7,219 matches
-
Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci fusese lăsată - din neglijență, desigur - pe jumătate deschisă. Atunci, deloc fără să stea prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta era deschisă, proprietara înăuntru era distrusă!” Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și reluă pe un ton precis: - În nici un caz nu va trebui să ții cont de ceea ce face Excelența Sa atunci când intri, chiar dacă se găsește o doamnă în încăpere. Unor astfel de incidente nu vei acorda literalmente nici o atenție. Odată ajuns înăuntru te pui în întregime la dispoziția lui. Aceasta nu înseamnă că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cealaltă și de toți ceilalți locuitori ai lumii..." De la locul său, agățat cum era de hublou, Gosseyn auzea murmurul confuz al unei discuții; fără să distingă cuvintele, constata că era vorba de un bărbat și o femeie. Prudent, vârî capul înăuntru. Văzu un culoar larg. La zece metri în stânga se găsea panoul deschis prin care intrase Leej. În dreapta, o zări pe Leej, iar în urma ei, un bărbat în uniformă de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu, din care se vedeau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cealaltă parte. Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mecanicii trăiau în case de-a lungul țărmului, departe de construcția principală. Yanar și cinci alți prezicători își avea apartamentele pe un culoar. În spatele edificiului, un hangar destul de vast pentru a primi o duzină de aerulote. Când Goseyn se uită înăuntru, acolo se găseau șapte mașini mari și trei avioane mici, acestea semănând cu acelea care-l atacase atunci când evadase din închisoare. Nimeni nu-l deranjă. Se deplasa în voie printre clădiri și pe insulă. Nimeni nu părea să dispună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pofta de viață. doi fulgi sunt ochii noștri, pentru că ei văd fulgi. fulgi canibali, fulgi care mănâncă fulgi, născuți din fulgi, printr-un fulg, de către o mireasă de fulgi. nouă în al patrulea loc: aici e numai plasă, fără pește înăuntru. numai cocon de dragoste, fără copil. numai fulg, fără fulg în fulg, într-o lume de fulgi care fulguiește fără sens, fără să te continue pe tine, fără să prindă nici un nou suflet. schimbarea dragostei fără găsirea dragostei. bea laptele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
este alb afară, nu vei vedea decât agățători de plastic în drumul tău, foarte multe agățători de plastic, este plin de alb afară, este o companie care a vândut mult, are o groază de clienți, tu concentrează-te pe roșu înăuntru, care este prințesuța ta, luo na, roșu înăuntru, ai îndrumare de la zeii cei mai de jos, nu de la zeii cei mai de sus, dar te ajuți cel mai bine cu zeii cei mai de jos, ascultă de ei, fii un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de plastic în drumul tău, foarte multe agățători de plastic, este plin de alb afară, este o companie care a vândut mult, are o groază de clienți, tu concentrează-te pe roșu înăuntru, care este prințesuța ta, luo na, roșu înăuntru, ai îndrumare de la zeii cei mai de jos, nu de la zeii cei mai de sus, dar te ajuți cel mai bine cu zeii cei mai de jos, ascultă de ei, fii un bărbat bun în acest drum, dacă vrei să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
picioare în făgașele dintre cuburile mari de piatră, se aude apă curgând, te dezechilibrezi, dar ai norocul să te poți sprijini pe o rădăcină laterală groasă de baobab-bătrân-capricios, te tragi, cu un ultim efort, în mâini, și îți faci loc înăuntru. șase în al patrulea loc: înaintezi pe un culoar de piatră foarte îngust, este întuneric complet, mergi cu pasul piticului, pe pereți se scurge apă, e miros de umezeală și mucegai, scoți din desaga-fără-fund rubinul tetraedric, la lumina infraroșie a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
față de altul. Am spus ca să încep într-un fel: - S-a făcut frig în odaie! M-am dus să mai pun lemne pe foc, apoi am reîncălzit apa de ceai și am reumplut paharul cu un capăt de pesmete rămas înăuntru, care, înmuindu-se, murdărea aspectul apei. I-am oferit din nou să bea și m-a refuzat iarăși. Când m-am apropiat, m-a întrebat cu aceeași voce aspră de mai înainte: - De ce să nu iau pe locotenentul X? Așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o femeie străină, am întunecat odaia și mi-am ațintit gândul la Irina, ca să-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o prețuiam așa de puțin odinioară! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picătură de apă care curge din susul capului înăuntru, mereu, monoton, cu același debit și zgomot. Dragoste sau orgoliu? Ce-mi pasă?! Mă doare... Orice reflecție asupra vreunei persoane o îndrept spre Irina și mă întreb de era așa. Încerc mereu s-o cunosc. Ieri am auzit: "e neînsemnată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va contura vag din golul acela, pe măsură ce ochii ți se deprind cu întunericul. Pentru asta m-ai chemat, tată? — Da, răspunse Kanbei, cedându-i fiului său scaunul de campanie. În ultimele două-trei zile, am privit castelul și am senzația că înăuntru au loc mișcări. N-am mai văzut nici un fir de fum de-o jumătate de an, dar acum se înalță puțin și s-ar putea să însemne că pădurea care înconjoară castelul - singura care-l ascunde vederii din afară - este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpâne? întrebă el, gâfâind, cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, stăpâne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale, se înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi emisari înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste din acel castel talazurilor învolburate ale armatei răsăritene. Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ieși din încăpere, pentru a vorbi cu Mitsuhide. — Trimiteți convoiul cu provizii înaintea noastră în Sanin? Convoiul cu provizii? Hm... mă rog, nu e nevoie să-l trimitem înainte. Deodată, unchiul lui Mitsuhide, Chokansai, care tocmai sosise împreună cu Mitsuharu, privi înăuntru. — Ei, nu-i aici. Unde s-a dus seniorul din Sakamoto? Știe cineva? Se uită în jur, cu ochi mari. Deși bătrân, era un om atât de optimist și de vesel, încât îi distrăgea pe toți ceilalți. Cu toate că generalii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru Seniorul Nobunaga. Nu fiți necuviincioși. Vă vom da toate prăjiturile, când veniți cu mamele voastre la biserică. Copii se țineau după ei sau le alergau înainte. În timp ce preoții erau înconjurați astfel, unul dintre copii, alergând pe marginea șanțului, căzu înăuntru, scoțând un sunet ca al unei broaște. Șanțul era gol, nefiind nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când îl recunoscură pe Nagato, samuraii se înclinară din mers, ținând cu o mână hățurile cailor. De îndată ce îmbulzeala se risipi, Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui Nagato să-și cheme fiul înăuntru. — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu musafirii noștri din Hakata, spuse el. Se ridică și intră în templu, lăsându-i pe Nobutada și pe Nagato unde se aflau. Din camera pajilor se auzea glasul lui Bomaru. Fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]