65,481 matches
-
sărăcie, despre forță și slăbiciune, despre bine și rău. Lasă-le pe toate în seama mea. Eu sunt Alfa și Omega, eu sunt Universul. Acceptase cu emoții plăcute și chiar se bucură, șimțindu-se onorată de acest comentariu. Când se întoarse acasă, încercând să se regăsească pe sine își bău cafeaua care i-o pregătise cineva. Nicky era în vârstă de cinci ani și avea mare nevoie de ea. Era foarte bucuroasă că îl descoperise, că poseda un instinct matern neexplorat până
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în postul mare al sărbătorilor de iarnă. Afară stătea mai degrabă să plouă decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea. Trecuse parcă ani până când Valentin venise din stațiune acasă. Inima se răzvrătea zvâcnind mai tare și într-un mod neașteptat, iar răsuflarea îi devenea mai grea de parcă ar fi mers zeci de kilometri. Își simți corpul rece și transpirat, elemente care generau starea în care se găsea, la toate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Văd că ești foarte sensibilă. Plângi prea ușor. În general e de preferat să fiți cât mai separați. - Dar așa ceva nu este posibil! - Știu, dar până la urmă tot acolo se ajunge. Valentin se comporta normal. Numai atunci când uita să vină acasă și rămânea cu prietenii la un șpriț prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
văzându-i așa cum erau, niște fugari. În clipa aceea ar fi vrut să doarmă dar ochii îi rămăseseră închiși doar câteva minute ca apoi deodată, să fie larg deschiși. În stația unde trebuia să coboare nu îi aștepta nimeni. Ajungând acasă cu un taxi, Valentin vorbea la telefon pe un ton exasperant, trădând faptul că aflase vestea despre dispariția lor din spital. Când doctorul ajunsese în salon cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alt spital. - Dar de ce nu ne-au anunțat? - Există niște explicații, le vom afla cu siguranță. Valentin era extrem de nervos. Asistenta îl informă de dispariția lor, dar ei se aflau acum în fața lui. - Sunt bine, reluă convorbirea. Au ajuns acum acasă. Nu cunosc încă ce a determinat-o să facă asta. Doctorul când auzi că „fugarii” au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nou tratament în cazul depresiei sale. Ochii îi avea roșii, privirea tulbure, mâinile tremurătoare, devastator, cu amenințări ori de câte ori avea prilejul. Lăsase toate responsabilitățile pe seama Carlinei, iar când se refugia între două pahare cu alcool uita să mai vină la timp acasă. Carlina încerca să ia toate măsurile de precauție în vederea revizuirii comportamentului. Ajunsese la concluzia că tinerețea lor este de vină. Un copil niciodată nu este vinovat, numai adulții sunt de vină. Nu au timp suficient să îi asculte și să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alune simțind savoarea ei, era excelentă și multe combinații de gusturi, i se topea ușor în gură. După ce se delecta cu această ciocolată, mai luă una și încă una apoi preciză că numai ciocolată din aceea să îi aducă mama acasă. Era muțumit de tot ce făcuse și primise până atunci. Carlina era orbită de dragostea copiilor și nu le refuza nimic iar când făceau greșeli le trecea cu vederea fără să le mai facă observații, dând vina pe tinerețea lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se elibereze din lanțul care-l simțise în jurul ei, din culoarul singurătății, iar acum se simțea ca o lașă și-i era frică de situația în care se afla în momentul acela neștiind încotro să o apuce. Când plecase de acasă își lăsase totul. Lăsase casa, orașul, tot ce agonisise, locul unde se născuse, tot ce trăise cu sufletul, zeci de zile și de nopți. În fuga ei era conștientă că și dărâmase multe. Nu se consultase cu nimeni, făcuse ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cu privirea zâmbitoare și blândă 142 încerca din răsputeri să se detașeze de un trecut sumbru pe care nu mai dorea să și-l amintească. Da, existau o sută de motive, poate mii. Pentru toate acestea își lăsase copilul deseori acasă și pentru asta o cuprindea mereu dorul. Alin era destul de înalt, bine făcut, cu mâinile și picioarele lungi și musculoase, buzele îi erau cărnoase și roșii, iar sprâncenele groase și negre aveau o linie frumoasă ce exprima hotărâre. Era în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timp, el rămase surprins, făcu ochii mari de uimire și-i zise : - Da mamă, dar vin și eu cu tine! - Poate că ai dreptate, s-ar putea să fie alegerea cea mai bună, dar momentan ești mai în siguranță aici, acasă. Trebuie să rămâi până termini anul școlar, iar în vacanță vei veni la mine. Până atunci voi strânge bani să ne cumpărăm o casă a noastră, să avem unde locui. Este foarte important să ai un adăpost deasupra capului. Cea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să ne lăsăm pradă furiei și pasiunii, chinuindu-ne ca în flăcările iadului?” Carlina plecase lăsându-l acasă până la vacanța de vară care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi pe care în timp s-o țese în mintea lui într-o urzeală cu flori albastre. Carlina știa foarte bine că Alin avea nevoie de ea acolo acasă și nu aici unde se aflau la o mie de kilometri și mai bine. Dar ce putea face și nu făcea? Își părăsise căminul conjugal. Acum nu-i rămânea decât să-și pună mintea la contribuție astfel ca ultima durere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce putea face și nu făcea? Își părăsise căminul conjugal. Acum nu-i rămânea decât să-și pună mintea la contribuție astfel ca ultima durere pe care-o trăia să n-o ucidă. Într-o zi, pe când Alin era întors acasă, Carlinei îi veni un dor de el încât în fața ei apăruse o lumină strălucitoare, un chip frumos ca de înger, dar nu era Alin. Era imaginea lui în ochii ei. Dorința ei ajunsese la nivelul în care nimic altceva nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau, dar nu îi erau de nici un folos. La naiba, zise Carlina. Ce pot să mai fac acum? Cred că ar trebui să telefonez acasă, spuse ea fără entuziasm.” Găsise un telefon stradal unde băgase câteva monede și formă numărul. La capătul celălalt nu răspunse nimeni, degeaba se tot chinui. Răspunsul de la celălalt capăt al firului tot nu veni. Noaptea se lăsă cu precizie, iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața dacă n-am visa? N-am cunoaște îndeajuns gustul vieții pe Pământ, n-ar vibra în noi acea plăcere de a visa, de a dori ceva. Acum visa că într-o zi o să-i fie mai bine. Plecase de acasă cu speranța aceasta în sufletul ei. Fusese de multe ori înșelată și mințită, dar tot de atâtea ori reușise cu voința ei remarcabilă să se ridice. Nu înțelegea de ce i se întâmplă atâtea lucruri, nu înțelegea cu ce greșise. Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aceasta în sufletul ei. Fusese de multe ori înșelată și mințită, dar tot de atâtea ori reușise cu voința ei remarcabilă să se ridice. Nu înțelegea de ce i se întâmplă atâtea lucruri, nu înțelegea cu ce greșise. Nu plecase de acasă pentru un alt bărbat așa cum se obișnuia la vremea aceea în unele cazuri, nu fugise de responsabilități ca o lașă, fugise de Valentin, cel pe care odinioară îl iubise atât de mult. Acum totul se transformase în ură. Valentin, pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Zidul dintre ei construit cu dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se întoarse din gara din Solnok foarte tulburată, așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după care se întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și învelită cu o pătură din care își scoase picioarele goale afară. Își bău încet ceaiul, gândindu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avea cum s-o înțeleagă. O mamă bună își iubește copilul chiar și atunci când o ia pe un drum lăturalnic. Când pornești pe un drum singur, precum făcuse Carlina, nu știi dacă e drumul întunericului sau al luminii. Plecase de acasă singură, fără Alin. Preferase să ia toate mizeriile, toate greutățile după ea, iar pe Alin prefera să-l știe în siguranță în casa părintească. În momentul acela, Carlina considera că fiul ei Alin va avea puterea înțelepciunii să asculte, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prefera să-l știe în siguranță în casa părintească. În momentul acela, Carlina considera că fiul ei Alin va avea puterea înțelepciunii să asculte, să înțeleagă cum stau lucrurile și să poată ierta „presupusa” greșeală de a-l fi lăsat acasă, sau să creadă că totul e bine fără a mai cerceta cum stau lucrurile. Marele adevăr este că toate lucrurile mărunte care dau sens vieții își au noblețea lor și de cele mai multe ori la nivelul lor găsim toată fericirea noastră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi băut zeamă de lămâie, apoi zise: - Te-am așteptat, te-am căutat în fiecare seară, dar m-am mutat cu locuința aici în Abony și nu te puteam aștepta toată noaptea. Nu aveam mijloc de transport să ajung acasă decât la douăsprezece noaptea. Alin dorea să audă motivul pentru care nu se regăsiseră, așa că ea se rezumă la o explicație scurtă și concretă pentru a nu prelungi durerea fiecăruia, pentru ca Alin să nu se pripească să ajungă la o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de vedere. Acum se descurca mult mai bine, trecuse de mult la o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră câțiva ani buni de când plecase de acasă. Avea grijă în permanență să nu-și irosească timpul degeaba. Anotimpul era foarte frumos, vântul răbufnea câteodată în rafale, iar păsările se mai opreau din cântat pentru un moment. Florile din câmpie se legănau aidoma unor zeițe. Învățase să trăiască
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din copilăria ei pe care o adora. În condițiile acestea, Carlina fu informată prin apel telefonic de boala gravă a tatălui ei. Fără să mai analizeze cum stau lucrurile se urcă în primul tren și plecă spre casa părintească. Ajungând acasă, îl găsi fără vlagă, stors de puteri, palid și ușor ca o păpădie. Când o văzu, o strigă pe nume și întinse brațele ca s-o cuprindă, iar bucuria lui era foarte mare și se datora venirii fetei sale. Parcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sa-i zâmbești chiar și atunci când sufletul îți plânge, să te uiți într-o oglindă să vezi cum arăți, să-ți aranjezi ținuta, iar casa să-ți fie ca o farmacie, să ai bunul simț și cei șapte ani de acasă.” Își aminti cum taică-său îi spusese: „Când privești un copac îl vezi înalt și drept, iar când bate vântul el își apleacă vârfurile în toate direcțiile arătându-ne câtă flexibilitate are și câtă energie folosește pentru a rezista. Gândul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina nu trecea cu ochii închiși prin viață ci îi simțea normalitatea fără nicio urmă de îngâmfare sau modestie prefăcută. Carlina avea multe de făcut în acea zi, iar cel mai indicat lucru era să plece cât mai repede de acasă. Leon, cu o sinceritate neprefăcută, îi zise: - Vai, ce surpriză plăcută! Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu am visat vreodată că o să te mai întâlnesc. - Da, așa e, consimți Carlina. Dar acum îmi pare rău, trebuie să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cer scuze, nu știu ce să spun acum. Mai vorbim altădată. Nici nu ajunse bine la destinație că Leon comandă două cafele fără să se fi consultat cu ea, iar apoi o întrebă galant: - Vrei puțină cafea? - Nu, îți mulțumesc, am servit acasă. - Nu-i nimic, mai servești una cu mine. E plăcerea mea. Te rog nu mă refuza, nici eu nu te-am refuzat atunci când ne-am cunoscut. - Îți eram datoare pentru gestul cu pașaportul. - Și eu îți sunt dator. Ai acceptat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]