65,481 matches
-
bună aici. Miroase foarte frumos. - Știu că nu se compară, dar m-am obișnuit să beau ce găsesc. - Asta-i cafea făcută la filtru. E delicioasă, zise Leon sorbind din lichidul fierbinte. - Mie îmi este dor de cafeaua mea de acasă, făcută la ibric. - Și de ce îți mai esti dor? - De foarte multe. Bărbatul blond îi atinse un punct sensibil, iar ea simțea că nici lumina unui fulger nu ar fi putut pătrunde în sufletul ei, dar își păstrase seninătatea feței
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
prin fața ochilor. Vrând să ia o hotărâre definitivă în privința cu Leon își dădu seama că de fapt îi lipsea acea tărie necesară în acel moment, dar nu ezită să vină cu o întrebare: - N-ai de gând să te-ntorci acasă? Mi-ai spus că ai doi copii. O ruptură de copii doare foarte tare. Te doare sufletul nebunește. Uneori nici nu știi ce trebuie să faci. Ți-o spun din experiența mea. Copiii sunt esența existenței noastre. - Nu, nu mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai spus că ai doi copii. O ruptură de copii doare foarte tare. Te doare sufletul nebunește. Uneori nici nu știi ce trebuie să faci. Ți-o spun din experiența mea. Copiii sunt esența existenței noastre. - Nu, nu mă reîntorc acasă. Sunt hotărât s-o iau de la capăt. O spuse cu un calm de parcă nimic nu se întâmplase în viața lui. - Crezi că vei reuși s-o iei de la capăt? - Ce vrei să spui? Nu te înțeleg. - Mă refeream la alcool
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pornesc toate neajunsurile și necazurile într-un cuplu, fie el cât de stabil și tot alunecă în jos. Dar tu? Aluneci conștient? Își imagina despre el că luase o hotărâre care nu era bună. Credea că fugise de responsabilitățile de acasă ca un adolescent și acum nu mai vroia să dea socoteală nimănui. - Sunt deja divorțat, adăugă el cu același calm. - Și nu mai poți salva nimic din căsătoria asta? - Nu. Dintr-o singură ceartă s-a dus totul pe râpă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se prefacă. Se simțea foarte vinovată că tocmai ea îl întrebă. Încercă să-și adune toate puterile care erau gata să o părăsească zicând: „Uite unde am ajuns din pricina curiozității mele.” Tocmai ea îl întrebase, ea care plecase de acasă, iar acum se simțea ca o mobilă veche. Ce sfat putea să-i dea? Ea care își chinuia sufletul și-și dorea ca viața să n-o mai poarte cum vrea ea. Toată lumea face greșeli, dar important e să învățăm
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îmi este dor, mai ales de copii, dar o să mergem după ce ne vom pune viza de ședere pe teritoriul acesta. Acum n-avem decât să ne plimbăm aproape de vamă, de graniță. Asta-i treaba. - Ai dreptate. Abia aștept să merg acasă, acolo unde am crescut și copilărit cu prietenii mei care erau în număr foarte mare. Nu trecea nici o zi fără să mă văd cu prietenele mele Olga și Valentina. Când am plecat, tata a fost de acord cu mine, dar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și rămase câteva clipe fără să se bucure de ceea ce auzise de la el. Îi iubea sufletul bun și cald, dar nici într-un caz trupul. Sufletul ei era tot atât de gol, poate și mai gol ca atunci când plecase de la Valentin de acasă. Din experiența ei putea spune cu toată certitudinea că iubirea nu poate fi păcălită niciodată oricât de mult ai vrea, ea vine așa cum este. Iubirea trebuie să fie ca o șampanie de calitate, să curgă într-un șuvoi puternic și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la o afacere proprie. Nimeni nu-l putea opri, nimeni nu-i putea scoate ideile din cap. Trebuia să privească lucrurile cât mai obiectiv. Trecuse mult timp de când se afla pe acest teritoriu străin, încât ajunsese să se simtă ca acasă, aici la atâta depărtare de țara sa de origine și de orașul său din provincie. În fiecare zi se hrănea cu zorile dimineților, strivind cu privirea roua de mărgăritare. Fiecare zi ar fi vrut să-i fie ca azi. Parcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în capul lui decât Universul învăluit întrun mister care ascunde multe în singurătatea lui. Trercuseră ierni, trecuseră toamne. Se topiseră multe zăpezi, ruginiseră câmpiile și-nfloriseră multe livezi de când Alin se afla pe acele meleaguri. Venise vremea să se întoarcă acasă. Soarele îi părea acum la plecare mai mare ca de obicei, iar culoarea mult mai roșiatică. În acea seară de aprilie își aminti că era aniversarea lui taică-său. Îl sună și îi ură „La mulți ani!”. Numai el putea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu un aer încărcat de promisiuni. Auzind anunțul făcut în stația C.F.R. se ridică numaidecât și coborî cu toate bagajele exclamând: - Oh, Doamne! Ce bine c-am ajuns pe pământul natal. Nici unde nu-i mai bine ca la tine acasă. Apoi privirea lui se pironise mirată pe firma unui hotel și zise: - Oh, Doamne îți mulțumesc că ai venit în sprijinul meu. Tu ai toate meritele. Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi împreună toți trei, sau poate patru, râse Alin. - Mai știi! Poate vine barza din nou. După ce vom rezolva problemele financiare vom veni în țară. Nu o să rămânem niciodată dincolo, printre străini. E cel mai bine printre ai tăi, aici acasă, în țară. Dar acum nu avem ce face și nu vreau să te pierd, știi cum e, ochii care nu se văd se uită întotdeauna. - Fie, cum hotărăști tu, zise Nicole. Lacrimi fierbinți îi ardeau ochii, numai ea știind din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
puși pe ceartă sau avem ceva de împărțit. Întrun minut sunt gata. Sper să nu fi uitat nimic pe aici. Mașina Porche alerga cu viteză spre destinație. În cei șapte ani de zile cât stătuseră departe de țară mai fuseseră acasă, dar acum era cu totul altfel. La un moment dat, Nicole zise:Nu vrei să oprim pe aici pe undeva? Să bem o cafea sau un suc? - Dacă ne oprim la fiecare pas, nu o să ajungem nici în trei zile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar acum era cu totul altfel. La un moment dat, Nicole zise:Nu vrei să oprim pe aici pe undeva? Să bem o cafea sau un suc? - Dacă ne oprim la fiecare pas, nu o să ajungem nici în trei zile acasă. - Numai să ajungem cu bine. Niciodată nu-i prea târziu. - M-ai convins, foarte simplu. Comandă tot ce dorești. Eu nu vreau decât un suc fresh. Nicole își comandă o cafea cu spumă de lapte și o apă minerală. În timp ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl pregătise absolut deloc pentru acest pas uriaș. Acum, privind în urmă cum stăteau lucrurile se întreba ce ar trebui să facă să le fie bine la toți și în mod deosebit Victoriei. Se ivise momentul să plece instantaneu de acasă cu grupul de prieteni cu care se afla, fără a mai discuta cu Carmen minuțios plecarea sa. O sunase la telefon. Lucra într-un bar și era de serviciu. - Îmi cer scuze, am luat hotărârea să plec dincolo, afară peste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu invidie. Viața lor are un curs normal, și sunt tratați cu mai mult respect. Copiii lor cresc mai sănătos iar tinerii nu aleargă după plăceri ușoare. E o dovadă sigură! - Da frate, ai dreptate. și noi am plecat de acasă pentru a trăi la fel ca ei. Dacă ne gândim să ne mulțumim că am plecat de acasă doar pentru o mâncare și un loc de dormit, nu suntem decât niște pierde-vară. Ei pot să își permită, dar noi? - Cea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai sănătos iar tinerii nu aleargă după plăceri ușoare. E o dovadă sigură! - Da frate, ai dreptate. și noi am plecat de acasă pentru a trăi la fel ca ei. Dacă ne gândim să ne mulțumim că am plecat de acasă doar pentru o mâncare și un loc de dormit, nu suntem decât niște pierde-vară. Ei pot să își permită, dar noi? - Cea mai sublimă stare e când realizezi ce ai visat și ai obținut cu adevărat, mai adăugă Jean. - Ai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
maică-sa. Nicky fusese abandonat de cea care-i dăduse viață și-l lăsase pe prispa casei la bunicii săi. El avusese mult noroc. O întâlnise pe Carlina care îi oferea toată dragostea din lume. Înainte de a pleca Nicky de acasă, Carlina venise special din străinătate să îi facă o vizită. Când se reîntâlniseră urmase o tăcere între ei aproape stânjenitoare. Se îmbrățișaseră conform regulilor știute de ei iar tăcerea părea să se prelungească. În cele din urmă, Nicky rupse tăcerea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mamă. Mama-i tot mamă. E bună ca întotdeaună. - Mai vrei să-ți mai pun în farfurie? - Nu. Nu mai vreau, m-am săturat. Ea căută să mai lege firul convorbirii și continuă, zicând: Era perfect dacă era și Carmen acasă. - E la lucru. Iar în drum spre casă trebuie să o ia și pe Victoria de la cămin. E în drumul ei. - Nu crezi că ar fi bine să vă mai gândiți cum să vă rezolvați problemele voastre familiale? - Vreau să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi păreau cele mai frumoase și bogate locuri, iar acum era lipsită de strălucirea lor. Se simțea ca o persoană săracă, fără casă și care trăiește în umbra ei ducând un trai discret. Era mama unui fiu, care plecase de acasă dincolo de frontieră și visa ca fiul ei să se întoarcă într-o zi la nora și nepoata ei pe un cal alb și atunci lucrurile se vor schimba în bine și vor ajunge acolo unde își doresc. Era golită de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are nici o importanță! Ce mai contează?! Să lăsăm mamă dușmanii la o parte, de ei ne arde nouă acum? Eu trebuie să plec într-un loc. Ți-am spus că pun la cale plecarea mea dincolo. Poate diseară...când vin acasă o să mai vorbim. Nu îi plăcea să îi răscolească cineva viața, nici chiar maică-sa. Trecuse destul timp așteptând un prilej să îi vorbească. Când venea acasă intra direct în dormitor, iar dimineața renunța la micul-dejun plecând în grabă, cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am spus că pun la cale plecarea mea dincolo. Poate diseară...când vin acasă o să mai vorbim. Nu îi plăcea să îi răscolească cineva viața, nici chiar maică-sa. Trecuse destul timp așteptând un prilej să îi vorbească. Când venea acasă intra direct în dormitor, iar dimineața renunța la micul-dejun plecând în grabă, cu aceeași placă: „Am o treabă, o să revin mai târziu”. De fiecare dată lăsa să se înțeleagă că nu avea nici cea mai mică intenție de a discuta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
va fi ziua de mâine. Carlina oftă, continuând: - Ei bine, dacă tot ești aici, părerea mea este că sunteți ambii derutați. - Înțeleg ce vrei să spui. Asta este părerea ta. Am plecat. Am o treabă. - Dacă nu vii mai devreme acasă de pe unde umbli, mai bine să-mi spui. Vreau să plec. Nu vreau să pierd timpul degeaba. Te rog mult! O privi cu intensitate ca pentru ultima oară zicând: - Sărut mâna, mamă. Am plecat, mă grăbesc. Am o treabă! Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
povesti diferite episoade din trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța asta. De ar pleca odată afară din țară să știu una și bună. Cred că nici nu mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța asta. De ar pleca odată afară din țară să știu una și bună. Cred că nici nu mă mai iubește! Iubirea nu înseamnă durere. Într-un mod dureros, Carlina conștientiza perfect cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plecarea lui imediată. Carlina aflase mult mai târziu că cei doi vorbeau foarte des la telefon și credea că toate lucrurile sunt pe un făgaș bun. Carmen era ca o bancă secretoasă. Strângea cu precauție fiecare bănuț trimis de el acasă. Deși vorbeau la telefon aproape zilnic, Victoria suferea foarte tare de dorul lui taică-său, găsind-o uneori plângând cu mânuțile ei ca două pâinișoare albe în fața unei icoane, rugându-se în legea ei ca tăticuțul ei să vină sănătos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]