58,766 matches
-
brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul Raymound Noulens afirmă însă că plecarea generalului din Franța s-a făcut de Boulogne în data de 22 aprilie, acesta sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Generalul Janin s-
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fiind ținut la curent despre respectivele transporturi de aprovizionare, Janin a dat în luna octombrie dispoziții să fie trimise mai întâi munițiile de artilerie pentru a putea fi livrate înainte de închiderea portului Arhanghelsk. Tot acesta în raporturile sale către oficialii francezi, a informat în luna noiembrie 1916 succesiv unei inspecții pe frontul de sud-vest, despre aglomerația existentă pe liniile ferate pe care se efectuau transporturi spre România. Părerea sa a fost că livrarea respectivelor materiale nu se realiza într-o manieră
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
orientală care să-i extindă sfera de influență. Misiunea generalului Berthelot a fost primită cu răceală la Moghilev, iar relațiile franco-ruse au continuat să se învenineze, motiv de punere a acestui subiect pe ordinea de zi a Comitetului de Război francez în 16 decembrie 1916. În urma evaluării situației, Comitetul a considerat că nu exista altă alternativă decât să se bazeze pe creditul pe care îl avea disponibil la STAVKA general Janin, care a fost informat de îngrijorările generalului Berthelot (acestea au
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Janin, care a fost informat de îngrijorările generalului Berthelot (acestea au fost de altfel și elementul central al divergențelor dintre cei doi). Luând foarte în serios aceste îngrijorări, într-o telegramă din 12 ianuarie 1917, Janin a recomandat insistent guvernului francez ca „povara românească” să nu supraîncarce barca rușilor. Datorită lui Hubert Lyautey - efemer numit Ministru de Război, situația a început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului. Anul 1917 a început
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului. Anul 1917 a început în Rusia sub auspicii nefavorabile, monarhia țaristă fiind în plină dezagregare. Decisă cu acordul reprezentantului rus de la Cartierul General francez în timpul Conferinței de la Chantilly de la sfârșitul anului 1916, chestiunea ofensivei ruse va trena până în vara anului 1917. Deși Janin a solicitat superiorilor săi răbdare pentru ruși și a transmis acestora cererile superiorilor săi de a fi respectate cele stabilite la
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
cele stabilite la Chantilly, a făcut aceste demersuri fără convingere, deoarece nu a mai crezut în capacitatea armatei imperiale de a lansa ofensiva preconizată. S-a manifestat favorabil prin sprijinul pe care l-a oferit, concepției socialistului Albert Thomas - ministru francez al Armamentului, sosit la Petrograd în data de 22 aprilie 1917 cu autoritate deplină pentru a redefini relațiile franco-ruse. În urma acestei misiuni alianța franco-rusă a fost prelungită cu 2-3 luni, Franța a câștigat timp pentru a fi debarcate trupele americane
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
declanșat în iulie Ofensiva Kerensky, terminată însă printr-un dezastru. Cu toate acestea însă misiunea lui Thomas a constituit și un punct de cotitură în relațiile militare franco-ruse. Armata rusă fiind scoasă din joc, legăturile strategice cu Marele Cartier General francez s-au diminuat, prioritatea relațiilor mergând spre asistența tehnică, ce dăduse rezultate extraordinare în România. Vastul program de refacere a armatei ruse inițiat de Franța, Janin l-a dezaprobat însă cu desăvârșire și, ca atare a transmis prerogativele funcției sale
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de stat bolșevică, cu sentimentul trist că Rusia nu mai era Rusia și că ea ieșise din istorie pentru a se bloca într-o cămașă de forță ideologică alienantă, într-o „paranteză a istoriei sale”. După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie 1917 Janin a fost numit conducător al Misiunii Militare Franco-Cehoslovace, preluând comanda unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
efectiv de 45.000 de soldați, Janin era în cunoștință de cauză asupra problemelor acestuia. Generalul s-a îmbarcat în luna septembrie spre Vladivostok având atât calitatea de comandant al Legiunii cât și pe aceea de comandant la Misiunii Militare Franceze. Pentru a se prezenta la post în Extremul Orient rus a tranzitat Statele Unite și Japonia, întârziind pe drum la Washington și Tokyo pentru a îndemna - fără succes însă, autoritățile japoneze și americane să disloce trupe spre vest pentru a veni
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a veni în ajutorul cehoslovacilor, cu scopul creării unui alt front antigerman. La sosirea sa la Vladivostok la jumătatea lunii noiembrie 1918 însă, situația geopolitică era însă foarte diferită față de cea de la plecarea sa din Europa. Ajuns în Siberia, generalul francez a preluat comanda Misiunii Militare Franceze, a Legiunii Cehoslovace și, în final, a tuturor forțelor Aliaților. La 16 decembrie Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
scopul creării unui alt front antigerman. La sosirea sa la Vladivostok la jumătatea lunii noiembrie 1918 însă, situația geopolitică era însă foarte diferită față de cea de la plecarea sa din Europa. Ajuns în Siberia, generalul francez a preluat comanda Misiunii Militare Franceze, a Legiunii Cehoslovace și, în final, a tuturor forțelor Aliaților. La 16 decembrie Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit frontul și puterea politică și militară a fost din ce în ce mai mult centralizată sub autoritatea amiralului rus. Relațiile generalului francez cu generalul-maior Alfred Knox - conducătorul Misiunii Militare Britanice și cu Kolceak - comandantul trupelor albe au fost încordate (Kolceak având în același timp o relație mult mai bună cu Knox - care a devenit cea mai importantă figură dintre străinii care se
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
vest de Lacul Baikal inclusiv pe cea exercitată asupra trupelor rusești, de către generalul Janin. Janin până la urmă și-a păstrat în mod formal titlul, dar responsabilitatea sa s-a extins numai asupra forțelor aliate din vestul lacului (câte 1 batalion francez, englez și italian - staționate în garnizoanele din spatele frontului, precum și Legiunea Cehoslovacă). Colonelul Johnson - din Misiunea Militară Engleză l-a caracterizat astfel: Nefiind de acord cu amiralul, Janin a demisionat din postul de comandant-șef al forțelor aliate pentru se dedica
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate de negociere pe plan local, generalul Janin a refuzat să ordone declanșarea unor ostilități. Odată cu amiralul a fost capturat și tezaurul imperial rus, aflat în trenul cu care s-a deplasat acesta. Premierul francez Alexandre Millerand i-a telegrafiat lui Janin pentru a-i cere explicații și i-a solicitat să depună eforturi pentru salvarea liderului trupelor albe. Pe 7 februarie însă acesta a căzut în fața unui pluton de execuție, condamnat fiind la moarte
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Comitetul Național Român al aceluiași Corp, iar în primăvara anului 1920 a intervenit în facilitarea repatrierii Legiunii și a altor prizonieri de naționalitate română din Siberia. Când vestea despre ceea ce s-a întâmplat în Irkutsk a ajuns la Paris, guvernul francez i-a luat comanda și i-a ordonat să se întoarcă în Franța. Generalul a părărsit Harbinul în aprilie 1920, luând cu el trei valize și un cufăr conținând 311 relicve imperiale, documente, precum și ultimele fotografii ale familiei imperiale - ținută
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Ekaterinburg din arealul execuției și incinerării Romanovilor, fiindu-i încredințate de către generalul Mikhail Diterikhs și de către Pierre Gilliard - tutore al familiei imperiale Ajuns în țara natală a fost primit cu răceală, eforturile sale nefiind bine primite nici pe scena politică franceză și nici chiar pe cea cehoslovacă, deoarece se opusese repatrierii Legiunii prin partea europeană a Rusiei. Pe acest fond, memoriile sale - scrise mai târziu, s-au încheiat cu următoarele cuvinte: În Franța a afirmat în ziarul Le Matin că liderii
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
și nici chiar pe cea cehoslovacă, deoarece se opusese repatrierii Legiunii prin partea europeană a Rusiei. Pe acest fond, memoriile sale - scrise mai târziu, s-au încheiat cu următoarele cuvinte: În Franța a afirmat în ziarul Le Matin că liderii francezi nu ar fi sprijinit o asociere sub influență germană dintre reprezentanții vechiului regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
cuvinte: În Franța a afirmat în ziarul Le Matin că liderii francezi nu ar fi sprijinit o asociere sub influență germană dintre reprezentanții vechiului regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat cariera la data de 19 octombrie 1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția sa. Frustrările trăite în timpul misiunii din Rusia din timpul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
la câțiva kilometri nord de Paris. Arhive proprii au, de asemenea, Departamentul Apărării ("Service historique de la défense"), al Ministerului Afacerilor Externe ("ministère des Affaires étrangères") și Ministerului Economiei și Finanțelor ("Centre des archives économiques et financières"). Departamentele ("Département"). Arhivele Naționale franceze se află sub "Direction des Archives de France" în Ministerul Culturii ("Ministère de la Culture"). Se compun din cinci centre; începând cu 1 ianuarie 2007, patru dintre aceste centre reprezintă trei centre naționale de excelență. "Centre historique des Archives nationales" (CHAN
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
des archives contemporaines" se află din 1969 în Fontainebleau; aici sunt adăpostite în special documentele din perioada de după 1958. "Centre des archives d’outre-mer" este situat din 1969 în Aix-en-Provence. Aici sunt acele documentele, care se referă la fostele teritorii franceze "de peste mări", atât în raport cu departamentele guvernamentale relevante, precum și administrația colonială în sine. Din 1 ianuarie 2007, această arhivă are statutul unui centru național de excelență. "Archives nationales du monde du travail" este din 1993 Roubaix. Acesta include documente referitoare la
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
15-20 grade C. În trecut, pe lângă uzul în alimentație, această ciupercă a fost apreciată și de către fabricanții de vopsea și cerneluri. Probabil și cernelurile folosite de exemplu de William Shakespeare au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având cca. 100 de personaje. Acțiunea are loc în timpul Revoluției franceze. , mai favorabil compromisului ideologic, se ceartă cu Robespierre. Acesta va ordona arestarea și execuția pe ghilotină a lui Danton, iar Robespierre va avea o soartă similară câteva luni mai târziu. Premiera a avut la Teatrul Național din București la 6
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
Studiile liceale le-a urmat la Liceul Traian din Turnu Severin, făcînd parte din prima serie de elevi care a susținut concurs de admitere, în septembrie 1908, fiind clasificat primul din 120 de elevi admiși. Pasiunea pentru limba și literatura franceză a fost cultivată de profesorul său, George Oprescu, care peste ani a ajuns profesor universitar de Istoria Artei, membru titular al Academiei Române, autor al unei monografii despre viața și opera lui Théodore Géricault. Traducerea romanului „Dragostea mascată sau Nesocotință și
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
descris specia pentru prima dată în opera sa "Species Plantarum" sub denumirea "Phallus esculentus". Compatriotul său Christian Hendrik Persoon a redenumit specia sub numele actual "Morchella esculenta" în volumul 2 al operei sale din 1801 "Synopsis Methodica Fungorum" și naturalistul francez Jean Florimond Boudon de Saint-Amans (1748-1831) a sancționat taxonul în cartea sa "Flore Agenaise ou description méthodique des plantes" (1821). În secolul al XIX-lea au fost creați mai mulți taxoni care, cu excepția denumirii "Helvella esculenta" făcută de naturalistul englez
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]