583,813 matches
-
muntelui și transportate la Enrzaku-ji împreună cu Daikō-dō, are statut de Patrimoniu Cultural al prefecturii Shiga. se află la o distanță de circa 15 minute de mers de la Konponchūdō. Este considerat cel mai sacru loc din toată mănăstirea, deoarece aici se află mormântul lui Saichō. Clădirea originală a fost construită în 854 de către Enshin, după modelul templului Zhulin de pe în China. Aici locuiesc călugării în timpul celor 12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi aduc ofrande
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
clădirea în șapte secții (numite în arhitectura traditională japoneză) frontal și în șapte secții lateral. Interiorul este împărțit lateral în două zone: cea „exterioară” (2×7 "ken"), care este accesibilă publicului larg, și cea „interioară” (5×7 "ken"), unde se află statuia lui Buddha și care este accesibilă doar călugărilor. La 7 aprilie 1900 Tenpōrindō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este denumirea comună a două clădiri de aceeași formă, Jōgyōdō și Hokkedō, construite una lângă alta cu fațada orientată spre
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
de careu, altarul fiind situat în partea din mijloc, iar compartimentele din dreapta și stânga fiind rezervate ca locuri de meditație a câlugărilor sihastri. este un templu situat în Kurodani, la cca 1,5 km de la Shakadō. Deși administrativ Seiryū-ji se află în prefectura Kyoto (hotarul dintre prefecturile Shiga și Kyoto trece peste muntele Hiei), adresa poștală este aceeași cu restul mănăstirii: prefectura Shiga, municipiul Ōtsu, Sakamoto-honmachi 4220. Denumirea de provine de la zeitatea , cărei inițial a fost dedicat templul. Clădirea originală a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
este o subdiviziune ("frazioni") a comunei Bacoli din provincia Napoli (Italia). Cunoscută în epoca antică sub numele de Misenum, ea este locul unui vechi port din provincia Campania aflată în sudul Italiei. Capul din apropiere marchează capătul de nord-vest al Golfului Napoli. Potrivit mitologiei, Misenum a fost numit dupa Misenus, un tovarăș al lui Hector și trompetist al lui Aeneas. Se presupune că Misenus s-a înecat în apropiere
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
Romane, din moment ce portul său (Portus Julius) a fost baza flotei Classis Misenensis, cea mai importantă flotă romană. Ea a fost înființată ca bază navală în 27 î.Hr. de Marcus Agrippa, mâna dreaptă a împăratului Augustus. Având un decor natural superb aflat în apropiere de baza navală și în împrejurimi importantele orașe romane Puteoli și Neapolis, Misenum a devenit locul unde au fost construite numeroase vile romane luxoase. Plinius cel Bătrân a fost "praefectul" responsabil al flotei navale de la Misenum în anul
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
de aproape și să realizeze o salvare a celor de acolo, dar a fost ucis. Relatarea morții sale a fost realizată de nepotul său Plinius cel Tânăr, care locuia și el în acea vreme la Misenum. Biserica Sfântului Sossius se află aici. Se spune că Misenum ar fi locul de naștere al Sfântului Sossius, un diacon care a fost martirizat împreună cu Proculus din Pozzuoli. Este, de asemenea, locul morții împăratului Tiberius. Misenum este unul din locurile în care se petrece acțiunea
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
locurile în care se petrece acțiunea romanului Pompeii a lui Robert Harris, al cărui protagonist, Attilius, lucrează ca aquarius la Piscina Mirabilis (rezervorul final în care este golit apeductul Aqua Augusta). În romanul Ben Hur, Misenum este locul unde se afla o vilă a lui Quintus Arrius lăsată moștenire mai târziu fiului său adoptiv Iuda Ben Hur. Familia lui Ben Hur va trăi mai târziu la Misenum.
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
academiilor religioase - ieșive - de la Sura si Pumbedita, iar conducătorii lor, geonim, au atras învățăcei evrei de pe tot cuprinsul lumii islamice. Dominația arabă islamică, la început unitară, întinsă pe un teritoriu foarte mare, a ușurat un timp legăturile dintre comunități evreiești aflate la mare distanță una de cealaltă în Asia Anterioara și nordul Africii. Secolul al VIII-lea a cunoscut o schismă în cadrul iudaismului, atunci când Anan Ben David Hanassi, a fondat la Bagdad iudaismul carait (karait) opus celui rabinic. Caraiții au respins
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
ca etnie-religie, egal cu celelalte minorități nemusulmane a prilejuit tulburări antievreiești la Bagdad, în care au fost atacați și răniți câteva zeci de evrei. Cetățeni ai Imperiului Otoman, evreii au continuat să mențină legături, mai ales religioase, cu Țara Sfântă, aflată până în 1917 sub aceeași dominație, cea turcă.În anul 1853 evrei irakieni au întemeiat sinagoga Hesedel în Orașul vechi al Ierusalimului. După dezmembrarea Imperiului Otoman în urma celui primului război mondial din 1920 Irakul a intrat într-un regim de protectorat
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
colegii. În 1935 au fost expulzați din Irak ultimii profesori evrei veniți din Palestina, iar președintele organizației sioniste locale a fost judecat, iar ulterior expulzat. După căderea regimului pro-nazist al lui Rashid Ali pașa al Kilani, în vreme ce trupele britanice se aflau la poarta Bagdadului, la 1-2 iunie 1941 a izbucnit în capitală un pogrom antievreiesc în cursul căruia au fost omorâți circa 200 de evrei și au fost atacate și păgubite circa 2000 de prăvălii și proprietăți evreiești. Daunele materiale au
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
parte a noului oraș Aelia Capitolina. Pe locul Forumului a fost anterior o scăldătoare mare în aer liber, Scăldătoarea Struthion, care a fost construită de către hașmonei și este menționată de Iosephus ca fiind adiacentă cetății în secolul I; ea se află în prezent sub lespezile lui Hadrian. La fel ca și Philon, Iosephus afirmă că guvernatorii romani au rămas în Palatul lui Irod în timp ce se aflau la Ierusalim și efectuau judecățile pe pavimentul de lângă zidul acestuia; Iosephus indică faptul că palatul
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
hașmonei și este menționată de Iosephus ca fiind adiacentă cetății în secolul I; ea se află în prezent sub lespezile lui Hadrian. La fel ca și Philon, Iosephus afirmă că guvernatorii romani au rămas în Palatul lui Irod în timp ce se aflau la Ierusalim și efectuau judecățile pe pavimentul de lângă zidul acestuia; Iosephus indică faptul că palatul lui Irod este pe Dealul de Vest (Orașul de Sus) și el a fost redescoperit recent (2001) sub un colț al cetății de la Poarta Jaffa
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
anul 26, i-a lăsat lui Sejanus controlul administrării imperiului. Pentru un timp cetățeanul cel mai influent și mai temut al Romei, Sejanus a căzut brusc de la putere în anul 31, an în care a obținut înalta demnitate de consul. Aflat în mijlocul unor suspiciuni de conspirație împotriva lui Tiberius, Sejanus a fost arestat și executat, împreună cu susținătorii săi.
Sejanus () [Corola-website/Science/335893_a_337222]
-
nu i-ar fi permis fiului său să ia parte la protestele studențești din martie 1968. Sperând să-și facă relații care să-l ajute să intre în curtea șantierului, Winkel o vizitează pe Wiesława Hulewicz (Wiesława Kosmalska), de la care află despre moartea lui Birkut în timpul grevelor din decembrie 1970 și despre căsătoria lui Tomczyk cu Agnes (Krystyna Janda), o tânără regizoare ce lucrase în 1976 la un film despre Birkut. Ziaristul o vizitează în închisoare pe fosta regizoare, care fusese
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Biserica Sfântul Nicolae (în ) este o biserică în stil baroc din cartierul Malá Strana (Orașul de Jos) al orașului Praga. A fost construită între anii 1704-1755 pe locul unde se afla anterior o biserică gotică din secolul al XIII-lea, care era, de asemenea, închinată Sfântului Nicolae. Biserica parohială Sfântul Nicolae, care se afla pe locul actualei biserici și era în stil gotic, a fost construită în secolul al XIII-lea
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
Strana (Orașul de Jos) al orașului Praga. A fost construită între anii 1704-1755 pe locul unde se afla anterior o biserică gotică din secolul al XIII-lea, care era, de asemenea, închinată Sfântului Nicolae. Biserica parohială Sfântul Nicolae, care se afla pe locul actualei biserici și era în stil gotic, a fost construită în secolul al XIII-lea în Malá Strana (Orașul de Jos). Iezuiții au decis în a doua jumătate a secolului al XVII-lea să construiască un complex de
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
lui Dientzenhofer au implicat un sistem geometric complicat de cilindri interconectați cu o cupolă centrală deasupra transeptului. Naosul masiv cu capele laterale și o boltă ondulată sprijinită pe un sistem de elipsoide intersectate a fost construit de Christoph Dientzenhofer. Stâlpii aflați între deschiderile largi ale arcadei ce sprijineau triforiul au avut rolul de a maximiza efectul dinamic al bisericii. Altarul și cupola cu acoperiș din tablă de cupru au fost construite în perioada 1737-1752, fiind folosite de această dată planurile fiului
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
Kura sau Kurkosa (în ), cunoscută și sub numele de "Kurinskiy" în limba rusă, este o insulă din Marea Caspică aflată în largul coastelor Azerbaidjanului. Ea se află la 33 km sud de Neftchala și la aproximativ 150 km sud-sud-est de Baku, în regiunea Aran. Insula a fost anterior legată de continent printr-un cordon litoral îngust. Ea a fost numită
Insula Kura () [Corola-website/Science/335903_a_337232]
-
Kura sau Kurkosa (în ), cunoscută și sub numele de "Kurinskiy" în limba rusă, este o insulă din Marea Caspică aflată în largul coastelor Azerbaidjanului. Ea se află la 33 km sud de Neftchala și la aproximativ 150 km sud-sud-est de Baku, în regiunea Aran. Insula a fost anterior legată de continent printr-un cordon litoral îngust. Ea a fost numită "Kurkosa" după râul Kura (situat un pic
Insula Kura () [Corola-website/Science/335903_a_337232]
-
prin sudul Greciei, sudul Italiei,Sicilia, Ucraina și de diaspora albaneză. În Macedonia, albaneza se vorbește în nord-vestul și sud-vestul țării. Turca ("Türkçe") este cea mai vorbită dintre limbile turcice, cu peste 70 de milioane de vorbitori nativi. Ei se află predominant în Turcia, cu grupuri mai mici prezente în Germania, Bulgaria, Macedonia, Ciprul de Nord, Grecia, și ale părți din Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală. Mici comunități vorbitoare de turcă se găsesc în unele locuri din Macedonia, cum ar fi Vrapčište
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
a început construirea unei baze de cercetare în Antarctica, denumită Point 211, pentru conceperea de arme ultra secrete, cât și o bază militară în care accesul se făcea cu submarine. Totodată, se pare că aici ar fi trebuit să se afle și refugiul pentru elita conducătoare nazistă. Alte două expediții au fost planificate în Antarctica în anii 1939-1940 și 1940-1941, dar au fost anulate datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial. Cea de-a doua expediție avea ca scop fezabilitatea
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]
-
de sosirea consilierului Zednicek, un colaboraționist nazist care debitează fără succes personalului texte propagandistice. La inițiativa ei, Maša își petrece noaptea cu Miloš, dar tânărul se excită prea mult și ejaculează prematur înainte de a ajunge la penetrare și apoi se află în imposibilitatea de a realiza actul sexual; a doua zi, el încearcă să se sinucidă din disperare. Este salvat, iar un tânăr doctor îi explică faptul că "ejaculatio praecox" este normală la vârsta lui Miloš. Medicul îi recomandă lui Miloš
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
St. Angelo din Cannanore, lăsat în grija căpitanului Lourenço de Brito, cu 150 de oameni și două corăbii. Francisco de Almeida a ajuns apoi în Cochin, în data de 31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în Cochin și a întărit sistemul
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
spânzură. Scenariul a avut o istorie bilingvă ceho−slovacă. Scenaristul Ladislav Grosman (1921-1981) s-a născut și a crescut în Slovacia. Grossman a publicat precursorul scenariului, povestirea „Capcana” ("Trecut"), în 1962, în limba cehă. Doar trei dintre temele sale se află în film. El a refăcut și extins ulterior povestirea, încă în limba cehă, ca un scenariu literar-narativ publicat în 1964 sub titlul „” ("Obchod na korze"), care conținea deja intriga principală a filmului, deși nu în formatul scenaristic obișnuit. Scenariul a
Magazinul de pe strada mare () [Corola-website/Science/335912_a_337241]