583,813 matches
-
Acesta a fost o operă lexicografică majoră, care a avut o influență formativă dominantă asupra limbii cehe. Jungmann a utilizat vocabularul din perioada Bibliei de la Kralice (1579-1613) și limba folosită de contemporanii ei. El a împrumutat cuvinte care nu se aflau în limba cehă din alte limbi slave sau a creat neologisme. Jungmann a inspirat, de asemenea, dezvoltarea terminologiei științifice cehe, făcând astfel posibilă folosirea ei în cercetările realizate de savanții cehi. Această lucrare a fost publicată de către Matice česká, o
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
a fost privit ca adevărata Boemie, în care folclorul și tradițiile cehe au supraviețuit departe de influențele străine de la oraș. Acest aspect poate fi observat în scrierile Boženei Němcová, mai ales în romanul "Bunica" care prezintă viața dintr-un sat aflat în estul Boemiei. Ca urmare, limba cehă a fost restaurată ca limbă oficială în Ținuturile Cehe, iar acum este folosită de marea majoritate a cehilor și îndeplinește rolul de limbă oficială în Republica Cehă. Cu toate acestea, datorită respectului profund
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
a împrumutat cuvinte din alte limbi slave și a creat neologisme. Multe dintre cuvintele sale au devenit o parte permanentă a limbii cehe moderne. Strada Jungmannova și Jungmannovo náměstí (Piața Jungmann) din Praga sunt numite după el; în piață se află o statuie impunătoare a lui Jungmann. Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5 coroane cehoslovace care a fost tipărită în 1938, dar nu a mai apucat să fie pusă în circulație. În timpul ocupației germane a Cehoslovaciei, bancnotele tipărite
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
din 1940” cât și reglementările autorităților locale nu obligă de regulă înregistrarea consultanților de investiții cu un număr mic de clienți. Reglementările Pieței de capital pot să difere între reglementările federale americane și cele de la stat la stat. Pentru a afla mai mult de aceste diferențe, se recomandă vizitarea site-ul “North American Securities Administrators Association (NASAA)”, de asemenea pentru mai multe informații despre rolul educativ al cluburilor de investitori se poate consulta site-ul “Național Association of Investors Corporation (NAIC
Club de investitori () [Corola-website/Science/335991_a_337320]
-
este o moschee din orașul Samarra, Irak. Reprezintă unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale musulmanilor șiiți deoarece aici se află mormintele celui de-al zecelea imam, Ali An-Naqi și celui de-al unsprezecelea, Hasan Al-Askari. Imamii Ali și Hasan au trăit în orașul Samarra ca prizonieri la tabăra militară a califului Al-Mu'tasim, numită "Askaru l-Mu‘tasim". Datorită acestui
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
fost complet restaurate iar moscheea a fost redeschisă. din Samarra este unul dintre cele mai importante sanctuare ale musulmanilor șiiți, atrăgând anual mii de pelerini. Importanța sa și a orașului în general se datorează nu numai faptului că aici se află înmormântați al zecelea și al unsprezecelea imam, ci și faptului că al doisprezecelea și ultimul imam, Muhammad Al-Mahdi, a dispărut în mod misterios în acest loc. Imamul Al-Mahdi este cunoscut ca fiind "Imamul Ascuns", cel ce se va întoarce înainte de
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
al XIV-lea. Numele latinesc, italian și dalmat "Ragusa" provine de la "Lausa" (din grecescul ξαυ: "xau", „prăpastie”); ulterior acestea a fost modificat în "Rausium", "Rhagusium" sau "Ragusium" (Appendini afirmă că până pe la anul 1100, marea trecea peste locul unde se află "Ragusa "astăzi, și dacă este așa, aceasta ar fi adevărat doar pentru Placa ori Stradun) sau "Rausia" (chiar "Lavusa", "Labusa", "Raugia" și "Rachusa") și în cele din urmă în "Ragusa". Schimbarea oficială a numelui din Ragusa în Dubrovnik a avut
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
vasele pe perioada de odihnă de noapte. O combinațîe ideală ar fi un astfel de loc cu un izvor de apă dulce în apropiere. Dubrovnik le avea pe ambele, fiind la jumătatea distanței dintre coloniile grecești de la Budva și Korčula, aflate la 95 de mile marine distanță între ele. Sarazinii ; asediul a durat cincisprezece luni și a încetat după intervenția împăratului bizantin, Vasile Macedoneanul, care a trimis o flotă în frunte cu . După declinul Bizanțului, Veneția a început să considere Ragusa
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
În 1050, regele croat , domnitor în Croația și Dalmația, a acordat niște pământ de-a lungul coastei, prin care s-au extins limitele Ragusei până la , 16 km nord de oraș, și prin care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul . Teritoriul primit de la Stjepan cuprindea și limanul , unde astăzi se află portul comercial Dubrovnik. Astfel, teritoriul de bază al comunității ragusane ("Districtul Ragusa", în italiană "Distretto di Ragusa") cuprindea orașul Ragusa, Župa dubrovačka, Gruž, Ombla, Zaton, insulele (Šipan
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de-a lungul coastei, prin care s-au extins limitele Ragusei până la , 16 km nord de oraș, și prin care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul . Teritoriul primit de la Stjepan cuprindea și limanul , unde astăzi se află portul comercial Dubrovnik. Astfel, teritoriul de bază al comunității ragusane ("Districtul Ragusa", în italiană "Distretto di Ragusa") cuprindea orașul Ragusa, Župa dubrovačka, Gruž, Ombla, Zaton, insulele (Šipan, Lopud și Koločep) și alte câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
liberă trecere prin Ragusa. Ragusa nu mai avea puterea să-și apere neutralitatea și au urmat discuții lungi și grele. O mare majoritate a senatorilor era favorabilă deschiderii porților către Rusia, deși aceasta avea să-i expună răzbunării lui Napoleon, aflat atunci la apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate, au fost jefuite, pagubele ridicându-se la o jumătate de milion de lire. Orașul era în mare dificultate; mareșalul Molitor se afla la câteva zile de marș de Ragusa și a lansat un apel la adresa dalmaților să izgonească forța ruso-muntenegreană, apel care nu a primit un răspuns favorabil, doar trei sute de oameni raliindu-se sub stindardul său. Molitor a recurs însă la
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Veneția și mai târziu, Turcia - și care era structurată pentru un număr redus de oameni, în jurul celor 33 de familii originale din secolul al XV-lea. Vekaric (1998) a examinat registrele fiscale de pe litoralul Dubrovnikului și un recensământ și a aflat că Republica Ragusa avea o populație de aproape nouăzeci de mii de locuitori în 1500. Ulterior, până la 1700, populația a scăzut: în prima jumătate a secolului al XVI-lea, avea peste 50.000 de locuitori; în a doua jumătate a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh" din Micești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
Micești a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, inițial de rit catolic, a fost dată în folosință, după 1948, Bisericii Ortodoxe, în custodia căreia se află și astăzi. Biserica a fost construită în mijlocul cimitirului, pe locul unei bisericuțe din lemn. Deși nu se cunoaște cu exactitate momentul edificării ei un sprijin în datare îl reprezintă anul pictării bisericii, 1793, inscripționat pe bolta altarului. Materialele folosite la
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
25 m. Intrarea e situată pe latura de sud a bisericii. Din pronaos există o ușă de acces spre turn și o alta spre naos. Pe jos, turnul are turnat ciment, iar în celelalte două încăperi (pronaos și naos) se află dușumea din scândură de brad. Se remarcă prin vechimea sa pavimentul altarului: acesta se compune din lespezi ceramice provenind fie de la castrul roman Potaissa¬Turda, fie de la un alt punct fortificat roman, pe drumul Potaissa-Napoca; plăcile ceramice care formează pavimentul
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
fiind considerate la originea păcatului strămoșesc, puteau să participe la desfășurarea slujbei religioase doar în mod indirect, să audă, dar să nu vadă Sfânta Liturghie. Naosul este partea centrală a bisericii, despărțită de altar prin catapeteasmă, la baza căreia se află un postament mai înalt. Naosul reprezintă lumea creată, dar îndreptată și sfințită, care aspiră să dobândească împărăția lui Dumnezeu. Bolta naosului este construită pe nervuri în console, care se unesc în creștetul bolții într-o cheie de boltă. Traseul nervurilor
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
Biserica cea cerească, iar imaginea Pantocratorului sugerează aplecarea îndurătoare a lui Dumnezeu spre comunitatea credincioșilor din biserică. Programul iconografic din biserica din Micești este în tradiția picturii românești, bizantine, din secolul al XVIII-lea, fiind adaptat spațiului boltit. Pictura se află într-un stadiu avansat de degradare, fiind acoperită cu un strat gros de fum, iar în unele porțiuni pictura a căzut, rămânând doar bolta de cărămidă. Nu cunoștem numele zugravului, dar pictura prezintă similitudini cu cea a altor biserici din
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
mântuirea sufletului. Sufletele binecuvântate („blagoslovite”) sunt întâmpinate de îngeri în împărăția Cerurilor, însă păcătoșii sunt aruncați în focul veșnic. Pictura altarului este realizată în frescă; ea se compune din mai multe scene pictate, diferite tematic și cromatic. În centru se află scena Sfintei Treimi cu Dumnezeu-Tatăl înfățișat ca un bătrân cu barbă albă și Dumnezeu-Fiul, care poartă Sfânta Cruce în mâna dreaptă. Deasupra lor, într-un câmp de raze, porumbelul sfânt întregește scena. Pe partea descendentă a calotei se observă cu
Biserica „Pogorârea Sfântului Duhquot; din Micești () [Corola-website/Science/336010_a_337339]
-
la colegiul de la Budweis. În 921, când Venceslau avea treisprezece ani, tatăl său a murit, iar bunica lui a devenit regentă. Geloasă pe influenta pe care Ludmila o exercita asupra lui Venceslau, Drahomíra a aranjat să fie omorâtă. Ludmila se afla la castelul Tetín din apropiere de Beroun atunci când a fost asasinată la 15 septembrie 921. Se spune că ar fi fost ștrangulată cu propriul ei voal. Ea a fost înmormântată mai întâi în Biserica Sf. Mihail din Tetín, dar rămășițele
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
cal, el a căzut la picioarele sfântului și i-a cerut iertare. Venceslau l-a ridicat de jos și l-a primit cu generozitate în slujba sa. O a doua legendă veche susține că o mare armată de cavaleri se află adormită în interiorul muntelui Blaník din Republica Cehă. Cavalerii se vor trezi și sub comanda Sfântul Venceslau vor sări în apărarea poporului ceh atunci când acesta se va confrunta cu un pericol grav. Există o legendă în mare parte asemănătoare la Praga
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Sinoviala nu prezintă nimic deosebit, tapetând capsula pe fața interioară. Nu comunică de obicei cu cavitățile articulațiilor învecinate; uneori comunică cu cavitatea articulației subtalare. Ligamentul calcaneonavicular plantar ("Ligamentum calcaneonaviculare plantare") este un ligament gros, lat, rezistent, format din țesut fibros, aflat pe partea plantară a tarsului piciorului; el unește navicularul și calcaneul. Este numit și ligament glenoidian, ligament resort ("spring ligament"), ligament calcaneoscafoidian inferior, ligament calcaneoscafoidian intern Barkow (H. Barkow, 1798-1873, anatomist polonez), trohlea articulară Weitbrecht (J. Weitbrecht, 1702-1747, anatomist german
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
ligamentul talocalcanean anterolateral", "ligamentul talocalcanean anterior", "ligamentul interosos anterolateral" este un ligament puternic și rezistent situat în segmentul anteromedial al sinusului tarsului. După unii autori el corespunde cu fasciculul anterior al ligamentului talocalcanean interosos. Are originea jos în șanțul calcaneului aflat pe față superioară a calcaneului, medial de inserția mușchiului extensor scurt al degetelor ("Musculus extensor digitorum brevis pedis"), de unde se îndreaptă oblic în sus, înainte și medial și se inseă pe fața inferolaterală a colului talusului. Are un rol important
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]
-
stabilizarea piciorului și este singurul ligamentul al articulației subtalare care frânează inversiunea piciorului. Ligamentul bifurcat sau "ligamentul în Y" ("Ligamentum bifurcatum") este un ligament foarte rezistent și puternic în formă V sau Y al articulației transversale a tarsului (articulația mediotarsiană), aflat pe fața dorsală a piciorului. Acest ligament prezintă o mare importanță în solidarizarea oaselor tarsului, în special în articulația mediotarsiană. Este denumit ligamentul bifurcat, ligamentul în Y al piciorului sau ligamentul în V al piciorului, datorită formei sale, fiind format
Articulația talocalcaneonaviculară () [Corola-website/Science/336028_a_337357]