583,813 matches
-
Nové Město). Strada Celetná ce pornește de la turn constituie prima parte a Drumului Regal care duce în Cetatea din Praga. Turnul Pulberăriei este una dintre cele mai originale 13 porți ale orașului din cartierul Orașul Vechi al Pragăi. Aici se afla inițial, începând din secolul al XI-lea, una dintre porțile fortificațiilor medievale ale Orașului Vechi cunoscută ca Sv. Ambrože, care a fost înlocuită mai târziu cu Poarta Horská (Poarta Muntelui). Numele ei nu avea nimic de-a face cu munții
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
Orașului Vechi ca urmare a construirii Orașului Nou, importanța porții a scăzut tot mai mult, iar poarta a devenit pustie. Consilierii municipali au decis să demoleze poarta ruinată care făcea orașul de rușine, cu atât mai mult cu cât se afla în apropierea Curții Regale. Construcția noii porți a început în anul 1475 sub îndrumarea meșterului zidar Václav, care a fost înlocuit curând de arhitectul și sculptorul Matěj Rejsek din Prostějov. Aspectul de turn a fost inspirat de turnul construit în
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
sculptorul Matěj Rejsek din Prostějov. Aspectul de turn a fost inspirat de turnul construit în Orașul Vechi de Peter Parler la un capăt al Podului Carol. Bogatele sale decorațiuni sculpturale trebuiau să sporească prestigiul Palatului Regal din vecinătate, care se afla pe actualul amplasament al Casei Municipale. Consiliul Orășenesc i-a oferit turnul lui Vladislav al II-lea ca un dar de încoronare. Edificiul a fost destinat să fie o intrare atrăgătoare în oraș și nu un turn de apărare, fiind
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
Boemiei și steme ale țărilor în care au domnit. În partea stângă a fațadei de est este reprezentat împăratul Carol al IV-lea (1346-1378), înconjurat de însemne ale imperiului, Luxemburgului și Boemiei. În partea dreaptă a fațadei de est se află regele Ottokar al II-lea (1253-1278), înconjurat de stemele Boemiei, Austriei, Moraviei și Stiriei. În partea stângă a fațadei de vest este reprezentat George de Poděbrady (1458-1471), înconjurat de stemele Boemiei, Sileziei, Moraviei și Luzaciei. În partea dreaptă a fațadei
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
II-lea (1253-1278), înconjurat de stemele Boemiei, Austriei, Moraviei și Stiriei. În partea stângă a fațadei de vest este reprezentat George de Poděbrady (1458-1471), înconjurat de stemele Boemiei, Sileziei, Moraviei și Luzaciei. În partea dreaptă a fațadei de vest se află regele Vladislav al II-lea (1471-1516), înconjurat de stemele Boemiei, Moraviei, Ungariei și Sileziei. Astăzi, Turnul Pulberăriei are 65 de metri înălțime, iar o platformă de observație este situată la înălțimea de 44 de metri, unde se ajunge prin urcarea
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
un din regiunea polară nordică a satelitului planetei Saturn, Titan. Este cel mai mare cunoscut corp lichid de pe satelit, după Kraken Mare. Mai mare decât Lacul Superior de pe Pământ, acesta este compus din metan lichid (compus organic) aproape pur. Se află la 78° N, 249° W, și a fost în întregime fotografiat de către nava spațială "Cassini". Măsoară aproximativ de la 420 km (260 mi) la 350 km (217 mi), având o suprafață de aproximativ 126,000 km și o linie de coastă
Ligeia Mare () [Corola-website/Science/335949_a_337278]
-
și a terenurilor erodate, iar a doua are o topografie blândă și se caracterizează prin prezența unui număr mai mare de canale care sunt și mai lungi. Forma crenelată predomină la estul și la sudul lacului, în timp ce terenul "atenuat" se află la vest și nord, cu excepția sud-est-ului. Țărmul are numeroase golfuri. Ligeia Mare era principalul obiectiv al misiunii Titan Mare Explorer (TiME), misiune ce prevedea coborârea unei sonde spațiale în lac. Misiunea a fost anulată de către NASA deoarece aceasta a renunțat
Ligeia Mare () [Corola-website/Science/335949_a_337278]
-
rămas au trebuit să se lupte cu cenzura. Majoritatea filmelor realizate în timpul Noului Val au fost filme în limba cehă și nu în limba slovacă. Mulți regizori au venit de la prestigioasa academie FAMU, situată în Praga, în timp ce studiourile Barrandov se aflau chiar la marginea orașului Praga. Printre cei mai importanți regizori cehi s-au aflat Miloš Forman, care a regizat "Balul pompierilor", " Asul de pică" și "Dragostea unei blonde" în acest timp, Věra Chytilová, care este cea mai cunoscută pentru filmul
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]
-
au fost filme în limba cehă și nu în limba slovacă. Mulți regizori au venit de la prestigioasa academie FAMU, situată în Praga, în timp ce studiourile Barrandov se aflau chiar la marginea orașului Praga. Printre cei mai importanți regizori cehi s-au aflat Miloš Forman, care a regizat "Balul pompierilor", " Asul de pică" și "Dragostea unei blonde" în acest timp, Věra Chytilová, care este cea mai cunoscută pentru filmul "Margarete", și Jiří Menzel, al cărui film "Trenuri bine păzite" ("Ostře sledované vlaky" 1966
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]
-
(; în sileziană: "Uopawa", în , în germană sileziană: "Tropp", în , în ) este un oraș din nordul Cehiei, pe râul , situat la nord-vest de Ostrava. Capitală istorică a Sileziei Cehe, Opava se află acum în regiunea Moravia-Silezia și avea o populație de 59.843 de locuitori la 1 ianuarie 2005. Opava este situat pe Dealul Opava (; o parte a Câmpiilor Sileziene) pe râurile Opava (afluent de stânga al râului Oder) și Moravice (afluent
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
titlul de duce de Troppau este folosit și în ziua de azi, iar Hans-Adam al II-lea, Principe de Liechtenstein este deținător al acestui titlu. Opava este în prezent un important centru de afaceri și cultural al Sileziei. Aici se află mai multe instituții economice și culturale care deservesc întreaga regiune, inclusiv Muzeul Sileziei, care este cel mai vechi muzeu din Republica Cehă, și Institutul Silezian al Academiei de Științe. În Opava este singura universitate publică din țară care nu se
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
mai multe instituții economice și culturale care deservesc întreaga regiune, inclusiv Muzeul Sileziei, care este cel mai vechi muzeu din Republica Cehă, și Institutul Silezian al Academiei de Științe. În Opava este singura universitate publică din țară care nu se află într-o capitală regională, Universitatea Sileziană (Opava). Orașul face parte dintr-o zonă industrială aglomerată, împreună cu Ostrava, și produce echipamente minier. Opava decernează, de asemenea, propriul său premiu cultural. Teatrul Silezian din Opava a fost fondat în anul 1805. Piesele
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
1938, Gottwald a petrecut următorii șapte ani în exil la Moscova. Începând din 1939 el a fost unul dintre conducătorii Rezistenței Cehe. În martie 1945, Edvard Beneš, care fusese președinte al Cehoslovaciei în perioada 1935-1938 și șef al guvernului Cehoslovaciei aflat în exil la Londra începând din anul 1941, a fost de acord să formeze un guvern al Frontului Național, în care a fost cooptat și Gottwald. Ca parte a acestui acord, Gottwald a devenit viceprim-ministru și adjunct al primului ministru
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
răspuns, Gottwald a inițiat o serie de epurări, eliminându-i mai întâi pe necomuniști și apoi și pe unii lideri comuniști. Conducători comuniști importanți au devenit victime ale acestor epurări și au fost judecați în Procesele de la Praga, printre ei aflându-se Rudolf Slánský, secretarul general al partidului, Vlado Clementis (ministrul de externe) și Gustáv Husák (conducătorul organismului administrativ responsabil pentru Slovacia), care au fost înlăturați din funcții în urma acuzațiilor de „naționalism burghez”. Slánský și Clementis au fost executați în decembrie
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
funeraliile lui Stalin de la 9 martie 1953, una dintre arterele sale s-a spart. A murit cinci zile mai târziu, la 14 martie 1953, fiind în vârstă de 56 de ani. Corpul lui a fost inițial expus într-un mausoleu aflat în apropierea monumentului național al lui Jan Žižka din districtul Žižkov al Pragăi. În 1962 cultul personalității sale s-a încheiat și nu a mai fost posibil să fie expus corpul lui Gottwald. Există mărturii că, în 1962, corpul lui
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
ْيَر Mamlakat Himyar) a fost un regat sud-arabic din Yemenul antic, care a existat între 110 î.Hr- 520 d.Hr. Grecii și romanii îl numeau Regatul Homerit. Capitala sa era orașul antic Zafar, cu cetatea Raydan aflată la 2.800 m înălțime, la circa 14 km sud-est de actualul oraș Yarim. Hiamariții au cucerit treptat regiunile din jur - Saba pentru prima dată pe la 25 î.Hr, apoi Qataban pe la 200 d.Hr., și Hadramautul prin anul 300
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
Hr. uniunea triburilor Himiar din Munții Yemenului a obținut independența față de Qataban, Perioada himiarită, a cărei datare s-a stabilit după găsirea de inscripții ale regatului sabeo-himiarit, a început prin 110 î.Hr. Capitala lui era Zafar. Deoarece noul regat se afla inițial mai la distanță de Drumul mirodeniilor, el s-a extins spre coastă, pentru a putea controla comerțul maritim la ieșirea din Marea Roșie. După Kenneth A.Kitchen, la începutul secolului I d.Hr.regatele Saba și Himiar s-au unit pe cale
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
din Marea Roșie. După Kenneth A.Kitchen, la începutul secolului I d.Hr.regatele Saba și Himiar s-au unit pe cale pașnică.Această uniune s-a destrămat, însă, dupa Kitchen, pe la 140 d.Hr. În următoarele decenii Saba și Himiar s-a aflat mai mult în relații de ostilitate, iar bătălia de la Hurmatum din 248/249 nu s-a terminat prin victoria decisivă a niciuneia dintre părți. Prin anii 260-270 Himiarul a reușit să-și manifeste superioritatea în raport cu Saba și a luat iarăși
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
forțelor române. În urma analizei efectuate după această bătălie, comandamentul forțelor germane a ajuns la concluzia că cel mai potrivit loc pentru forțarea Munților Carpați era tot Valea Jiului, având în vedere caracteristicile terenului și deficiențele dispozitivului de luptă al forțelor române, aflate într-un număr mic, dispuse pe un front de peste 30 de km., în detașamente izolate, care nu se puteau susține reciproc. Spre deosebire de prima bătălie, unde comandamentul german a mizat pe surprindere, de această dată decide ca străpungerea apărării să se
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Numai în această cea mai îngustă porțiune a munților era posibil a executa cu trupele trecerea spre câmpia românească, într-un marș forțat. Numai aici cunoșteam condițiunile, de ambele părți ale șoselei, în mod precis. Aci ieșirea spre Sud se afla în mâna noastră, și puteam spera să surprindem inamicul. Era evident, că după succesul obținut împotriva lui Kneussel, el nu mai conta pe repetarea atacului nostru." Marele Cartier General român, sub euforia succesului neașteptat, considera că forțele Puterilor Centrale nu
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de locotenent-colonel Dumitru Trușculescu. Unitățile din componența Diviziei 1 Infanterie se aflau în linia întîi de la începutul războiului, aveau rîndurile împuținate, iar oamenii erau obosiți pînă la extenuare. Divizia ocupa un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
generalului Eberhard von Schmettow, format din Diviziile 6 și 7 Cavalerie germane și un detașament de patru automobile blindate, precum și 45 de baterii de artilerie. Rezerva grupului era formată din Divizia 115 Infanterie germană și o brigadă de cicliști. Efectivele aflate sub comanda generalului Kühne numărau 60.000 de oameni și 3o.ooo de cai. Raportul de forțe era unul net dfavorabil părții române: La data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele aflate sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, care aveau
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Infanterie germană și o brigadă de cicliști. Efectivele aflate sub comanda generalului Kühne numărau 60.000 de oameni și 3o.ooo de cai. Raportul de forțe era unul net dfavorabil părții române: La data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele aflate sub comanda Comandamentului General LIV Rezervă, care aveau misiunea de a forța Valea Jiului erau grupate astfel:<br>- în linia I: Divizia 41 Infanterie germană la vest de Jiu și Divizia 109 Infanterie germană la est de Jiu; <br>- în linia
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]