economic, capătă o formă particulară. „Omul economic” - concept și model de analiză introduse de Pantaleone<footnote Buzărnescu, Ștefan, Istoria doctrinelor sociologice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, p. 20. footnote> este prezent în teoria economică a lui Adam Smith (1723-1790
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
iar răspunsuri inovative pot fi formulate”<footnote Deetz, Stanley A., Democracy in an age of corporate colonization, State University of New York Press, New York, 1992, p. 5 (* interesele diverselor grupuri din organizație). footnote>. Marea problemă a managementului devine cea legată de comportamentul acestui nou grup de conducere, care trebuie să-și promoveze nu numai abilitățile profesionale, ci și calitățile morale. Pericolul generat de management se află în posibilitatea ca acest grup profesional să-și inverseze rolul și poziția sa; în loc de a fi
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
abandona un management al personalului deservit arhaic și de a face dovadă de imaginație”<footnote Ibidem. footnote>. Apariția managementului resurselor umane (MRU), care îl înlocuiește pe cel al personalului, are la bază o schimbare radicală a concepției despre om și comportamentul său în organizații. Complementar, se diversifică preocupările, responsabilitățile și chiar, misiunea activităților manageriale. O anumită operaționalizare a preocupărilor managementului resurselor umane (a noii direcții de resurse umane) pune în evidență următoarele responsabilități (misiuni)<footnote Ibidem, p. 5. footnote>: 1) grija
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
decupează în sarcini concrete, rezultând un „buletin de pace” și un „bilanț social” asupra politicilor și practicilor salariale. Evoluția politicilor și practicilor privind salariații nu se oprește aici. Așa cum vom vedea ulterior, astăzi se experimentează noi concepții și metode de comportament față de membrii unei organizații, dintre care se remarcă managementul competențelor negociate, managementul antropocentric etc. Evoluția de până acum se poate vedea în schema 7. Schema 7. Evoluția managementului resurselor umane 1.3. Rolul și particularitățile resurselor umane. Resursele umane - caracteristicile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la care se referă, precum și de interesele celorlalte părți implicate în proces. 7) Oamenii dispun de o relativă inerție la schimbare, compensată însă de o mare adaptabilitate la situații diverse, sunt puternic marcați de factorul timp, necesar schimbării mentalităților, obiceiurilor, comportamentelor etc. 8) Resursele umane sunt capabile a se bloca, a intra în criză, a introduce noi factori de risc. Omul este, prin comportamentul său, cel mai important factor de generare a riscurilor și incertitudinilor, ca urmare nu numai a limitelor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de o mare adaptabilitate la situații diverse, sunt puternic marcați de factorul timp, necesar schimbării mentalităților, obiceiurilor, comportamentelor etc. 8) Resursele umane sunt capabile a se bloca, a intra în criză, a introduce noi factori de risc. Omul este, prin comportamentul său, cel mai important factor de generare a riscurilor și incertitudinilor, ca urmare nu numai a limitelor inerente cunoașterii, ci și ca rezultat al unor interese, scopuri, obiective care contrazic cerințele unor acțiuni raționale, bine elaborate pe baza unor calcule
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
acordate; consiliere privind problemele personale ale angajaților; sindicat/relații de muncă. Unii autori mai adaugă o serie de domenii de activitate cum ar fi <footnote Ibidem, p. 40. footnote>: managementul strategic al resurselor umane; oportunitățile egale de angajare; planificarea carierei; comportamentul organizațional; negocierile colective; programul de lucru; disciplina și controlul; evaluarea funcției de resurse umane; umanizarea postului; programele flexibile de lucru. Jean-Marie Peretti, în lucrarea Ressources humaines (1997), evidențiază faptul că, potrivit unei anchete naționale, în concepția MRU funcțiunea de personal
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
baza unui demers bine elaborat teoretico metodologic, a unei temeinice cunoașteri a situației proprii și a unor opțiuni (alegeri) axate pe valorile pe care dorește a le satisface. Strategiile în managementul resurselor umane iau în considerare, așa cum vom vedea, specificul comportamentului uman (capitolul 1), starea proprie a colectivului care formează adevărata realitate a organizației. „Resursele umane” nu sunt un „obiect” de utilizare, căci am văzut că exprimă viața oamenilor pe toate dimensiunile ei (din organizație și din afara ei). Strategiile managementului resurselor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
corelate cu intenția strategică; 4) prezentarea clară și sistematică a scopurilor și obiectivelor strategiei, a intenției strategice; 5) sublinierea inițiativelor strategice principale, care vor fi necesare pentru realizarea strategiei. O altă prezentare a conținutului planului strategic se axează pe analiza comportamentului resurselor umane, modalitate pe care o socotim deosebit de utilă a fi cunoscută și folosită<footnote Magakian, Jean-Louis, 50 op. cit., pp. 82-83. footnote>. În acest caz, sunt prezentate: A) Principiile analizei strategice: strategia nu este nici un proiect conștient și clar, nici un
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
obiectiv în sensul obișnuit al cuvântului, ci o logică pe care o reținem; strategia depinde mai puțin de obiective sau de constrângeri, cât și de actorii disponibili și de relațiile în care se află; strategia trebuie „citită” pornind de la regularitățile comportamentului observat; acestea sunt obiectul ipotezelor de la care pornim; strategia comportă un aspect ofensiv (mărirea capacității de acțiune) și altul defensiv (conservarea spațiului de manevră); proiectele actorilor sunt rareori clare și coerente, dar niciodată, absurde; fiecare comportament este activ. B) Parametrii
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
citită” pornind de la regularitățile comportamentului observat; acestea sunt obiectul ipotezelor de la care pornim; strategia comportă un aspect ofensiv (mărirea capacității de acțiune) și altul defensiv (conservarea spațiului de manevră); proiectele actorilor sunt rareori clare și coerente, dar niciodată, absurde; fiecare comportament este activ. B) Parametrii specifici capacității de acțiune a resurselor umane, care se bazează pe cinci postulate: organizația este un proces de construcție și nu un răspuns; actorul este relativ liber; există o diferență între obiectivele organizației și cele ale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
unor serioase „puncte slabe”, cum ar fi: 1) o tehnologie care necesită o forță de muncă mai slab calificată, dar o competiție puternică în raport cu întreprinderi posedând resurse umane foarte bine calificate; 2) riscuri mai mari datorate dezvoltării unor modele de comportament de consum bazat pe personalizarea produselor, deci, necesitând o resursă umană superior calificată, greu de a fi asigurată și folosită în raport cu o tehnologie rămasă în urmă. Scenariul „S1”, conceput a funcționa cu o tehnologie mai puțin modernizată, care ar avea
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
prin prisma unor aspecte negative ce pot să apară (anomalii legate de executarea unor activități etc.). Fiecare „incident critic” este apoi analizat din punctul de vedere al cauzelor care l au generat, al consecințelor acestuia în plan economic și al comportamentului salariatului respectiv. În final, „incidentele critice” sunt sintetizate și grupate, astfel încât să ajute la caracterizarea postului atât din punctul de vedere al activităților eficiente, cât și al celor ineficiente, realizate de către salariatul ce ocupă acel post. Incidentul critic nu are
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la caracterizarea postului atât din punctul de vedere al activităților eficiente, cât și al celor ineficiente, realizate de către salariatul ce ocupă acel post. Incidentul critic nu are semnificația de conflict, ci aceea de aspect particular neobișnuit, pozitiv sau negativ, al comportamentului deținătorului postului sau al performanțelor acestuia. Pentru a descrie corect cerințele unui post, incidentele critice trebuie să corespundă următoarelor criterii: sunt aspecte observabile și măsurabile ale comportamentului efectiv; sunt cazuri extreme de comportament, speciale, eficiente, ce au consecințe vizibile; exprimă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
semnificația de conflict, ci aceea de aspect particular neobișnuit, pozitiv sau negativ, al comportamentului deținătorului postului sau al performanțelor acestuia. Pentru a descrie corect cerințele unui post, incidentele critice trebuie să corespundă următoarelor criterii: sunt aspecte observabile și măsurabile ale comportamentului efectiv; sunt cazuri extreme de comportament, speciale, eficiente, ce au consecințe vizibile; exprimă scopuri sau intenții clare; li se pot studia cauzele sau circumstanțele care le-au determinat, precum și efectele sau consecințele pozitive, sau negative. 3.3. Reproiectarea posturilor În urma
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
aspect particular neobișnuit, pozitiv sau negativ, al comportamentului deținătorului postului sau al performanțelor acestuia. Pentru a descrie corect cerințele unui post, incidentele critice trebuie să corespundă următoarelor criterii: sunt aspecte observabile și măsurabile ale comportamentului efectiv; sunt cazuri extreme de comportament, speciale, eficiente, ce au consecințe vizibile; exprimă scopuri sau intenții clare; li se pot studia cauzele sau circumstanțele care le-au determinat, precum și efectele sau consecințele pozitive, sau negative. 3.3. Reproiectarea posturilor În urma analizei locurilor de muncă existente se
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
cunoscut./ Nu stă nimic între noi, nu ne desparte decât durerea. Vei mai fi vreodată atât de departe?” Romanele scrise de D. sunt de asemenea axate pe problematica responsabilității morale în lumea contemporană, cu o atenție specială pentru reacția și comportamentul feminin. Personaje figurate între intelectuale - actrițe, jurnaliste, medici, savante - trăiesc în banalitatea cotidiană un șoc care declanșează o reacție de criză sau de adaptare. Criza descoperirii adevărului, a adevărului personal și a adevărului celuilalt, la toate vârstele - de la adolescență la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]