65,481 matches
-
era la locul ei. Fără să stau pe gânduri m-am cățărat pe poartă și am aterizat în curte. În clipa următoare am simțit câinele nostru gudurându-se lângă mine. Cu o mână mângâiam câinele de bucurie că am ajuns acasă, iar cu cealaltă căutam cheia pe care am găsit-o în broasca porții. Am deschis poarta pentru a recupera bagajele, după care am încuiat-o din nou. Eram în siguranță și răsuflam ușurat. Nu pot spune că nu mi-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Cele mai frumoase dintre aceste casete, le-am făcut cadou profesorilor mei, amintindu-le că am fost în tabără la mare. De altfel din rapoartele făcute de cei doi profesori instructori privitor la comportamentul nostru de la plecare și până la sosirea acasă a reieșit că m-am comportat destul de bine. Prima zi de școală, ca de obicei, am început-o cu diriginta și după schimbul de salut a urmat întrebarea cu care eram obișnuiți la începutul fiecărui an școlar „cine a fost
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Dar și marea cu vapoarele ce pluteau la orizont au avut o puternică influență asupra mea încât doream să devin și marinar. Toate acestea erau visele de atunci ale copilăriei. Cu pictura am început la câteva zile după ce am revenit acasă. Am luat două cartoane, am scos un pic de var din groapa cu var, l-am diluat cu apă și am văruit „ zugrăvit ” succesiv de mai multe ori până ce după ultima uscare cartoanele mele arătau ca cele pe care le-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din colecția din romanul foileton „ Aventurile submarinului Doxa ”, care erau interzise pe vremea aceea. Eu am luat câteva, dintre care îmi amintesc de cartea lui Jules Verne „Copii căpitanului Grant” în trei volume și făceau parte din colecția „ Zece Lei ” Acasă aveam un album de dimensiunea unei coli A-2 în care era o colecție de vederi de epocă, o parte circulate prin poștă, dar cele mai multe necirculate la care se adaugă multe fotografii tip ilustrată, majoritatea erau făcute în stațiunea climaterică
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a râdea în hohote și când m-a văzut cu lămâia în mână, a sărit de pe postamentul de pe care dirija, s-a îndreptat spre mine și am simțit usturimea palmei sale pe obraz. Restul am luat cu nuiaua de alun acasă de la cea care îmi ținea loc de mamă, deoarece veștile circulă repede și nea Omescu era și rudă cu noi. În acordul unui vals directorul școlii ne-a spus că am trecut examenul cu toții și a început să înmâneze elevilor
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din Colonia Cehă. Cu mine a mers cumnatul meu, ca să vadă cum mă descurc. N-am avut probleme. Am fost internat în cadrul grupului școlar, am primit bonuri de masă cumpărate de cumnatul meu după care el s-a întors acasă. Eu am rămas să fac vizita medicală și să dau examenul de admitere. Sigur că nici nu m-am străduit să iau examenul. Tot mai speram că voi merge la liceu. La afișarea rezultatelor unii se bucurau pentru reușită, alții
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fost admiși. Și nu au luat examenul mulți din cei care s-au înscris din Steierdorf, printre care Costică Savici, Gerhard și prietenul meu Valentin cu care am hotărât să ne cheltuim banii până la ultimul leu și să ne întoarcem acasă pe jos. Zis și făcut. A doua zi după afișarea rezultatelor am plecat spre casă pe jos. Primii km i-am străbătut relativ ușor. Abia pe urmă unii au început să obosească. Pe drum s-au lipit de grupul nostru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în grădina casei sale. Vestea că nu am reușit la examen a căzut ca un trăsnet asupra părinților mei. Nu le venea să creadă. Așa că a doua zi sora mea a plecat la Reșița să vadă lista. Când a revenit acasă a confirmat cele spuse de mine. După retragerea unității militare de vânători de munte de la Sommerfrische, locul a fost amenajat ca sanatoriu pentru copii cu diferite afecțiuni. În acest sanatoriu sau preventoriu cum i se mai spunea lucra și sora
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
al școlii care avea toate funcțiile, adică de la pedagog până la director. Examenul de admitere a fost o simplă formalitate. Am fost admiși atât eu cât și Gerhard. Am rămas acolo, fiind cazați în aceeași cameră cu Costică Savici zis Tică. Acasă ajungeam doar în vacanțe, care, în primul an au fost obișnuite. Din anul II au devenit mai scurte și nu se mai potriveau calendaristic cu vacanțele celorlalte școli. Acest fapt se datora perioadei de practică care am făcut-o în timpul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vacanțele celorlalte școli. Acest fapt se datora perioadei de practică care am făcut-o în timpul celor trei campanii agricole din fiecare an: de primăvară, de vară și de toamnă. În vacanța de vară de după primul an școlar din Oravița ajungând acasă am constatat că cei doi chiriași nu mai locuiau la noi, dar era cazată o familie de pictori din Germania. Aceștia aflaseră despre pasiunea mea în ale picturii. Miau văzut picturile și acuarelele expuse acasă. După ce i-am cunoscut și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
an școlar din Oravița ajungând acasă am constatat că cei doi chiriași nu mai locuiau la noi, dar era cazată o familie de pictori din Germania. Aceștia aflaseră despre pasiunea mea în ale picturii. Miau văzut picturile și acuarelele expuse acasă. După ce i-am cunoscut și eu, mi-au arătat ce lucrează. În tablourile lor am recunoscut multe din peisajele din împrejurimi, ba chiar le-am promis că îi voi duce să vadă și alte locuri frumoase. M-am ținut de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că nu vreau să cumpăr nimic, că sculptez și eu numai că nu știu dacă sunt bine realizate sau nu, rugându-l dacă poate să mă ajute să-mi dea un sfat în privința aceasta. Doream să știu dacă ce aveam acasă realizat de mâinile mele sunt bune, nu le văzuse nimeni, în afară de cei din familie și cei apropiați. Privindu-mă puțin mirat, îmi propusese singura soluție posibilă: să le aduc să le vadă ca să poată să-și dea cu părerea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făcută de criticul de artă Gloria Lăcătușu. A doua zi seara la jurnalul postului local de televiziune Europa Nova s-au prezentat imagini din expoziție, filmate probabil după vernisaj pentru că nu văzusem nici un cameraman în sală. M-au sunat acasă să mă prezint la sediul lor pentru a-mi lua un interviu. Trei zile mai târziu apărea în presă: „Sala Fundației Emil Elexandrescu din parcul Copou găzduiește până la data de 19 august expoziția de sculptură a tânărului Costel Iftinchi, aflat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făcută la fel ca și la primul vernisaj de doamna Gloria Lăcătușu, evenimentul având loc ca și prima dată în galeria din parcul Copou. Cu o zi înainte, seara după orele 20 am așezat toată expoziția singur, apoi întorcându-mă acasă am lucrat până dimineața aproape de ora 4 la lucrarea „Legea Mării” , pe care am dorit să o termin pentru a o expune a doua zi în expoziție. Ziua vernisajului a fost prima mea zi pe parcursul căreia am fost nevoit să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acceptase și totodată, singura din întreg grupul cu care venisem de la Iași, colegii neavând nici o lucrare expusă, fapt pentru care s-au și întors imediat la gară pentru a prinde acceleratul de 16.30 spre Iași, pentru a se întoarce acasă. După plecarea colegilor, rămas singur, învârtindu-mă prin sala de expoziție nu am văzut pe nimeni cunoscut în afară de cei de la Centrul de Creație, nu era nimeni invitat dintre cei pe care deja îi cunoșteam, din Maramureș nu era nimeni
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Națională „Lemnul tradiție și modernitate” București, 2002 Vernisajul de la Alba Iulia, întreaga atmosferă de sărbătoare națională și nu în ultimul rând petrecerea de la „Hanul cu Berze” unde am fost cazați a încheiat mica mea plimbare, întorcându- mă într-un final acasă, puțin mai obosit datorită distanței mari ce a trebuit să o parcurg mergând cu trenul, dar cu o vie amintire ce mi-a rămas întipărită în memorie despre marea întâlnire cu lemnul de la București. Ajuns acasă în următoarele zile am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mă într-un final acasă, puțin mai obosit datorită distanței mari ce a trebuit să o parcurg mergând cu trenul, dar cu o vie amintire ce mi-a rămas întipărită în memorie despre marea întâlnire cu lemnul de la București. Ajuns acasă în următoarele zile am început să mă pregătesc pentru o nouă expoziție, pregătind o scândură de tei, realizând icoana ‚Sf. Cristofor” , pentru a o trimite de urgență la București la Expoziția „Crăciunul și Anul Nou în creația populară contemporană”, ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
voluminoasă și pe care o căram cu greu pe umăr. Imediat, parcă făcusem un duș rece ce mă învioră, pe loc scoțând buletinul și deschizând fermoarul de la geantă. Ultimul lucru pe care îl pusesem în geantă înaintă să plec de acasă era trusa de dălți, pe care o vârâsem la repezeală din criză de timp. La vederea acesteia ce era necorespunzător împăturită lăsând să se vadă tăișul câtorva dălți, ofițerul de poliție a făcut un pas puțin înapoi, întrebându- mă mirat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tei din care trebuia să realizez o lucrare. Imediat cum am început să cioplesc, îndepărtând primele bucăți de coajă au și început a se opri unii trecători, privindu-mă mirați. Stăteam în spatele mesei pe care expusesem câteva lucrări aduse de acasă, așezat cu fundul pe trotuar ciopleam fără a băga de seamă pe cei ce se opreau din drumul lor admirându-mi mișcările. Imediat am și început să conturez primele trăsături ajutătoare pentru a realiza un cap de țăran. Odată ce bucata
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săptămâna plecat la țară, muncind la pământul ce i-a rămas moștenire, trăia doar maică-sa, bătrână și neajutorată, era singurul ce o ajuta, la treburile gospodărești și cele de pe câmp, stând astfel toată săptămâna la țară, venea doar sâmbăta acasă la Iași. Nu am avut ce să-i răspund în privința asta, rămânând să ne întâlnim în față la Teatru ca de obicei, să vorbim cu toții, să hotărâm când luăm biletele. După ora prânzului fiind și o zi destul de frumoasă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
e că nimeni nu zice „închide televizorul!“, ci doar „mută pe alt post!“ - pentru a rămâne de fapt captivi în același cerc vicios.) Afirmația „e emisiunea mea și fac ce vreau în ea“ se vrea echivalentă cu „sunt la mine acasă și mă comport cum poftesc“. Numai că lucrurile nu stau deloc așa. O emisiune nu e un spațiu privat al unui individ, ci un loc public, iar ea e în egală măsură și a realizatorilor, dar și a telespectatorilor. A
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ți place priveliștea ești liber să întorci privirea. Ca să nu mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în cazul spațiului public televizual. Realizatorii TV nu sunt la ei acasă în emisiunile lor - și asta chiar dacă ar transmite din garsoniera proprie. Și nici patronii de televiziuni nu pot să facă ce vor pe moșia pe careo au - pentru că moșia asta e întrun domeniu public. Cât despre îndemnul pe carel primesc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unui scriitor să fie bun, el trebuie de asemenea să fie un polemist acerb și un actor dotat.“ Dacă un scriitor vine și citește în fața telespectatorilor niște pagini geniale sau un critic își turuie exegeza pe care tocmai a scriso acasă (genială și ea), n-am făcut nimic. Televiziunea nu este nici literatură, nici critică literară. Scriitorul adus în fața camerelor de luat vederi aproape că trebuie să uite că este scriitor, săși descopere calitățile de actor și să ofere un spectacol
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
funcțiile corpuluigazdă, mimează că face parte din el. Prin urmare, pentru ca micul ecran să se transforme întro unealtă eficientă întru celebritatea lor, oamenii de cultură trebuie săși adapteze discursul la cerințele televiziunii. Dacă vor veni doar cu lecția învățată de acasă, cu perorațiile culturale cu care sunt obișnuiți, nu au făcut nimic: chiar dacă imaginea lor va fi transmisă în eter, ea nu va ajunge, practic, la public, căci el va prefera să schimbe imediat canalul. Deci un discurs neadecvat în fața camerelor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
le stă gândul! Zici că sunt oameni mari, nu alta! Și dă-i cu aplauze și râsete, inițiate de animatorii de public din platou, dar sincere la cei care urmăresc de pe canapea, la televizor. Copilul a învățat bine lecția de acasă („Vezi, mamă, să nu uiți să spui despre iubita aia a ta, cu care vrei să te căsătorești, nu?“). Oricum, dacă uită, îi amintește Virgil, care are întotdeauna pregătit setul de întrebări cu aman tul/amanta și căsătoria. Căci asta
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]