6,208 matches
-
cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele pete de culoare din Întreaga Încăpere proveneau de la tablourile care atârnau pe pereți de jur-Împrejur, În nenumărate nuanțe de albastru și verde și auriu, care Înfățișau vremuri de mult apuse din Egipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
război cu o oaste mare și foarte puternică; dar nu va putea să țină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui. 26. Cei ce vor mînca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oștile lui se vor împrăștia ca un rîu, și morții vor cădea în mare număr. 27. Cei doi împărați nu vor căuta decît să-și facă rău unul altuia, vor sta la aceeași masă și vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
general prin cultură: arhetipuri precise macerate În plasma câtorva generații. (Aristocrația culturii are sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
veni una, până la urmă, care să știe să danseze la atingerea mâinilor tale; ea te va iubi până când tu Îi vei da totul, apoi te va trăda vrând să-ți ia ce ai tu mai bun. Fii atent, nu te Împrăștia În mărunțișuri. Ai grijă ca obsesia ta să nu te părăsească. În toată istoria asta a noastră, eu am fost cea care a câștigat; am câștigat cel mai frumos lucru ce există pe pământ, dar nu mai pot fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iese În evidență din tot ce face. Ce face? Se duce către scrinul acela cu mai multe soiuri de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stânca, o coliziune neașteptată, m-am oprit scuturată de un impuls necunoscut și, pentru moment, am pierdut controlul situației; puteam să alunec: ceva rece (și pur, ai spune tu) urca În mine, se strecura material prin contactul cu sânul, se Împrăștia În sânge, În oase; mă Înmuia, mă leșina ca Într-o plăcere irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de pământ. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. Zadarnic încerca Luca s-o dreagă cu "stați, măi fraților, să ne înțelegem". Vorbele oamenilor se împrăștiau și nu se loveau. Numai Marin Stan își păstrase curajul deplin și striga din când în când, răgușit, parc-ar fi vorbit singur: ― Pămîntu-i al nostru, că noi îl muncim, tot pămîntul! Cârciumarul, văzând că s-au încurcat lucrurile, își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plata datoriei ce-a făcut-o la el în străinătate. Platamonu își motivă mai întîi venirea în capitală: a profitat că fiul său trebuie să se prezinte să-și facă inscripțiile la universitate și l-a însoțit cu gândul să împrăștie nourii neînțelegerilor regretabile dintre dânsul și Nadina. Cu băiatul a isprăvit repede, fiindcă se întoarce acasă unde poate mai bine să citească pentru examenele ce vrea să le dea negreșit după Crăciun. Astfel i-a rămas timp de alergătură, s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. Auzi acuma și pe Titu, care nu-și pierduse cumpătul, zicînd: ― Doamnă, doamnă, nu e nimic, fiți liniștită! Încercă să zâmbească, parcă i-ar fi fost rușine de spaima trecută. Petre, cu spinarea îndoită ușor înapoi, țeapăn
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzut și ieri cum a venit între oameni... Dacă n-ar fi bătrânul... ― Păi da, vezi bine, numai că bătrânul poruncește! zise Serafim. Bătea puțin vânt. Oamenii își strângeau sumanele și-și înfundau căciulile. Nu se îndurau deloc să se împrăștie. Unii se mai repezeau pe acasă, să-și mai vază de vite ori să mai îmbuce, dar se întorceau curând, parcă le-ar fi fost frică să nu se întîmple ceva în lipsa lor. Cei din satele vecine, care fuseseră ieri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de zi a întregii armate, că în anume orășele s-au format gărzi naționale pentru a se apăra de eventuale atacuri ale bandelor de țărani dobitociți, că la marginea județului Ilfov, azi-noapte, o patrulă de cavalerie de-abia a putut împrăștia o ceată de câteva mii de țărani, pornită asupra Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li s-ar fi ridicat o piatră de pe inimă. Băiețelul cel mai mic al Smarandei, care se nimerise prin preajma cârciumii și văzuse bătaia, goni într-un suflet până acasă și începu din ogradă: ― Nea Petrică! Mamă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a luat de piept, să-l dea la o parte, ca să poată intra în casă. Lazăr, mai voinic, era mai-mai să-l biruiască, dacă nu săreau și alți oameni care, după ce I-au smintit pe Lazăr în bătaie, s-au împrăștiat prin toate odăile să strice și să ia ce le poftea inima. Melentie a mirosit până ce a nimerit în cămara plină cu de toate. A încărcat în două coșuri, găsite acolo, borcane de dulceață, sticle de vin și de lichioruri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gros și prelung, parc-ar fi vrut să-și încerce curajul și să spargă liniștea care-i amorțea pe toți... Cei mai mulți, intrați pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai gălăgioși. Dinaintea lor porumbeii se ridicară în văzduh, iar orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. De prin grajduri și acareturi apăreau slujitori și argați de toate felurile, privind cu o curiozitate copilărească sosirea satului, râzând, schimbând glume, parc-ar fi venit la clacă cu lăutari. Numai bătrânul Ichim se uita mirat și nedumerit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de izbândă deplină I-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre el, dar nu răspunse decât printr-o privire disprețuitoare. În schimb rosti câteva comenzi care puseseră în mișcare zidul de soldați... Țăranii fugeau mâncând pământul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlând. Se îngrămădeau mai ales pe șosea, dar mulți se împrăștiau și prin grădini, prin curțile caselor de margine, fiecare grăbit să dispară în fața gloanțelor. Pe câmp rămâneau doar câteva zeci de trupuri, unele zvîrcolindu-se și văitîndu-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cămașa înroșită de sânge. ― Eu nu mă las, Ilie, mai bine să mă omoare! făcu Petre fără să se uite la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la încrucișarea drumurilor, se opri. Mulțimea se împrăștiase. Câteva grupuri de oameni mai alergau, unii pe uliță spre Vaideei, alții spre Ruginoasa. El rămăsese numai cu Ilie Cârlan, care iar întrebă: ― Nea Petrică, ce facem, spune, că eu nu mă despart de tălică! ― Facem pace, măi Ilie! mormăi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi dăruise vechiul lui ceas Pobeda. „Nu te uita că e rusesc“, îi spusese, „rușii știau să facă și lucruri bune, mai ales când le furau de la nemți“. Nu mai râde de ceasul meu, spuse Cosmina, atunci când, întinzând mâna să împrăștie firimiturile, cadranul ieși de sub manșetă. — Nu râd deloc, o contrazise Papi, deși fața ei arăta contrariul. Și eu port haine de-ale bunicii. Au adunat multă energie, purtate atâta vreme. Știi paltonul ăla negru, cu guler de blană și manșon
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
închisoare, când era student... E o poezie de Tudor Arghezi, „Poate că este ceasul“. Vrei să-ți spun ultima strofă ? „Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare,/ Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că atunci când pomenește numele Majestății Sale, vocea ei are un ton plin de venerație. — Chu An a fost înmiresmată cu petale de trandafir, ierburi și esențe prețioase încă de când era copil. Și era jumătate femeie, jumătate zeiță. Când se mișca, împrăștia arome cerești. Știi de ce atunci când a murit nu a existat nici un anunț sau ceremonie? Eu clatin din cap. Asta a avut legătură cu fiul Majestății Sale, Hsien Feng, și cu fratele său vitreg, prințul Kung. Fann Sora cea Mare inspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că soția lui are o aventură cu un servitor, a făcut-o bucățele și a dat-o hrană câinelui său. Deja mi s-a făcut foarte foame. Noi, cele două sute, am fost împărțite în grupuri de câte zece și apoi împrăștiate în diferite colțuri ale grădinii. Stăm așezate sau sprijinite pe platforme din lemn sau piatră ori pe pietre netede de râu. În fața noastră se întind iazuri artificiale presărate cu flori plutitoare de lotus și vălurite de crapii koi care sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din dormitor a Majestății Sale, este slabă. Marea Împărăteasă l-a acuzat pe împărat de „irosirea deliberată a seminței de dragon“. Nu arareori s-a zis despre Majestatea Sa că favorizează o singură concubină, ignorându-și datoria de a-și împrăștia sămânța prin cuplarea cu mai multe doamne în fiecare noapte. Marea Împărăteasă ne-a vorbit supărată despre concubine din trecut care au fost posesive cu Majestatea Sa Împăratul. Le-a considerat „rău-intenționate“ și nu a ezitat să le pedepsească sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu concubinele de pe jos. Mă văd sculptând tărtăcuțe, simt cum mi se încrețește pielea, cum se boțește și se pliază. Părul mi se albește și simt cum îmi cad dinții. Nu! țip eu. Yoo-hoo-loos îmi cad din mână și se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-l dă. Ciupesc corzile și încep să cânt. Mă sprijin de grilajul vestic al zidului orașului Din Ching-ling toamna. Revărsându-și razele peste pământ, soarele atârnă jos Ca să privească cum curge fluviul măreț. Câmpia centrală e un dezastru, oficialii se împrăștie neputincioși. Când să ne redobândim frontierele? Vânturile din Yang-chou au venit să-mi usuce lacrimile. Împăratul Hsien Feng ascultă în tăcere și începe să plângă. Mă roagă să cânt alt cântec. — Dacă ai fi actor în trupa imperială, te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]