KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...232 233 234 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

fost dusă pe targă la operație, după ce s-a oprit sângerarea și eram într-un salon separat. Atunci se arătă Manus. Manus Kelley, care mi-a fost logodnic până când a văzut ce-a mai rămas din mine. Manus s-a așezat și s-a uitat la pozele lucioase alb-negru ale noii mele fețe, amestecându-le și reamestecându-le, întorcându-le cu susul în jos și de-a lungul, așa cum ai face cu una dintre imaginile alea misterioase în care apare o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ca să mă uit din prag. — Bărbații, zice logopeda, când vorbesc accentuează adjectivul. Logopeda zice: — De exemplu, un bărbat ar spune: „Ești atât de atrăgătoare, azi“. Brandy e atât de atrăgătoare, că i-ai putea tăia capul și l-ai putea așeza pe catifea albastră în vitrină la Tiffany’s și cineva l-ar cumpăra cu un milion de dolari. — O femeie ar spune: „Ești atât de atrăgătoare azi“, zice logopeda. Acum tu, Brandy. Spune tu. Accentuează adverbul, nu adjectivul. Brandy Alexander

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Acum tu, Brandy. Spune tu. Accentuează adverbul, nu adjectivul. Brandy Alexander se uită cu ochii ăia Burning Blueberry la mine, care stau în cadrul ușii, și zice: — Fato, pentru Dumnezeu, ești atât de urâtă. Ai lăsat un elefant să ți se așeze pe față sau ce? Vocea lui Brandy - abia dacă aud ce spune. În clipa aia, pur și simplu o ador pe Brandy. Totul la ea te face să te simți bine, ca și când ai fi frumoasă și te-ai uita într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
bătută cu nestemate și-o deschide ca să se uite în oglinjoara dinăuntru. — Terapeuta aia, zic buzele ei Plumbago, logopeda aia poate fi așa de proastă în situații ca astea. Mușchii mari de la brațele pline de bijuterii ale lui Brandy mă așază în scaunul încă încins de curul ei și țin pudriera așa încât să mă pot uita în ea. În locul fondului de ten, e plină de capsule albe. Acolo unde-ar trebui să fie o oglindă, e-o fotografie în prim-plan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
umeri să-și ascundă decolteul torpilă. Brandy trece la cercei simpli de aur. Își dă jos perlele și-și pune un lănțișor cu cruciuliță de aur. Asta cu o clipă înainte să ajungem la grănicer. — Naționalitățile dumneavoastră? zice tânărul grănicer așezat dincolo de gemulețul său, în spatele computerului său, cu dosarul său cu clemă și uniforma sa albastră, în spatele ochelarilor săi de soare reflectorizanți, și-n spatele insignei sale aurii. — Domnule, zice Brandy, și noua sa voce e la fel de curtenitoare și tărăgănată ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
un plasture cu estrogen. Capitolul 5 Sari mult înapoi, la o zi în fața magazinului universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă câinele cuiva ridicând piciorul să se pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i gaură a curului cu aromă canină, și Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă răzbătând în frânturi explodate. — Văluri, zice Brandy în vreme ce fiecare culoare în parte se așază peste mine. Trebuie să arăți ca și când ai păstra niște secrete, zice. Dacă ai de gând să înfrunți lumea de afară, domnișoară Paciență, trebuie să nu-i lași pe oameni să-ți vadă fața, zice. — Poți merge oriunde în lume, continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Gwdcn aixa gklgfnv? — Ai crescut în Paris și-ai mers la o școală ținută de călugărițe, zice Brandy. Muncitoare, stilistă chibzuită cum este, Brandy Alexander scoate deja niște tul din poșetă, tul roz și dantelă și mileu, și mi le așază pe cap. Zice: — Nu trebuie să te machiezi. Nu trebuie nici măcar să te speli. Un văl bun e echivalentul ochelarilor de soare reflectorizanți, numai că pentru tot capul. Un văl bun e ca și când ai sta în casă, îmi zice Brandy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
al lui Evie care scânteiază ca o bijuterie pentru locuințe. Singurul alt obiect e-o măsuță în acel stil provincial franțuzesc alb și auriu. Pe măsuța franțuzească e-un telefon très oh-là-là cu receptorul mare cât un saxofon de aur așezat într-o furcă de aur peste o cutie de fildeș. În mijlocul cercului de butoane e-o camee. Foarte șic, probabil că-și spune Evie. Ținând cuțitul îndreptat spre mine, Seth zice: — N-o să te rănesc. Eu execut mișcarea aia lentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
prindă la spate cu ace tot ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat. Arăt ca un căcat mort. Aș înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa e, Evie a vrut să fie incinerată. Eu, la funeraliile lui Evie, eu aș purta o fustă mini din piele neagră de la Gianni Versace, strâmtă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în prima zi când eu și Brandy am stat împreună. Ziua curcanului înghețat după ce-am așteptat toată vara să mă întrebe cineva ce am pățit la față și când i-am spus totul lui Brandy. Brandy, când m-a așezat pe scaunul păstrând încă căldura fundului ei și-a încuiat ușa logopedei, atunci, pentru prima dată, ea mi-a dat un nume din viitorul meu. Mi-a spus Daisy St. Patience și nici n-a vrut să știe cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
luna. Clădirile de birouri sunt aliniate ca într-un canion de-o parte și de alta a străzii. Manus e tot în portbagaj și deja am pus o distanță uriașă între mine și pericolul de-a fi prinsă. Brandy își așază mâna mare pe piciorul meu și strânge. Incendiere premeditată, răpire, cred că am ajuns până la crimă. Poate că toate astea îmi vor aduce măcar o urmă de atenție, nu de felul ăleia bune și glorioase, dar măcar de felul celei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-i gura deschisă cu ceva. Ai portofel? Trece o clipă. — E din piele de țipar, domnișoară Alexander. — Atunci probabil că ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și nici L’Air du Temps al lui Brandy. — Atunci ești domnul Denver Omelet, zice Brandy. Denver Omelet, fă cunoștință cu Daisy St. Patience. Mâna îngreunată de inele a lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și se așază pe ai săi o sută cincisprezece centimetri de glorie siliconată. — Asta, zice ea, asta e Brandy Alexander. Capitolul 21 Sari la o dată, nicăieri în mod special, eu și Brandy în biroul logopedei, unde Brandy mă prinde cu mâinile pe sub văl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
un absorbant ultra. Unele sunt vagine de modă veche, care trebuie întinse și dilatate în fiecare zi cu un calapod de plastic. Toate broșurile astea sunt suveniruri din viitorul apropiat al lui Brandy. După ce l-am văzut pe domnul Parker așezat pe Ellis, am ajutat-o pe Brandy cea cu corpul mort și îndopat cu medicamente să ajungă înapoi la etaj și, din nou, i-am dat jos toate hainele. Când am încercat să-i mai arunc în gură niște Darvon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mine înfășurată-n văluri. Se uită la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură. Casa e exact cum te aștepți după ce ai văzut-o de afară. În sufragerie e-o masă mare cu picioare în X, în stil misionar, zgâriată și așezată sub un candelabru din fier forjat pe care te-ai putea legăna. Pe masă e întins un șal spaniol cu franjuri, brodat cu fir de argint. Noi reprezentăm o vedetă de televiziune care dorește să-și păstreze anonimatul, îi zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ca efect secundar genul ăsta de bulimie emoțională datorită căreia nu reușește să se abțină de la a-și povesti cele mai înfiorătoare secrete. Îmi netezesc vălurile peste urechi. Mulțumesc că nu mă implici. — În unele seri, tata obișnuia să se așeze pe patul meu, zice, și să mă trezească. Tatăl nostru. Rochia de bal e renăscută glorios pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi la viață, grandioasă, de basm, imposibil de purtat oriunde în ultimii cincizeci de ani. Un fermoar gros ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
pietriș sau pe-un drum de pământ, și se mai hurducă și zdrăngăni puțin, apoi se opri. Așa de săraci eram. Încă pe platforma camionetei, îți dezlipeai mâinile de pe față, și iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață, cu ziarele așezate cu grijă pe birou, lîngă telefonul său, își plimba încetișor privirea peste titlurile de-o șchioapă, știind prea bine pînă unde pot să se întindă relatările "reporterilor speciali", îi venea să rîdă. Să rîdă mai ales de neliniștea care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
parcă înnebunise. Li se întîmplaseră atîtea oamenilor în vremea războiului, încît se obișnuiseră cu acțiunea, cu răul, cu riscul și nu mai puteau trăi fără asta. Fuseseră și foamete, și asprimea Generalului, cîte nu fuseseră și acum cînd toate se așezau încetișor în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Eu sînt bătrîn și cu somnul scurt. Cu cît ți-a mai rămas mai puțin de trăit, cu atît dormi mai puțin. Cînd n-o să mai pot dormi deloc înseamnă că voi fi chemat de Cel Puternic la el." A așezat tabla pe pat și a rămas în așteptare. Trebuia să hotărască doarme ori stă de povești. S-a gîndit că-l așteaptă zile grele. Mi-e cam somn, domnule Ali, și nu știu cînd o să mai pot prinde un pui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
făcut mică, abia mai ticăia. Nu-l auzise niciodată pe Mihail spunîndu-i cuiva, cu atît mai puțin lui, "frățioare", și nici nu auzise de la nimeni că Mihail folosește cuvîntul ăsta. I-a făcut semn să se apropie și s-a așezat încet și greoi în scaun. A căutat într-un dosar galben și a scos o hîrtie mototolită pe care a netezit-o cu palma. A bătut-o ușor cu vîrful degetelor, de parcă ar fi vrut să dea greutate literelor scrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
zboară în cercuri largi, din ce în ce mai largi, încît a ajuns ca el, aristocratul, să se amestece cu plebea, știi ce-i aia, nu?, plebea, proletarii? Proletarii, adică n-au altceva pe lume decît copiii pe care îi fac." Radul Popianu a așezat butoiașul pe masă, l-a șters cu grijă cu o cîrpă de bumbac, a început să umble la cep cu atenție, lovind ușor cu degetul arătător îndoit, "o să facă nixis Hariton cînd o să vadă ce i-am făcut. Păi cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a întrebat K.F. fără curiozitate, nerăspunzîndu-i la salut. "Trebuie neapărat să se întîmple ceva?" Domnișoara K.F. a făcut un gest nelămurit, putea fi un fel de a ieși din întrebare ori o invitație să ia loc. Desigur că s-a așezat, un pas făcut, un loc cîștigat. "A, nu, dar știți, domnule adjutant, uniforma. Întotdeauna apariția unei uniforme produce neliniște. Desigur, poate fi neliniște bună, dar și una rea. Sper că nu este cazul!" Radul Popianu se putea considera fericit. Exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de întunecata? Nu ninsese de multișor, dar deasupra tuturor stăruiau nori plini de zăpadă. S-a așezat mai comod, picior peste picior, eh, bocancii erau mînjiți, acum era prea tîrziu, îi scosese chiar la vedere, "niciodată nu știm dacă este sau nu este cazul. E o deformație profesională, trebuia să fim mereu în alertă, atenți la post

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]