65,481 matches
-
singura fabrică de astfel de produse este televi ziunea. Cele două lucruri - statutul de actor bun și cel de ve detă - nu se prea împacă și trebuie făcută o alegere. Iar Pa padopol a ales. Și astfel a devenit vedetă Acasă. A început prin a juca întrun sitcom jenant, Dădaca (jenant, judecândul ca sitcom, nu comparândul - Doamne ferește! - cu nu știu ce film de artă). Scenariul - prost, dialogurile - penibile; astfel stând lucrurile, erai tentat să pui jocul de toată jalea al lui Papadopol pe seama
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pui jocul de toată jalea al lui Papadopol pe seama scenariului. El nu putea fi atât de slab, că doar îl știam cu toții din Marfa și banii sau din Occident!... Apoi lam putut vedea pe la tot felul de emisiuni ale postului Acasă, apariții care vizau consolidarea statutului său de vedetă. A fost invitat de vreo câteva ori la Poveștiri adevărate - cu iubita sa, Anemona, sau fără. Cel mai recent, acum două săp tămâni, a fost unul dintre cei doi „concurenți“ de la emisiunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
șarmul și talentul cu nimeni altul decât Fizz (cum, nu știți cinei Fizz?). Cea mai recentă realizare a sa - deține un rol principal în prima telenovelă românească, Numai iubirea. În virtutea eșecurilor trecute ale televiziunilor noastre la capitolul seriale (Dădaca de pe Acasă, În familie de pe Prima, Hacker de pe TVR ș.a.), mă așteptam să văd o în cro peală tipic românească, cu scenariu prost și actori pe măsură. Nu este, însă, deloc așa. Ca telenovelă, Numai iubirea e absolut OK. Respectă toate regulile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu degetul, dar făceau de fapt același lucru. Ca să nu mai vorbim că, altfel, în viața lor de zi cu zi, nu se dau deloc în lături de la pornografie (chiar dacă nu difuzează scene propriuzise de acuplare). Obscenitatea e la ea acasă în politică, în viața mondenă și, în general, în spațiul public pe care nil livrează micul ecran. În ciuda onorabilității cu care fac paradă unele dintre ele, cele mai multe dintre televiziunile noastre nu sunt altceva decât niște dame de consumație. E dea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
știe că pentru a scăpa de cîntecul sirenelor trebuie să-l cînte invers. A cînta invers nu Înseamnă, desigur, a cînta alt cîntec, ci același, dar a-i schimba semnul, astfel că Înțelegem de ce Ulise și-a cioplit piciorul patului, acasă În Ithaca, dintr-un măslin viu. Asupra acestui adevăr nu mai am demult nici o ezitare; căci nu mai trebuie alte sirene dacă uităm și singuri; iar marea poate fi tot atît de goală ca și o viață care n-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
știrea mea. Din unele puncte de vedere, chiar sînt altul acum. Mă uit și la acest Siva de fildeș, dansînd, adus dintr-o călătorie În India și nu pricep de ce l-am luat cu mine aici; În schimb, am lăsat acasă o Afrodită de gips, fără valoare estetică, la care țin Însă foarte mult și pe deasupra ar fi adecvată derivelor mele prin mitologia elină... Și totuși sînt destule lucruri pe care aș vrea să le uit. Știu că Între amintiri nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
După căderea castelului, apărătorii lui s-au predat imediat francezilor. Aceștia, după ce au cucerit cetatea, s-au purtat foarte bine cu rănitul, arătându-i respect și prietenie. După o ședere de douăsprezece sau cincisprezece zile în Pamplona, l-au dus acasă cu o lectică. Deoarece se simțea foarte rău, au fost chemați din diferite locuri mai mulți doctori și chirurgi. Aceștia erau de părere că trebuia să-i rupă din nou piciorul și să pună încă o dată oasele la locul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înfățișeze Papei. Pelerinul fu, în cele din urmă, convins de însoțitorii săi, cu atât mai mult cu cât spaniolii mai aveau încă unele treburi, pe care el le putea pune în rânduială. S-au înțeles deci ca el să meargă acasă și, după ce se va fi întremat, să le pună treburile în rânduială, ca apoi să se îndrepte spre Veneția și să-i aștepte acolo. 86. El plecă din Paris în anul 1535 și, conform înțelegerii, însoțitorii săi ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mergeau să ceară de pomană în oraș de două ori pe zi, dar ceea ce primeau era atât de puțin încât abia își duceau zilele. Mâncau de obicei puțină pâine prăjită - când o aveau -, pe care o prăjea cel care rămânea acasă. Petrecură astfel patruzeci de zile, nefăcând altceva decât să se roage. 95. La sfârșitul celor patruzeci de zile, sosi și maestrul Jean Codure și se sfătuiră să înceapă să predice 3. Se duseră toți patru, fiecare în câte o piață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de la miezul nopții și în zori, și nu în cele ce se vor face în alte momente. Iar a patra adăugire nu se va pune în practică niciodată în biserică, de față cu alții, ci în taină, ca de pildă acasă etc. 89. A treia notă. Când acela care face exercițiile încă nu a găsit ceea ce dorește, precum lacrimi, consolări etc., este de folos să facă de multe ori schimbări 3 la mâncare, la somn, cât și în alte feluri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mod contrar. Aceasta întrucât dispoziția sufletului față de îngerii pomeniți le este potrivnică sau pe potriva lor; pentru că, atunci când le este potrivnică, ei intră cu tumult și cu simțiri puternice, izbitor; în schimb, atunci când este pe potriva lor, intră liniștit, ca la ei acasă, pe ușa deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la revista „Cronica“, în 1966, cu povestirea Omul care și-a ucis visul. Cu excepția debutului, toate lucrările în proză au fost publicate la Editura „Junimea“ Iași: Vara cu tei nebuni, nuvele, 1970; Cetatea, roman istoric, 1972; Insula cu amintiri de acasă, povestiri, 1976; Vremea lupilor, roman istoric, 1980; Lăpușneanu și Patrupăcate, roman istoric, 1982; Gura lumii, roman, 1984; Limpedele chip al dimineții, roman, 1986; Justițiar din alte lumi, roman, 1998. În colaborare cu Mircea Ionescu a scris scenarii radiofonice pentru copii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai omoară alt drac, nu vă mai omoară nimeni! Îți mănânc eu nasul să nu mai fii așa cum ești! Mă voi răzbuna pe tine pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și se răstește la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el este atât de răutăcios cu tot ceea ce faci tu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se răzgândi și fugi în pat lângă copii. Se zgribuli din cauza frigului din ea, afundându-se tot mai mult în spatele lor. Cu brațele ca două aripi le cuprinse trupurile lor mici și delicate. Valentin obișnuia să vină la ore târzii acasă. Ea nu avea nevoie de cuvinte, de explicații și argumentări. Pur și simplu îi displăcea în totalitate comportamentul său. Consecințele aveau să apară mai târziu. Dar cu ce preț? Cine va suferi mai mult? Undeva, în adâncul fiecăruia, neliniștea și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în taină și cât de mult se urâseră. Locul pe care stătuseră de atâtea ori împreună era acum gol. Femeia se simțea ca o floare rămasă fără mireasmă. Într-o zi Carlina îl sună pe Valentin rugându-l să vină acasă. - Ce bine-mi pare că ai venit mai devreme! - Nu văd ce era atât de urgent încât a trebuit sa vin acasă?! Era vizibil iritat de faptul că fusese chemat acasă pe neașteptate. - N-am vrut să mai vii foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o floare rămasă fără mireasmă. Într-o zi Carlina îl sună pe Valentin rugându-l să vină acasă. - Ce bine-mi pare că ai venit mai devreme! - Nu văd ce era atât de urgent încât a trebuit sa vin acasă?! Era vizibil iritat de faptul că fusese chemat acasă pe neașteptate. - N-am vrut să mai vii foarte târziu acasă.Ești imposibilă! E greu să trăiască un om cu tine! - Ce-i așa de greu? Nu doare deloc toată treaba
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina îl sună pe Valentin rugându-l să vină acasă. - Ce bine-mi pare că ai venit mai devreme! - Nu văd ce era atât de urgent încât a trebuit sa vin acasă?! Era vizibil iritat de faptul că fusese chemat acasă pe neașteptate. - N-am vrut să mai vii foarte târziu acasă.Ești imposibilă! E greu să trăiască un om cu tine! - Ce-i așa de greu? Nu doare deloc toată treaba asta! Pur și simplu am vrut să vii mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine-mi pare că ai venit mai devreme! - Nu văd ce era atât de urgent încât a trebuit sa vin acasă?! Era vizibil iritat de faptul că fusese chemat acasă pe neașteptate. - N-am vrut să mai vii foarte târziu acasă.Ești imposibilă! E greu să trăiască un om cu tine! - Ce-i așa de greu? Nu doare deloc toată treaba asta! Pur și simplu am vrut să vii mai devreme acasă. Avem doi copii! Poate vor și ei să-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
neașteptate. - N-am vrut să mai vii foarte târziu acasă.Ești imposibilă! E greu să trăiască un om cu tine! - Ce-i așa de greu? Nu doare deloc toată treaba asta! Pur și simplu am vrut să vii mai devreme acasă. Avem doi copii! Poate vor și ei să-i scoți undeva, știi că timpul meu este limitat. Nu le pot cuprinde pe toate. Trag în ham singură și te mai am și pe tine pe care te consider un copil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
La dans, Carlina observă că bărbatul care o însoțea era mai înalt decât ea și foarte suplu. Petrecerea ținuse până dimineață, iar când venise nota de plată, Valentin, împreună cu fratele său, Tică și prietena lui se scuzară că uitaseră banii acasă, toată consumația fiind achitată de Carlina, lucru ce o deranjă enorm. În drum spre casă se țineau de mână, mergând umăr lângă umăr, aproape auzindu-și bătăile inimii. Mergeau tăcuți. Părea că fiecare își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a povestit mai multe despre tine. Am realizat de atunci cât ești de frumoasă, ca drept dovadă te-am invitat la bal. - Mă bucur să aud asta, spuse femeia-mbujorată. - Acum am venit să te invit din nou, dar la mine acasă. - Nu cred că pot merge, răspunse Carlina. - Nu este ceea ce crezi tu. Lasă-mă să-ți explic. A venit tata la mine, i-am vorbit despre tine și vrea să te cunoască. - Vrea să mă cunoască?! - Da. Pur și simplu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alb incandescent. Copacii erau înmuguriți, iar pământul se pregătea să explodeze cu toată forța lui într-un verde proaspăt. Vântul adia ușor peste pământul fără margini, iar apusul era de un roșu stins. Mirosul ghioceilor dispăruse demult. Diamantul o conduse acasă și stabilise o eventuală întâlnire. - Aș vrea să le spui alor tăi ce am stabilit. - Da. Sigur le voi spune. Stai fără grijă. - Vin ambii părinți. Ei sunt la aproape patruzeci de kilometri depărtare. Vreau să nu ne strice nimeni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
camera lui ca o oarbă, un abatjur violet împresura o lumină difuză și caldă. El părea un manechin agreabil și plăcut, sigur de faptul că avea să câștige competiția. Fratele lui, Tică, cu care locuia nu era în momentul acela acasă. Totul părea să fie aranjat. Femeia credea că o înșeală vederea când observă că silueta lui se contura tot mai clar. I se părea că era mai mult caracteristică feminină decât masculină. Prima reacție a fost să-l privească ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spital se transformase, în imaginația lui, într-un grăunte de mizerie, alergând totuși după un medic. Intrase pe o ușă pe care era lipit un afiș scris cu litere de tipar „Doctor de gardă”. Era pe punctul de a pleca acasă când Valentin o apucase de halatul pe jumătate dat jos, implorând-o să îi salveze soția și copilul, și îi strecură o sumă substanțială de bani în buzunar. Nimeni nu bănuise cauza acestei nașteri întârziate. Nimănui nu îi păsase dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]