8,238 matches
-
primul fiind vodă, veneau spre Theodosie să le înscrie pe frunte cu mir simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și-i număra în sufletul lui, rugându-se pentru fiecare când le pomenea numele. Theodosie, după ce se închină la sfânta cruce și la icoanele împărătești ale catapetesmei, ieși urmat de diaconi, binecuvântând credincioșii care se plecau să-i atingă hainele și să-i sărute mâna. A doua zi, în Vinerea Mare de dimineață, Ștefan stătea în cancelarie de vorbă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asta se rugase când a trecut ca domn prima oară pe sub epitaf, și iată că s-a împlinit. A ctitorit clopotnița Mitropoliei, înaltă și frumoasă, a înzestrat-o cu clopote ca să dea de veste la tot poporul că vodă se închină Patimilor Mântuitorului și cu el odată să se închine toată suflarea creștină a orașului. Era bucuros, pentru că i se părea că toate au fost rânduite spre mulțumirea sa. Dacă de Paște ar fi pomii înfrunziți, nu s-ar vedea de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oară pe sub epitaf, și iată că s-a împlinit. A ctitorit clopotnița Mitropoliei, înaltă și frumoasă, a înzestrat-o cu clopote ca să dea de veste la tot poporul că vodă se închină Patimilor Mântuitorului și cu el odată să se închine toată suflarea creștină a orașului. Era bucuros, pentru că i se părea că toate au fost rânduite spre mulțumirea sa. Dacă de Paște ar fi pomii înfrunziți, nu s-ar vedea de aci de pe deal licuricii lumânărilor celor ce ocolesc bisericile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păcat că să te facă și pe măria ta să citești răvașul. Timpul nu așteaptă. Mi-e teamă că dușmanii ți-au lucrat o plasă de pâri și intrigi iar acum îi strâng ochiurile. Ajunși în centrul naosului, s-au închinat cu gesturi largi și s-au îndreptat fiecare spre locul lui. La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atâta cinste și nu știm cum să mulțumim marelui sultan. Dorința lui este lege pentru noi. Ce voiește dar Stăpânul celor Două Continente? — Stăpânul meu, alesul și ocrotitul lui Allah, dorește ca măria ta să vii la Edirne să te închini lui și să-i săruți poala împărătească. O clipă, încă una, încă zece, cuvintele imbrohorului rămaseră suspendate ca și cum ceva anume le-ar fi ținut atârnate de grinzile de stejar ale tavanului spătăriei mari. Brâncoveanu ridică privirea în sus, să le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Mihai Vodă am pus noi să scrie pe cruce că au luptat ca niște viteji, căci noi ca mare logofăt am fost ispravnic la ridicarea pietrii de însemnare a locului. Vodă se opri, își scoase cuca domnească și se închină pios. Deși vorbise încet, gâfâia, fiecare respirație fiind aproape un oftat. Selin pașa era palid. Acum își dădu seama ce se întâmpla de fapt: primul popas al lor fusese acolo unde acum mai bine de o sută de ani fusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un pas înainte de mulțimea preoților în odăjdii albe, binecuvântă adunarea și se adresă pe ton scăzut domnitorului și celor din primele rânduri: — „Cu mare osârdie și vărsare de lacrimi te petrec, măria ta, să-ți împlinești datoria de a te închina celor ce le-ai jurat supunere în această vale a plângerii ce este viața. Cu tot cinul preoțesc și monahicesc al acestei țări, mă rog Bunului Dumnezeu, azi în ziua Înălțării Fiului Său, să fie drumul acesta întru înălțarea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca un fel de negare a lor, dar păstrând ritmul muzicii, mutul își juca rolul în mod desăvârșit. Când călușarii tropăiau lovind ritmat pământul cu picioarele, mutul dansa în mâini; dacă flăcăii săreau în sus, el făcea tumbe; de se închinau la domn, el se închina lui Selin, și tot așa, în aparență contradictoriu, sublinia armonia dansului și a acrobațiilor. Nu se întunecase când au amuțit lăutarii, ca să lase să se audă ceilalți lăutari ce aduceau încă trei cete de călușari
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a lor, dar păstrând ritmul muzicii, mutul își juca rolul în mod desăvârșit. Când călușarii tropăiau lovind ritmat pământul cu picioarele, mutul dansa în mâini; dacă flăcăii săreau în sus, el făcea tumbe; de se închinau la domn, el se închina lui Selin, și tot așa, în aparență contradictoriu, sublinia armonia dansului și a acrobațiilor. Nu se întunecase când au amuțit lăutarii, ca să lase să se audă ceilalți lăutari ce aduceau încă trei cete de călușari. De ce vorbesc românește? îl întrebă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel de călugări credincioși acestui zeu. Eh, Selin aga, ce ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la cortul lui. În picioare, în locul prințului, stătu vătaful primei cete. Dansul celei de a doua cete începu, lumina deveni blândă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc nu am invidiat pe nimeni, acum însă te invidiez și-mi pare rău că nu am și eu un fiu ca fiii măriei tale. Beizadea Ștefan cunoaște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de două sute de pungi, aprecie laconic calitățile lui Brâncoveanu, bâlbâindu-se incoerent: — Ochii mei se bucură la vederea ta. Să chivernisești raiaua, adică țara, bine precum și până acum! Brâncoveanu, conform protocolului, nu trebuia să răspundă, avea dreptul doar să se închine și să se retragă cu spatele, la fiecare trei pași repetând închinăciunile pe mutește. La ieșire, în curtea elegantului palat imperial, doi demnitari otomani i-au prezentat voievodului darul sultanului, un cal de rasă arăbească din grajdurile împărătești. Brâncoveanu a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greaua încercare prin care trecuse, prinse curaj vrând să arunce osmanlâii dincolo de Bosfor. Atunci Șerban Vodă ne-a pus să jurăm în sfatul acela de taină că o să-i slujim cu credință să scoată țara de sub turci și s-o închine împăratului, dacă acesta îi va da înscris că rămâne Valahia țară de-sine-stătătoare și măria sa domn pe viață, iar după el să aibă drept de domnie doar vlăstarele bărbătești din neamul lui. Și am jurat. — Iertare, măria ta, ce fel de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alungise ca de o tristețe. — Ei, da, așa a fost. Vodă Șerban nu se răcise bine la Cotroceni, când padișahul, pus de capuchehaia franțujilor, ni l-au cerut pe beizadea Gheorghiță, vărul nostru, ostatic la Istanbul, garanție că nu vom închina țara austriecilor. L-am dat, naș Dinule, sau nu l-am dat? Țiaduci aminte de unde am luat cele trei sute de pungi pentru a-l potoli pe padișah, știi că i-am trimis pe doamna Maria și pe Gheorghiță la Drăgănești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trăiesc într-o iluzie periculoasă că Imperiul Otoman ar fi slăbit și că se va prăbuși de la sine. Del Chiaro își suflă zgomotos nasul și continuă lectura. „«Domnul au fost luminarea mea și mântuitorul meu», Psalm 26. Această scrisoare o închin întru înțeleaptă socoteală măriei tale, mă rog ca unui domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate cu amăruntul, cu judecată dreaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se așezase, căuta ceva într una din firidele închise cu grilaj din fier forjat care ornamentau peretele dinspre sud al odăii. Scoase un sul de pergament și, venind cu el, înainte de a se așeza la locul lui, ridică paharul și închină pentru sănătatea comesenilor, își înmuie buzele și făcu un semn negativ când feciorul încercă să-i pună talgerul cu mâncare. Del Chiaro, la lumina puternică a lumânărilor de pe masă și a făcliilor de pe căminul uriaș, băgă de seamă paloarea cadaverică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Târgoviște până la cotul Dâmboviței, la mânăstire la Nucet. Este acolo în trapeză o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită în zid. Ne aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă rece din fântână... Se închina la icoană și vorbea cu Maica Sfântă cam așa: „O să fie fată și o să-i zică Măriuța și o să fie bălaie ca mine, bălaie cu ochii căprui ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gutuii, toți erau înfloriți, cam pe la Sfântul Gheorghe, că primăvara a venit târziu... La biserică nu a mai avut aproape nimic de văzut, de altfel intrând din soarele de afară, în sfântul locaș i se păru întuneric. Stanca însă se închina conștiincios, sărutând cu evlavie icoanele împărătești. Ca să nu o tulbure, el puse preotului câteva întrebări de complezență despre zugrăveală, clopote și altele. În aerul proaspăt de afară, își luară rămas bun de la preot și pășiră alături pe aleea cu dale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seninul și bunătățile veacului ce va să fie.” Mihai mai aruncă o privire spre palatul atât de italienesc, dar și cumva oltenesc totodată. Se ridicase clădirea exact în vremea când mitropolitul Theodosie purta coconii prin țară pe la mânăstiri să se închine la sfinte moaște, dar de fapt ca să-i scoată de la buchisitul pe grecește și slavonește. Da, își amintea de bucata aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nou zâmbetul lui sincer și că, în cel mult un ceas, chiar măria sa taica va crede ceea ce spune acum doar ca să spulbere groaza din sufletele lor. — ...Cât despre neica Mihai biv vel spătarul, hai să mergem la biserică să ne închinăm de dimineață și să intrăm apoi în divan, acolo o să încerc să văz dacă știe de scrisoare. Ajunseseră miercuri și nu se ținuse nici un divan în săptămâna aceea, îi respectaseră durerea lui vodă. Erau întruniți toți marii boieri în spătăria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în basme telegarii înaripați. De la Târgoviște au pornit pe înserat, că era lună plină și prin codrul desfrunzit se vedea ca ziua. Erau doi, Ștefan în haină de frate poslușnic și ieromonahul Gherasim Hagiul, cel care de când fusese să se închine la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, umbla cât ținea postul mare de la mânăstire la mânăstire, să afle de la credincioșii întâlniți pe cale dacă peste vreun popă se abătuse vreo nenorocire care să-l facă să nu poată sluji deniile și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai Voievod cel tăiat cu Doamna lui Stanca și coconul lor Petrașco Vodă, precum și pe Radul clucerul, Preda postelnicul, Stroe stolnicul și Voicul pietrarul și fă-le lor veșnică pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de calea Câmpulungului, luând-o la stânga pe un drum mai îngust care-i scoase chiar la râul Dâmboviței. Trecură apa prin vad, nu era încă mare că nu porniseră a se topi nămeții la munte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
departe și-i părea rău că nu-l luase și pe el. Da, așa era... Totdeauna până acum îi păruse rău că maică-sa, văzând că bărbații în neamul lor nu apucă bătrânețea, la o molimă de ciumă, l-a închinat la mânăstire la Comana și l-a jurat monah. Totdeauna până acum i a părut rău că nu a putut avea un fiu, dar când, după atâta vreme, l-a reîntâlnit pe Ștefan și i-a văzut sufletul oglindit în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de a duce la îndeplinire ordinul sultanului era mult mai mică decât a multora din divan. Ceea ce urmă a fost pentru marele stolnic Cantacuzino surprinzător în adevăratul sens al cuvântului. Mustafa Aga îl salută pe Brâncoveanu cu mare deferență, se închină către boieri și le ceru să-l ia pe domn, pe fiii și pe ginerii acestuia aci la curte în paza lor, rugându-i să-și exprime hotărârea de a-i păzi până la sosirea imbrohorului, trimisul sultanului, care aștepta la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuse: — Aștept. — București, 1714, martie în 25. Constantin Vodă Brâncoveanu către Hrisant Nottara, patriarh de Ierusalim, la patriarhia Constan-tinopolului, veni egal glasul domnitorului pe turcește. Ștefan ridică întrebător privirea de pe hârtie, iar tatăl său continuă rar și răspicat în grecește: — „Închinându-ne cu evlavie Fericirii Tale, îți sărutăm Sfințita dreaptă. Am primit cinstita și respectata-Ți scrisoare, trimisă la 20 ale acestei luni și am aflat cele însemnate în ea; răspuns altul nu avem a da Fericirii Tale decât numai această
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]