7,005 matches
-
Legiunii. Spre surprinderea noastră (Geangu, Duțu, Bălănoiu și eu) a scos pe masă Îndreptarul Bădiei Istrate, difuzat numai în cadrul Frățiilor de Cruce. Noi, cei patru, ne-am privit perplex. Bine, măi! Am încredere în voi! Dar vreau ca de acum încolo să pot sta de vorbă cu voi mai des. Răsfoind cartea în timp ce vorbea cu noi, a deschis-o la cele șase puncte (virtuți) care condiționează intrarea în Frății și a subliniat: Sinceritatea și Dragostea. Nici unul dintre ceilalți elevi nu știa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de strălucite doctorate ați fi luat pentru ele. Domnule Maxim, așa după cum printr-un evreu, Iisus Hristos, cum Îl numești dumneata, lumea a trăit o perioadă istorică sub concepția spirituală, tot printr-un evreu, Marx, lumea va trăi de acum încolo sub concepția materialistă. Și abia acum, puterea noastră va fi cu adevărat mare și lumea va sta sub ea. Acum Israel va împărăți peste neamuri. Pentru că acolo unde vom vrea noi să fie bine, vom realiza binele și acolo unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum își strânge cloșca puii sub aripi și n-ați vrut. Iată, vi se lasă casa pustie! Căci vă spun că de acum încolo, nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: Bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului” (Matei 23, 37-39). Devine popor ales Noul Israel (după duh), format din cei ce cred și mărturisesc (evrei și neevrei) pe Iisus
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când ți-am citit scrisoarea, am plâns și am tot plâns. Mă întreb dacă știi cât timp a trecut de când nu mi-ai mai scris altceva decât o ilustrată răzleață? Simt că aș putea fi fericită toată viața de aici încolo numai pentru că mi-ai scris, fără a trebui să mă gândesc la scrisoare sau să-ți răspund. Pentru că acum când îți răspund, mă las cuprinsă de grijă și de spaimă. Ce dorești, de fapt, Charles? O, ești atât de prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
același, iar pactul sacru al căsătoriei ar fi constituit siguranța și căminul nostru pe vecie. Ea era o parte integrantă, o evidență a acelei pure, neștirbite, plenare încrederi în bine, care nu mi-a mai fost dăruită nicicând de atunci încolo. Mult mai târziu, mi s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat de trecut. Trecutul se poate vindeca. Îl revăd acum, în depărtare, ca o frescă estompată, dar încă strălucitoare, reprezentându-i pe Adam și Eva, două făpturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de gimnastică. Senzația mâinilor ei puternice, prin pânza cămășii, când îmi strângea umerii. Ne mângâiam, unul pe celălalt, fără nici o sfială. Dar tinerețea noastră arzătoare se supunea, docilă, cavalerismului pasiunii pure. Eram pregătiți să așteptăm. Vai, vai! Niciodată, de atunci încolo, nu am simțit cu atâta puritate și duioșie, dar și cu atâta intensitate, acest jind sacru și absolut al trupului și sufletului uman după un alt trup și suflet. Dar recitindu-mi istoria, începe din nou să mă chinuie teribilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așa ceva ar fi fost absolut imposibil. Într-adevăr, în acele momente, abia dacă-mi aminteam numele ei; ar fi țâșnit, ca în vis, într-un urlet incoerent. Am alergat și am început, prostește, să luminez drumul cu lanterna, încoace și-ncolo, cercetând locul unde o văzusem. Lumina puternică scotea în evidență urmele roților mașinii, iarba stilată, stânca galbenă ciupită de vărsat, ceața plutitoare. În cele din urmă, m-am întors pe dig înapoi acasă, mergând încet, ca un om care vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prea preocupat ca să mai fac cumpărături. După ce-am mâncat, m-am odihnit. După aceea am scris la acest jurnal, aducându-l la zi. După aceea i-am scris lui Hartley scrisoarea al cărei text îl voi reproduce puțin mai încolo. După aceea mi-am spălat o sumedenie de rufe și le-am pus la uscat în soare. După aceea m-am dus să înot, plonjând de la scările turnului. După aceea m-am așezat lângă turn și am privit la soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înfierbântat [i obosit, dar curând am descoperit o îmbietoare cărare de pădure, care, bănuiesc, într-un anumit punct, o lua spre mare, dincolo de capătul drumului către Nibletts. Câteva minute mai târziu am putut vedea lumina câmpului deschis și, puțin mai încolo, am reușit să zăresc, printre trunchiurile copacilor, bungalovul destul de îndepărtat, pe care-l țineam sub observație cu ajutorul binoclului. Am avut de așteptat destul de mult, înfiorat de răcoarea serii mai curând decât de frig, deși strălucirea soarelui adăsta încă pe cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
una singură, am plâns luni întregi... ani... din cauza asta... n-am încetat niciodată să plâng. O clipă, ochii ei negri se umplură de lacrimi, care apoi secară ca prin farmec. Deschise portiera mașinii. — Rosina... — Te urăsc, te detest, de atunci încolo ai fost un diavol pentru mine... — Uite ce-i, ai dreptate, te-am părăsit, dar tu m-ai împins la lucrul ăsta, și tu porți partea ta de răspundere. Emanciparea femeilor nu le-a împiedicat să arunce toată vina pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine aici. Nu-i nimic de băut pentru tine și nici un pat în care să dormi, îmi pare rău că am uitat de dată și, de fapt, nici nu cred că te-am invitat. Există un hotel excelent ceva mai încolo, pe drum... În clipa aceea, clopotul de la ușă sună din nou. Peregrine se întoarse să deschidă ușa și, peste umărul lui, l-am văzut pe vărul meu James. — Hello, zise Peregrine, bun sosit la Casa Ospitalității, proprietar Charles Arrowby, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu va trebui să se integreze în lumea mea mare, intimidantă, alienantă. Pentru a se putea căsători cu iubita lui cerșetoare, regele va deveni - și cu câtă bucurie - cerșetor la rândul său. Viziunea acestei umilințe tămăduitoare va fi de aci încolo firul meu călăuzitor. Aceasta era adevărata condiție a libertății ei, cum de nu-mi dădusem seama până acum? Voi reuși să văd, în cele din urmă, schimbarea ei la față. Am constatat că o parte din meditațiile mele asupra viitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un telefon? Mi-am închipuit, într-adevăr, că o să sară, în ultimul moment, în barca mea de salvare? Desigur că trebuie să fi fost convins, în subconștientul meu, că e incapabilă să sară. Și mă gândeam, clătinându-mi încoace și încolo capul cuprins cu disperare între palme, ce bine ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi putut aranja între noi doi. Dacă, de pildă, Hartley ar fi fost sora mea, aș fi putut să-i port de grijă în chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
meritorie a colonelului de a rezerva o „nișă“ pentru James s-a dovedit extrem de prudentă. A fost de față și medicul. A venit și Toby Ellesmere, care părea sincer îndurerat. Niciodată până atunci nu mă gândisem (și nici de atunci încolo) la natura prieteniei dintre ei și James, care dăinuia, îmi închipui, dintr-un trecut îndepărtat. James și Toby fuseseră nu numai camarazi de arme, ci și colegi de școală. Poate că Toby îl admirase în timpul școlii; asemenea legături pot dura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că m-a primit foarte bine. Era o femeie bătrână, îi murise bărbatu’... Cum v-ați reintegrat? Am început-o ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții, și m-a’ trimis la Făureni. Și în sfârșit, încet, încet, du-te încolo, du-te încolo, cam asta a fost... Și m-au ajutat, în sfârșit unii, mi-au dat niște bani... Și în sfârșit, încet, încet am luat serviciul... După eliberare ați mai fost contactat de autoritățile de atuncea? V-au mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
primit foarte bine. Era o femeie bătrână, îi murise bărbatu’... Cum v-ați reintegrat? Am început-o ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții, și m-a’ trimis la Făureni. Și în sfârșit, încet, încet, du-te încolo, du-te încolo, cam asta a fost... Și m-au ajutat, în sfârșit unii, mi-au dat niște bani... Și în sfârșit, încet, încet am luat serviciul... După eliberare ați mai fost contactat de autoritățile de atuncea? V-au mai verificat? După un
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tine. Aicea cred că a fost influența lu’ Meteșan, chiar dacă el n-a fost acolo la discuția aia. Și pe urmă, la prietenul ăsta al meu care venise de la Târgșor i-am spus: Sorine, nu mai discutăm nimica de acuma-ncolo. Și el s-a simțit șocat cumva de atitudinea mea. Pe urmă, după ’89, ne-am întâlnit la Gherla, și ne-am așezat undeva în cimitir lângă o cruce și i-am explicat ce s-a întâmplat. Așa era la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ne-o tot purtat... În care închisoare v-a fost mai greu? Peste tot... Da’ în Sibiu era ceva... acolo ne mânca noaptea pleoșnițele. Ieșeau de sub dușumea, și pereți erau tot pictați... Noaptea, cum nu mai era lumină, cum porneau... Încolo am stat numai pe betoane, pe ciment... Prin ’tâtea locuri era numai ciment... În Aiud când ne-o băgat într-un arest... era numa’ beton, nici un geam, numai gratiile, nu foc, nu nimic, și era un ger... Noi slabi, amărâți
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am scăpat... Firește, nu m-o mai chemat pe mine, s-o bazat că spune adevărul și-o rămas doar bătrânul. Și de-acolo ne-a urcat într-un camion descoperit și ne-a dus la Baia Mare. Începând de la Vad încolo a venit comandantul pazei și ne-a spus să discutăm orice vrem, să ne înțelegem la declarații... ăsta ne-o sfătuit exact cum să procedăm, și bine ne-a spus, da’ și-așa noi cam știam ce să spunem și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Deci în 1964, cam în iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici până la 23 august în acest an.” Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare, și am primit și-un pachet de-acasă... încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din închisoare? Existau îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, în viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de miliție, și mi-am zis: „Nu mai ajung acasă, că ăsta o venit după mine iară...” (râde - n.n.). ăla era în treaba lui, n-avea nimic cu mine... Și-am coborât în gară, am stat până la trenul care mergea încolo și-am mers acasă, la Iernut. Și noaptea pe la 2 am ajuns. Nici nu știam unde stau, că între timp tata fusese dat afară din serviciu... Și-am văzut lumină la o fereastră și erau chiar ai mei acolo și-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pedepsită la izolator, că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei zile numa’ primeai hrană caldă, încolo primeai numa’ mămăligă, sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dos. M-am gândit că vor armament, aur sau altceva... Și am zis eu către ei: Eu nu mă trag din moșieri ca să am de valoare ceva în casă. O am de valoare pe nevastă-mea. Aia-i valoarea mea - încolo, egal cu zero. Ei ce o fi gândit nu știu... Și după ce termină de scotocit în orice, no, zice către mine: Vă pregătiți că o să veniți cu noi până la Baia Mare pentru o zi două, să dați ceva declarații, și o să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
armatei. Tulai Doamne și Isus! Și am zâs în anchetă: Dom’le, păi eu în ’55 în luna mai eram în armată. Cum o putut el să vorbească cu mine? Păi se poate una ca asta? Hai mă, dă-te încolo, când ți-oi trage vreo două... Ce, mă, ăsta minte și tu spui adevărul? Asta o fost nimic, că mă gândeam așa, pentru mine: Când ți-oi trage eu una ciobănească, dacă te scoli tu două zile de jos, să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dupe coridor tot vine puțin aer curat... Păi eu n-am fost sătul de aer... Închipuiți-vă cum era, cu jaluzele făcute șablon, închise din toate părțile, lipite de părete, și aerul vinea numai pe sus și soarele... dacă era, încolo nimic... Și odată, o făcut un lot, ne-o mutat și eram într-o cameră mare, și era mai bine că te puteai plimba. Pentru necesități aveați tinetă? Numa’ atâta loc era în cameră, la capătul paturilor, cât era tineta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]