6,670 matches
-
le îndrăgește. Am dat pâine celui înfometat, apă celui însetat, veșminte celui gol, o barcă celui ce nu avea. De aceea, mântuiți-mă, apărați-mă! Nu mărturisiți împotriva mea în fața marelui Zeu!". Apoi se întoarce către Osiris: "O, zeu care șezi pe locul tău înalt. Tu poți să mă ocrotești împotriva solilor care seamănă nenorocirea și trezesc necazurile. Căci eu am săvârșit mă 'at în numele Stăpânului lui mă 'al. Sunt pur!"68 In plus, mortul este supus unui interogatoriu de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care nu recunoaște operele culturii și civilizației. La Anton Pann, profesorul de „hristoitie”, „barbar” înseamnă needucat, impertinent, mojic: „Barbară iar însușire/ Este, cu desăvîrșire,/ Și urîcioasă urmare/ Celor de nobilă stare,/ Cînd va dormi oarecine,/ Să te plimbi, să nu șezi bine,/ Sau să-ncepi să faci vorbire/ Și să stai în sfătuire,/ Să nu dai omului ticnă/ Ca să doarmă în odihnă”3). Eminescu nu-i imprimă un înțeles diferit față de cele existente: „La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de igienă impecabilă, cu vederea din nefericire slabă, pe de o parte, și cu prejudecata, pe de alta, că o desăvîrșită rigoare gospodărească o pune la adăpost de orice murdărie infamă. Ceea ce nu-i greșit în vremuri normale. Pe cînd ședeam de vorbă cu distinsa doamnă, am zărit pe tricoul ei de flanelă un mic punct de sidef, un fel de fragment de floare de cireș, fluturată de adierea aerului. Privirea mea s-a fixat curioasă spre acel punct suspect, pînă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
comentează. Fenomenul parizian, în politică sau în cultură, trimite întotdeauna la evenimente care ocupă topul performanțelor. L-S. Mercier constată că superioritatea francezilor își găsește explicația, în maniera proprie lor de a vedea lucrurile într-un mod nou, non nova, șed nove, cum spune proverbul latin 16. Dincolo de perturbările politice și sociale provocate de Revoluție și care au marcat conștiiința reflexiva a modernității, este de remarcat apariția romanelor care au tematizat efectele interacțiunii timpului cu individul uman, "procesele sociale fiind relevante
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bune. Poziționarea bolnavului pe masa de operație trebuie să asigure cel mai bun acces și vizibilitate, relaxare cerebrală, să nu interfereze cu drenajul venos, pentru MAV în fosa posterioară aceste deziderate sunt asigurate în cea mai mare măsură de poziția șezând. În ceea ce privește craniotomia, este recomandabil ca aceasta să fie cât mai largă pentru a avea un acces multidirecțional atât asupra nidusului cât și asupra vaselor aferente și a celor eferente. În caz de edem cerebral postoperator, o cranectomie largă asigură un
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
devin, cu bucurie, majorete persuasive, criticii se visează strategi, iar prozatorii își freacă mâinile cu speranța că vor avea material suficient pentru a plăsmui personaje de roman. Găștile literare dau în clocot, iar energia creativă, subțire și eterată, cum îi șade bine scriitorului român, se transformă în pasiune și fanatism electoral Și pentru ce? Contrar opiniei membrilor ei, Uniunea Scriitorilor nu este nici club elitist, nici instanță de validare profesională, nici galantar sau podium, nici trenuleț spre Parnas, ci, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au de a face cu romanii. Grecește știu numai aceia care sunt prizonieri de război de prin Tracia și de prin Iliricul maritim”. De asemenea, într-o altă împrejurare, Priscus află secretul supărării lui Attila de la unul din “barbarii care ședea lângă mine și care cunoștea graiul ausonilor” . Supărarea lui Attila era legată de faptul că niște ghicitori îi prorociseră că neamul său se va sfârși odată cu cel mai mic dintre copiii săi, care, căzând de pe cal, și-a rupt piciorul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
la vamă, unde a fost jude Cârstea ăIar hotarul acestui sat de la vamă ăsă fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac”. Mai târziu, Ștefan cel Mare (1457-1504), înzestrează mănăstirea Moldovița cu satele „Voculinți, unde a șezut Zernă, sub Codru, apoi un sat Sașii, pe Costâna” și întărește vechea danie a lui Alexandru cel Bun „satul de pe Moldova, la gura Moldoviței și vama de la Moldovița”, prin documentul dat din Hârlău, la 15 noiembrie 1499, care continuă prin
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
scrie aceluiași Dimitrie Macri, staroste de Cernăuți, să alunge pe oamenii din Cernăuți care s-au așezat pe moșia Cuciuru Mare a mănăstirii Putna, căci zice cel care a făcut jalba către domn „regătoriul nostru Misail, egumen de Putna, că șed o samă de oameni cu case pe moșia mănăstirii, în hotarul Cuciurului și fac stricăciune și-n ierburi ce-s de fânațu cu vitele lor și-i fac satului stricare” Alte documente se referă la vecinii mănă stirii Moldovița din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
desigur i-a recitat „Le Lac”. Iar când deasupra casei ca umbre berze cad Îi spuse „Sburătorul” de-un tânăr Eliad. Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea... Și totul ce romantic ca-n basme se urzea. Și cum ședeau... departe, un clopot a sunat, De nuntă sau de moarte, În turnul vechi din sat. Dar ei, În clipa asta simțeau că-o să rămână... De mult e mort bunicul, bunica e bătrână... Ce straniu lucru: vremea! - Deodată pe perete
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
bunul Francis Jammes. Iar când În noapte câmpul fu lac Întins sub lună Și-am spus „Balada lunei” de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Și ți-am părut romantic și poate simbolist. Și cum ședeam... departe, un clopot a sunatAcelași clopot poate - În turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, În turnul vechi din sat.” Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Argeș În sus”, publicat de Ion Pillat (1891-1945
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
între dinți de zor. Și așa am realizat că după cvartetul lui Spătărelu s-a servit o mică gustare caldă, la botul calului, cum se spunea cândva, care a satisfăcut pe cei îndreptățiți la astfel de servicii. Doamnele cu dantele - ședeau în fața noastră - au bombănit și ele ceva pe limba lui Goethe și Beethoven, iar când au început acordurile unei lucrări de Schubert (Fata și moartea) satisfacția celor din grupul fripturizat a atins cote maxime: asta, da, muzică, ce frumos! Mozart-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Este ger și este seară, Însă lumea-n stradă șade. Termometrele măsoară Minus douăzeci de grade. În palatul cel mia mare, Președintele privește Către sticlă și pahare - Unul plin și altul gol - Și în hohote grăiește: „Eu am patruzeci de grade Și rezist pe baricade.” Da, dar gradele-s de-
La un conflict politic by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84181_a_85506]
-
exprimă mai bine starea sufletească a individului. Întinderea picioarelor arată că persoana este relaxată, liniștită, nu se simte amenințată de nici un pericol. În schimb, dacă stă pe scaun cu genunchii mult îndoiți dă dovadă că este pregatită pentru acțiune. Poziția șezând cu coapsele îndepărtate denotă dorința de a sta comod indiferent de impresia pe care o faci celorlalți. Lipirea genunchilor indică timiditate și nesiguranță, este poziția elevului și a subordonatului neajutorat. Când stau picior peste picior, bărbații își plasează de obicei
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
pe Vlahuță i-a prilejuit tânărului medic un portret realizat pe măsura talentului celui care avea publicat deja primul volum intitulat chiar așa, „Poezii” (1916): „A fost către toamna anului 1917 când l-am văzut întâia oară în viața mea. Ședea în fața unei gherete din piață, unde se vindeau zarzavaturi și unde mulțimea se înghesuia prinsă de neastâmpărul așteptării. Și omulețul oprit în drum privea cu o expresie așa de sfâșietoare la gloata aceea ce se strivea împinsă de spaimele traiului
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
inedite, dar nu prea lungi, să le am eu aici, și asta cât mai curând, am să-ți spun eu mai pe urmă ce am făcut cu ele și ai să fii mulțumit. Singurul cu care mă văd des, fiindcă șed aproape, este d-l Costa-Foru. Viața mi-e mai liberă și mai a mea ca la Bârlad, n-am vizitat nici un bolnav de când sunt aici; servici am numai o oră pe zi, așa că restul citesc, mă plimb, mă duc la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își „avea locul lui, știut de toți, pe divanul de lângă patefon, unde ședea tolănit, retras, - un fel de Vlahuță de odinioară - izolat, taciturn, inspirând, de acea, sfială, îmbrăcat cu un costum ros de prea multă purtare, cafeniu cu subțiri dungi albe, iarna încălțat cu bocanci”... Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în cieriul Socolei, și am tras cu căruța sub un plop mare, unde am găsit o mulțime de dăscălime adunată de pe la catiheți, din toate județele Moldovei; uniia mai tineri, iar cei mai mulți cu niște târsoage de barbe cât badanalele de mari, șezând pe iarbă, împreună cu părinții lor, și preuți și mireni, și mărturisindu-și unul altuia păcatele!”... Tare mi se pare mie că plopul cela mare încă mai face umbră locului, iar Seminarul se afla la Socola de vreo 51 de ani
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?” Tare mă tem însă, că n-ai tăcut din gură. De-acuma era tot una dacă tăceai sau dacă ziceai ce-ți ședea pe limbă. Adevărul este că în ziarul „Curierul de Iași” Nr.6 din 1868 a apărut articolul cu un titlu cam chisnovatic: „Trageri la țintă și vânatul de paseri în mijlocul orașului.” Și de aici înainte să te ții... necazuri. Cu toate că
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
convorbirile „asupra metodului de a învăța pe copii citirea și scrierea /metodul legografic/” ținute de matale. Da’ ia spune, nu-i așa că acuma s-a produs acea chemare misterioasă a unuia către celălalt? Nu se putea ca „Piatra prețioasă care ședea ascunsă în pulberea școalei primare” să nu fi „strălucit ochilor pătrunzători ai revizoruluipoet”. Despre Junimea și junimiști știai de multă vreme. Doar și Eminescu, pe care l-ai cucerit cu felul dumitale de a fi, din prima zi, era junimist
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
și sâmbăta Paștelui din 1884, când bietul Eminescu sosea în Iași, după ce fusese la băile din Viena și apoi într-o călătorie prin Italia. Dar Eminescu nu mai era cel pe care îl știai. Cu bune cu rele, timpul nu ședea pe loc și, în toamna lui 1884, la 21 octombrie, la Hotelul Traian, s-a organizat Centenarul morții lui Horea, unde ai fost prezent, alături de Eminescu. Pe când spiritele erau încălzite și se închinau pahare nenumărate pentru vii și pentru morți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte un singur mărgăritar mare; iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele" (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din Lacrimă) (b) " Din belșugul de verdeață / Cărăbușul de aramă / vine din turnătoria / verii, să-l luam în
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Făt-Frumos din Lacrimă) (d) ,,Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripția pe pamblică: Le Formidable, și sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Mița, că "așa țin bărbații biletul". Vezi ce bine-i șade lui zice mam'mare cu costumul de marinel?" (I. L.Caragiale, D-l Goe...) (e) "Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... / În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (f) "Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce avea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos, dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tava, apucă o gură de jăratic." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Prâslea, care ședea doparte, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulțumi lui Dumnezeu că i-a scăpat zilele și se gândea ce să facă ca să iasă afară. Pre când se gândea și se plângea dânsul, auzi un țipăt și o văietare care îi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ca să dea de știre și să se întoarcă de degrabă, fiindcă ele știau că e aproape să înceapă a curge această apă de aur." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur) (e) "Ca să-și arate vocea, pe gânduri nu mai șade. / Deschide pliscul. Prada cade." (Jean de la Fontaine, Corbul și vulpea) (f) ""Oiță bârsană, / De ești năzdrăvană [...] / Să-i spui lui vrâncean / Și lui ungurean / Ca să mă îngroape / Aice pe-aproape, / În strunga de oi, / Să fiu tot cu voi; În
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]