58,766 matches
-
Gabriel-Joseph-Marie-Augustin Ferrier (n. 29 septembrie 1847, Nîmes - d. 6 iunie 1914, Paris) a fost un portretist și orientalist francez. Tatăl său a fost un farmacist. Și-a început studiile la École des Beaux-Arts, unde a lucrat cu Ernest Hébert și Isidor Pils. Prima sa expoziție a fost la Salonul din Paris în 1869. Doi ani mai târziu, el a
Gabriel Ferrier () [Corola-website/Science/337361_a_338690]
-
Săgetătorul, care deținea mai înainte acest record. Ea conține circa un miliard de stele, adică echivalentul a 1 % din Calea Lactee, sub o formă mai degrabă eliptica, dar neregulata. A fost descoperită în noiembrie 2003 de către o echipă de astronomi britanici, francezi, italieni și neozeelandezi care analizau datele Two Micron All-Sky Survey, un mare releveu al întregului cer în infraroșu. Ei au constatat o densitate mai mare de stele gigante de clasă spectrala M în această parte a cerului. Galaxia este situată
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
de li se facilita luările de contact pe cale ierarhică, cu reprezentanții din Siberia ai Puterilor Aliate. Cei 2 ofițeri și-au început activitatea pe plan local în prima jumătate a lunii aprilie 1920 - legați fiind de aceea a Misiunii Militare Franceze din Siberia. Comisia a preluat întreaga răspundere a contingentului de voluntari români înrolați în "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni", precum și pe cea a celorlalți prizonieri supuși români. Demersurile celor 2 ofițeri precum și munca de organizare dusă de aceștia s-
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
de prizonieri, conversia în devize a materialelor de război comandate de Regatul României - care fuseseră blocate la Vladivostok din cauza izbucnirii Revoluției Ruse, precum și acordatarea de asistență materială unor deportați ori coloniști basarabeni din Extremul Orient. După încheierea activitatății Misiunii Militare Franceză din Siberia la sfârșitul lunii august 1920, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. În luna martie 1919 se mai aflau în arealul siberian - incluzându-i și pe cei înrolați
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
izbucnirii Revoluției Ruse, precum și acordatarea de asistență materială unor deportați ori coloniști basarabeni din Extremul Orient. După încheierea activitatății Misiunii Militare Franceză din Siberia la sfârșitul lunii august 1920, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. În luna martie 1919 se mai aflau în arealul siberian - incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea de Vânători Ardeleni și Bucovineni", între 10.000 - până la 15.000 de prizonieri de origine română. Această
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
martie 1919 se mai aflau în arealul siberian - incluzându-i și pe cei înrolați în "Legiunea de Vânători Ardeleni și Bucovineni", între 10.000 - până la 15.000 de prizonieri de origine română. Această cifră varia în funcție de estimarea conducătorului Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat - generalul Maurice Janin sau de cea a "Comitetului Național Român" din Siberia - coroborată cu alte informații. Însărcinat ca efect al negocierilor duse în timpul Conferinței de Pace de la Paris cu organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
generalul Lavergné și a început misiunea de informare în ceea ce privește situația reală a trupelor și prizonierilor români și în ceea ce privește măsurile luate pentru concentrarea și aprovizionarea acestora, pe plan local. După ce Cădere l-a informat pe comandantul Forței Aliate din Siberia - generalul francez Janin despre venirea sa, pe 10 aprilie a plecat din Tokyo. Acesta a ajuns la Harbin la jumătatea aceleiași luni, pentru a-l întâlni pe general și a-i comunica acestuia calitatea sa de „delegat al guvernului român întru tot
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
de 2 vase de pasageri, cu un traseu prin Canalul Suez. Deoarece numărul locurilor de evacuare a fost mai mare decât numărul soldaților Legiunii, Cădere a manevrat astfel încât restul de locuri să fie ocupat printr-o complicitate tacită cu decidenții francezi, de prizonieri români adunați din lagărele din Primorie sau aflați dislocați în zonă și destinați îmbarcării în calitate de „trupă română”. Evacuarea voluntarilor cu destinația Constanța s-a făcut pe 25 mai cu primul transport și pe 1 iunie cu al doilea
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
aflați în baza de la Valdivostok și doar cu câțiva voluntari ai Legiunii - ieșiți din spital. Restul de prizonieri rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. După ce la 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
rămași pe teritoriul siberian, oficial ar fi urmat să cadă exclusiv în sarcina oficialităților române. După ce la 28 august 1920 Misiunea Militară Franceză din Siberia și-a încheiat activitatea, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. Cu această ocazie a luat sfârșit și activitatea "Comisiei Militare Române" de repatriere a "Legiunii" (aceasta fiind repatriată în integralitatea ei și fără pierderi umane). Alți prizonierii ardeleni și bucovineni din Siberia (până la un total
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Johann Georg a făcut un aranjament cu cei trei frați ai săi pentru a preveni disputele teritoriale și în 1664 el a intrat în relații de prietenie cu regele Ludovic al XIV-lea al Franței. A primit bani de la regele francez însă exsitența unei puternice părți anti-franceze în Saxonia l-a pus ocazional în situația să răspundă în fața împăratului Leopold I. Interesul pricipal al electorului nu a fost politica ci muzica și arta. El a împodobit Dresda, care sub el a
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
Facultatea de Litere și cea consacrată exclusiv religiei. De asemenea, s-a prevăzut introducerea în programă a unor noi materii precum istoria și geografia. S-au stabilit datele vacanțelor și a zilelor de curs, precum și salariile profesorilor. În perioada Protectoratul francez al Marocului , rolul universității începe să se diminueze, din cauza restricțiilor impuse de conducerea franceză și a opoziției pe care o manifesta față de reformă. Odată cu obținerea independenței Marocului, în anul 1956, s-au reluat lucrările de restaurare și reafirmare în plan
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
în programă a unor noi materii precum istoria și geografia. S-au stabilit datele vacanțelor și a zilelor de curs, precum și salariile profesorilor. În perioada Protectoratul francez al Marocului , rolul universității începe să se diminueze, din cauza restricțiilor impuse de conducerea franceză și a opoziției pe care o manifesta față de reformă. Odată cu obținerea independenței Marocului, în anul 1956, s-au reluat lucrările de restaurare și reafirmare în plan cultural a prestigioasei instituții. Abia în 1963 însă, printr-un decret regal, madrasa a
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
de educație, ale securității interne, ale sistemului de asistență socială și ale sistemului de sănătate publică. Anumite unități administrative ale unui stat centralizat au anumite domenii de competență în care sunt libere să decidă în privința propriilor interese. De exemplu, regiunea franceză Alsacia are o autonomie parțială în privința sistemului de învățământ, care altfel este centralizat. Astfel, Alsacia poate decide asupra proporției și a structurii orelor de germană precum și a utilizării limbii germane în cadrul lecțiilor. În ultimii ani, printr-un proces de devoluție
Autonomie (politică) () [Corola-website/Science/337426_a_338755]
-
Baronul (n. 16 februarie 1727, Leiden - d. 26 octombrie 1817, Viena) a fost un renumit botanist, chimist și medic austriac de origine franceză, fiind prim-autor în descrierea multor animale, ciuperci și plante. Abrevierea numelui său în cărți științifice este în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
medic austriac de origine franceză, fiind prim-autor în descrierea multor animale, ciuperci și plante. Abrevierea numelui său în cărți științifice este în domeniul botanicii și micologiei Jacq., în cel al zoologiei Jacquin. Nikolaus a provenit dintr-o familie aristocrată franceză (al cărui titlu nu a fost prevalat în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care s-a mutat în Olanda, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. El a fost
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
părăsi continentul pe 7 ianuarie 1755 din portul [[Livorno]], a făcut un ocol prin Franța de Sud de unde a trimis 17 lăzi pline cu [[zoofite]] și [[Fosilă|fosile]] la Viena. La [[Marseille]] a făcut cunoștință cu cunoscutul geograf și matematician francez [[Charles Marie de La Condamine]] și la [[Montpellier]] cu celebrul filozof francez [[Claude Adrien Helvétius]]. Timp de aproape cinci ani, savantul a vizitat [[Martinica]], [[Sint Eustatius|St. Eustache]], [[Insula Sfântul Martin]], [[Guadelupa]], [[Sfântul Kitts]], [[Curaçao]], [[Hispaniola]], [[Jamaica]] până la [[Cartagena de Indias
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
un ocol prin Franța de Sud de unde a trimis 17 lăzi pline cu [[zoofite]] și [[Fosilă|fosile]] la Viena. La [[Marseille]] a făcut cunoștință cu cunoscutul geograf și matematician francez [[Charles Marie de La Condamine]] și la [[Montpellier]] cu celebrul filozof francez [[Claude Adrien Helvétius]]. Timp de aproape cinci ani, savantul a vizitat [[Martinica]], [[Sint Eustatius|St. Eustache]], [[Insula Sfântul Martin]], [[Guadelupa]], [[Sfântul Kitts]], [[Curaçao]], [[Hispaniola]], [[Jamaica]] până la [[Cartagena de Indias|Cartagena]] și pe călătoria de întoarcere [[Cuba]]. În ziua de 17
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Pierre-Thiébaut-Charles- (născut la 19 octombrie 1862, Paris, Franța - mort la 28 aprilie 1946) a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil Rus. A fost de asemenea comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus. Component al mai multor delegații
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Pierre-Thiébaut-Charles- (născut la 19 octombrie 1862, Paris, Franța - mort la 28 aprilie 1946) a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil Rus. A fost de asemenea comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus. Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
ulterior în regimentele 31 și 123 Infanterie. În 1887 a intrat Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe teritoriul francez la 14 ianuarie 1893. Indiciile actuale conduc spre teoria că vizita sa a fost de fapt destinată realizării unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez. De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez. De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau, de unde
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Primului Război Mondial a comandat o brigadă pe Marna și Yser. În data de 20 aprilie a anului 1915 a fost promovat ca general de brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul Raymound Noulens afirmă însă că plecarea generalului
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]