64,222 matches
-
Trends in Approximation Theory”, Nashville, SUA. Cu acest prilej a mai fost solicitat să țină conferințe și la universitățile: University of South Carolina, Ohio State University, Vanderbilt University și Pace University. Contribuțiile profesorului D.D. Stancu în domeniul analizei numerice și teoriei aproximării s-au materializat în publicarea a peste 130 de articole, în reviste de prestigiu din țară și străinătate. Rezultatele remarcabile obținute de către profesorul D.D. Stancu sunt reflectate în literatura matematică și prin faptul că peste 70 de articole ale
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
70 de articole ale unor matematicieni din întreaga lume conțin chiar "în titlu" numele profesorului; așadar operatorii Stancu de aproximare sunt consacrați în literatura de specialitate. De asemenea, a publicat și a coordonat mai multe volume de analiză numerică și teoria aproximării. În anul 1997 a fost pensionat, dar a continuat să conducă programe de doctorat în calitate de profesor emerit consultant. Pe parcursul întregii sale activități a fost și a rămas un colaborator fidel al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu”, și aceasta nu
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
Numérique et de Théorie de l’Approximation," ci și prin contribuția domniei sale la formarea tinerilor cercetători, pe care i-a îndrumat în pregătirea tezelor de doctorat în calitate de coordonator științific. Domeniile de cercetare predilecte ale profesorului D.D. Stancu sunt legate de teoria interpolării, derivarea și integrarea numerică, polinoame ortogonale, funcții spline, aproximarea funcțiilor cu ajutorul operatorilor liniari și pozitivi construiți prin metode probabiliste și combinatorice, etc. Contribuțiile de seamă în domeniile analizei numerice și teoriei aproximării ale profesorului D.D. Stancu au determinat Academia Română
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
predilecte ale profesorului D.D. Stancu sunt legate de teoria interpolării, derivarea și integrarea numerică, polinoame ortogonale, funcții spline, aproximarea funcțiilor cu ajutorul operatorilor liniari și pozitivi construiți prin metode probabiliste și combinatorice, etc. Contribuțiile de seamă în domeniile analizei numerice și teoriei aproximării ale profesorului D.D. Stancu au determinat Academia Română să-l aleagă în anul 1999 membru de onoare. Pentru lista lucrărilor științifice vezi articolul Ion Păvăloiu, Emil Cătinaș, In memoriam professor Dimitire D. Stancu, honorary member of the Romanian Academy, Rev
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
Loga” din Timișoara, unde își susține bacalaureatul în anul 1925. În continuare urmează cursurile Facultății de Științe, secția chimie a Universității din Cluj, unde, în 1930 obține licența. În februarie 1936 își susține teza de doctorat cu titlul „Contribuții la teoria fluorescenței substanțelor organice”, sub conducerea prof. Dan Rădulescu, teză apreciată cu calificativul „magna cum laude”. În 16 iulie 1934 se căsătorește cu Olga Cimponeriu, cu care va avea doi fii, pe Nicolae, în 1937 și pe Gheorghe, în 1942. În
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
ierarhiei universitare devenind asistent în anul 1957 și lector universitar în anul 1960. În anul 1963 este premiat de Ministerul Educației și Învățamântului pentru contribuțiile aduse în domeniul hemodinamicii. În anul 1964 și-a susținut teza de doctorat cu subiectul „"Teoria aripii subțiri în magnetoaerodinamică"” sub conducerea profesorului Caius Iacob. În același an, obține premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române pentru cercetările sale în domeniul magneto-hidrodinamicii. A devenit conferențiar universitar în anul 1966, doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor universitar în cadrul Catedrei de Mecanică Teoretică începând cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică a gazelor, etc. În ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
ultima parte a carierei, a devenit titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică. În paralel cu activitatea didactică, Lazăr Dragoș a avut și o bogată activitate de cercetare științifică în domeniile: mecanică aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magnetoaerodinamică. Valoroasele sale contribuții în aceste domenii au fost concretizate în numeroase studii și monografii, apărute în țară și peste hotare. În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale științifice, Lazăr Dragoș a fost ales membru al
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
N. Coculescu și D. Emmanuel. După un scurt stagiu ca profesor la Liceul „V. Alecsandri” din Galați, în 1902 pleacă la studii la Göttingen, unde a avut ca profesori pe celebrii matematicieni Felix Klein și David Hilbert. Preluând creator nouă teorie a lui Hilbert asupra ecuațiilor integrale, Myller publică un ciclu de lucrări printre care și teza de doctorat (1906), elaborată sub îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românești în lume. A obținut numeroase rezultate
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
Hilbert asupra ecuațiilor integrale, Myller publică un ciclu de lucrări printre care și teza de doctorat (1906), elaborată sub îndrumarea lui Hilbert. Ele au marcat un moment însemnat în afirmarea matematicii românești în lume. A obținut numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale și integrale: extinderea unor rezultate ale lui Hilbert la cazul unor ecuații diferențiale de ordin arbitrar, ecuații integrale cu nucleu antisimetric, probleme bilocale, la limita și de periodicitate pentru ecuații diferențiale ordinare și cu derivate parțiale, utilizarea metodelor
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
cercetare științifică, aducând valoroase contribuții la cunoașterea geologiei și geografiei unor însemnate regiuni din teritoriul patriei. În urma unor asidue observații de teren și cercetări de laborator, el a elaborat scheme logice de descriere și interpretare a evoluției reliefului în lumina teoriei ciclurilor geografice pentru Podișul și Subcarpații Moldovei, pentru Carpații Orientali și pentru Podișul Transilvaniei. Multe dintre observațiile lui s-au dovedit reale și unele interpretări sunt acceptate și astăzi. Valoarea sa științifică a fost recunoscută de timpuriu, prin alegerea sa
Mihail D. David () [Corola-website/Science/307177_a_308506]
-
la universitatea clujeana. A fost profesor vizitator la Institutul Politehnic din Conakry (Guineea, 1966-1967) și la Bowling Green State University, Ohio (UȘA, 1992). În perioada 1990-1992 a fost prorector al Universității Babeș-Bolyai, între anii 1966-1984 și 1990-2000 șeful catedrei de Teoria Funcțiilor, între anii 1968-1976 și 1984-1987 decan al Facultății de Matematică, iar în perioada 1961-1963 și șef de catedră (prin cumul) la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș. Este membru corespondent al Academiei Române din 1992, membru titular din 2009, membru al
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
membru titular din 2009, membru al Societății de Stiinte Matematice din România (președinte în perioada 1996-2003), și membru al Societății Americane de Matematică (AMS). Pe parcursul carierei universitare a predat cursul de bază de Analiză complexă și alte cursuri speciale că Teoria geometrica a funcțiilor, Funcții univalente, Spații Hardy, Teoria măsurii, Subordonări diferențiale, Difeomorfisme în planul complex. Este redactor șef al revistei "Mathematica" (Cluj) al Academiei Române. Este conducător de doctorat din 1972 și are peste 30 doctoranzi care au obținut titlul de
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
Stiinte Matematice din România (președinte în perioada 1996-2003), și membru al Societății Americane de Matematică (AMS). Pe parcursul carierei universitare a predat cursul de bază de Analiză complexă și alte cursuri speciale că Teoria geometrica a funcțiilor, Funcții univalente, Spații Hardy, Teoria măsurii, Subordonări diferențiale, Difeomorfisme în planul complex. Este redactor șef al revistei "Mathematica" (Cluj) al Academiei Române. Este conducător de doctorat din 1972 și are peste 30 doctoranzi care au obținut titlul de doctor. Este Doctor Honoris Causa al universităților din
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
doctorat din 1972 și are peste 30 doctoranzi care au obținut titlul de doctor. Este Doctor Honoris Causa al universităților din Sibiu (1998) și Oradea (2000). Din 2007 este cetățean de onoare al municipiului Brăila. Domeniul de cercetare: analiza complexă, teoria funcțiilor geometrice cu o variabilă complexă. A publicat peste 180 articole științifice și 6 cărți:
Petru Mocanu () [Corola-website/Science/307199_a_308528]
-
și îngrijit opera științifică. Dintre profesorii săi, a fost apropiat de Miron Nicolescu, Grigore C. Moisil, Gheorghe Vrănceanu, Octav Onicescu, Dan Barbilian, Simion Stoilow. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost conform propriei mărturisiri: 1) Analiza matematică, teoria măsurii, topologia. 2) Informatica teoretică (Theoretical Computer Science). 3) Lingvistica matematică și gramatici dependente de context. 4) Teoria literaturii și poetică. 5) Semiotică. 6) Antropologie culturală. 7) Istoria și filosofia științei. 8) Biologie. La toate acestea se adaugă preocuparea sa
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
Octav Onicescu, Dan Barbilian, Simion Stoilow. Domeniile de activitate în care s-a manifestat au fost conform propriei mărturisiri: 1) Analiza matematică, teoria măsurii, topologia. 2) Informatica teoretică (Theoretical Computer Science). 3) Lingvistica matematică și gramatici dependente de context. 4) Teoria literaturii și poetică. 5) Semiotică. 6) Antropologie culturală. 7) Istoria și filosofia științei. 8) Biologie. La toate acestea se adaugă preocuparea sa constantă și declarată pentru educație, pe toate etapele vieții ființei umane. Profesorul Solomon Marcus este autor a numeroase
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
să fie cunoscute prin valoarea și noutatea soluțiilor lor, astfel că mulți dintre ei au debutat pe când erau studenți. Pe parcursul vieții sale a fost membru în conducerea a numeroase reviste de specialitate din străinătate din domeniul matematicii, informaticii, lingvisticii matematice, teoriei literaturii, ș.a. La academie a fost membru în Comitetul editorial al "Procedings of the Romanian Academy:A", în colectivul editorial al Editurii Academiei Române și în Consiliul editorial al revistei Academica. A fost profesor invitat la universități de prestigiu pentru a
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
secundare la București. În 1950 este licențiat în matematică. în perioada 1950 - 1953, este lector la Catedra de Matematici Aplicate. În 1955 își susține examenul de doctorat. În perioada 1955 - 1956 a predat la Facultatea de Matematică-Fizică un curs de teoria spațiilor semiordonate, iar în anii 1956, 1957 un curs de calcul numeric. În 1960 obține gradul de conferențiar, iar din 1966 deține titlul de profesor la Catedra de Analiză matematică și Analiză funcțională. A fost șef de sector la teoria
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
teoria spațiilor semiordonate, iar în anii 1956, 1957 un curs de calcul numeric. În 1960 obține gradul de conferențiar, iar din 1966 deține titlul de profesor la Catedra de Analiză matematică și Analiză funcțională. A fost șef de sector la teoria distribuțiilor în cadrul Institutului de Matematică al Academiei, iar din 1966 prodecan la Facultatea de Matematică-Mecanică. În 1974 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar în 1990 membru titular. În prezent este președintele Secției de Științe Matematice a Academiei Române. S-a
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
membru titular. În prezent este președintele Secției de Științe Matematice a Academiei Române. S-a ocupat de analiza funcțională și anume de spații vectoriale semiordonate, de generalizarea integralei lui S. Bochner, de integrala Radon și alte integrale vectoriale. Are lucrări din teoria statisticii și a sistemelor de reglare automată. A studiat spațiile vectoriale de tip Kantorovici - Banach. De asemenea, a ținut conferințe despre teoria probabilităților și cibernetică în Cehoslovacia și Polonia.
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
vectoriale semiordonate, de generalizarea integralei lui S. Bochner, de integrala Radon și alte integrale vectoriale. Are lucrări din teoria statisticii și a sistemelor de reglare automată. A studiat spațiile vectoriale de tip Kantorovici - Banach. De asemenea, a ținut conferințe despre teoria probabilităților și cibernetică în Cehoslovacia și Polonia.
Romulus Cristescu () [Corola-website/Science/307212_a_308541]
-
ca asistent de cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951-1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
profesor invitat la Norwegian University of Science and Technology, NTNU (Trondheim) și Royal Institute of Technology, KTH (Stockholm). În 1975 s-a stabilit la FOM Institute for Atomic and Molecular Physics, AMOLF (Amsterdam), unde a devenit liderul unui grup de teorie, lucrând fără întrerupere până în 1992 iar după aceea intermitent. În 1992 a devenit "senior scientist" la Institute of Theoretical Atomic, Molecular and Optical Physics (ITAMP) de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics, CfA (Cambridge, Massachusetts). Și-a revăzut țara în 1990, după
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
doctorat. A ținut prelegeri cu un larg auditoriu, a participat la conferințe naționale și internaționale, a sprijinit tineri fizicieni cu aptitudini de cercetător să obțină burse în Olanda și SUA. A predat timp de doi ani (1956-1958) cursul general de "Teoria radiației termice, mecanică statistică și teorie cinetică". Numele său rămâne legat de cursul general de "Mecanică cuantică", de două semestre, pe care l-a predat practic tuturor seriilor de studenți fizicieni în intervalul 1957-1974. Cursul dezvolta teoria ondulatorie a lui
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]